Linkuri accesibilitate

Bilanţ 2019 - Vitalie Ciobanu: „A fost un an bulversant, imprevizibil, în care s-a făcut istorie” (VIDEO)


Vitalie Ciobanu

Un punct de vedere din 23 decembrie 2019 al scriitorului şi publicistului, autor de comentariu politic săptămânal la Europa Liberă.

Bilanțul anului 2019: cu Vitalie Ciobanu
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:19:06 0:00
Link direct


Europa Liberă: Dle Vitalie Ciobanu, ce calificative ați găsi mai potrivite pentru anul 2019?

Vitalie Ciobanu: „2019 cred că a fost un an bulversant, revoluționar, imprevizibil, incredibil, surprinzător, din multe puncte de vedere, adică-i un an în care în R. Moldova s-a făcut istorie, mi se pare mie.”

Europa Liberă: Ce a învățat clasa politică și alegătorii, mai ales, e util anul ăsta?

Cred că a fost o bună școală a vieții pentru toată lumea...


Vitalie Ciobanu: „Cred că a fost o bună școală a vieții pentru toată lumea. Pentru alegători, au înțeles că nu tot ce zboară poate fi vânat și consumat, adică politicienii sunt o specie umană determinată în mare măsură de dispozițiile populare, sunt sensibili la glasul poporului. Bun, asta e valabil cam peste tot în lume, dar la noi e și specificul acestui electorat al nostru, care e foarte încărcat de prejudecăți, de tare ale trecutului, de crize existențiale, identitare, de care vreți, o populație neașezată. În general, un loc în bătaia tuturor vânturilor, în care, parcă, nimic din tot ce e făcut să dureze nu rezistă până a doua zi.”

Europa Liberă: Dar răutățile rezistă.

Vitalie Ciobanu: „Da, în R. Moldova, răul are înfățișări din cele mai diverse și este proteic, este inventiv, este imaginativ, mereu își schimbă măștile, mereu își schimbă înfățișările.”

Europa Liberă: Să le luăm pe rând, în ianuarie sau chiar în primăvară, se părea că regimul care se instalase este pe un deceniu și, brusc, s-a făcut o alianță care a dat peste cap planurile democraților. În sensul ăsta, alegătorul, populația, alegătorul s-a convins că se pot întâlni interese divergente, că, iată, socialiștii cu ACUM-iștii au găsit limbaj comun, mai curând un adversar comun. E posibil și compromisul oare în sfera politică?

Vitalie Ciobanu: „În R. Moldova uneori e nevoie să-l mai recitești pe Machiavelli”
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:24:32 0:00


Vitalie Ciobanu: „E posibil compromisul și este necesar, este benefic de multe ori, este singurul care îi permite unei societăți, totuși, să meargă înainte, să aibă oarecare stabilitate și speranță de evoluție, dar e recomandabil compromisul care nu compromite, compromisul care nu te aruncă peste bord, care nu-ți dărâmă complet credibilitatea.”

Europa Liberă: Dar n-ai cum să știi când semnezi un acord de compromis, asta știi în timp. De exemplu, Iurie Roșca, când semna un compromis ca să-l instaleze în funcție pe Voronin, cred că nu-și imagina că asta o să fie începutul sfârșitului.

E recomandabil compromisul care nu compromite...


Vitalie Ciobanu: „Da, și se întâmplă, la noi, că politicienii gândesc pe termen scurt adeseori, e adevărat că presiunea momentului, de multe ori, este mult prea mare, încât nu-ți mai rezervă soluții mai relaxate, mai gândite, mai bine asimilate. Trebuie să acționezi imediat, altfel va fi o ocazie pe care o ratezi și o altă oportunitate s-ar putea să nu mai apară. Asta s-a întâmplat acuma la noi, în urma alegerilor din februarie, când forțele politice s-au împărțit în trei părți, în trei părți aproximativ egale, se crease o stare de fapt.

Să ne amintim acel moment, se scurgea, repede-repede, termenul rezervat formării unei coaliții. Anticipatele păreau deja o posibilitate reală și, deodată, s-au întâlnit sub presiunea evenimentelor, și-au dat mâna niște adversari ideologici, ireconciliabili, s-ar părea. Dar nu pe mult timp, pentru că odată dispărând adversarul comun, cum ați amintit mai devreme, n-a mai durat. Era inevitabilă competiția și confruntarea dintre ei. Și nu s-a prea jucat corect.”

Europa Liberă: Credeți că acea alianță din iunie din start avea neghina asta a compromiterii?

Vitalie Ciobanu: „Da, avea, avea și spuneau mai ales reprezentanții Blocului ACUM, că sunt conștienți de faptul că vor fi criticați, vor fi chiar blamați de o anumită parte a electoratului, mai radicală, mai „puristă” și că vor suporta niște pierderi de imagine. Au fost conștienți de lucrul ăsta, după care, cred că, cumva, exercițiul guvernării și vertijul ăsta pe care ți-l dă faptul că ești la putere, că ai niște pârghii, că lucrurile încep să se modifice – greu, dar totuși se modifică – într-un fel, i-a furat, le-a furat atenția și poate au pierdut din vedere, mă refer la Blocul ACUM, o anumită realitate dură și cinică a politicii de pretutindeni, dar în special din R. Moldova, unde uneori e nevoie să-l mai recitești pe Machiavelli.”

În R. Moldova uneori e nevoie să-l mai recitești pe Machiavelli...


Europa Liberă: La un moment dat, vă mai amintiți, poate, am întrebat-o pe Maia Sandu, într-o emisiune televizată, cum crede ea, ce-l împiedică pe Igor Dodon s-o arunce din avion, s-o înlăture de la ghidon, cer scuze pentru rimă, și dânsa, foarte pragmatică, a spus: frica de a nu veni banii europenilor, care sunt o pernă de oxigen. Mi s-a părut o miză nu prea consistentă – s-a confirmat! Dodon n-a ezitat s-o arunce de la înălțime, să preia el ghidonul și să se instaleze, bine merci, la guvernare, cu riscul de a pierde finanțările în plină iarnă. Și atunci, vă întreb, cum credeți, ce siguranțe ar fi trebuit să fi avut Blocul ACUM, ca să nu fie înlăturat cu atâta ușurință?

Vitalie Ciobanu: „Mi-e greu să vă spun. Blocul ACUM ar fi trebuit – și Maia Sandu, în particular, și ceilalți comilitoni ai lor – să nu piardă din vedere faptul că Igor Dodon nu este doar un partener (sigur, de pripas, de ocazie), dar în spatele lui Igor Dodon stă Rusia, stă regimul Putin. Și cred că au avut dreptate cei care i-au atras atenția Maiei Sandu și colegilor ei să nu piardă din vedere acest pericol, pentru că Dodon mai avea și experiența regimului Plahotniuc, el a văzut că regimul Plahotniuc putea să dureze și fără finanțare externă. Mai mult ca atât, Plahotniuc foarte era hotărât, și am văzut, să provoace alegeri anticipate, când a înțeles că a fost tras pe sfoară, trădat de Igor Dodon – și ne amintim celebrul episod cu aruncatul curcanilor peste poarta Președenției, un gest mafiot clasic, tipic. Era foarte hotărât Plahotniuc să meargă până la capăt, pentru că se convinsese că nu se poate un pic de democrație și un pic de dictatură.

Că, până la urmă, așa a pățit și Gorbaciov – și asta a fost și iluzia PCUS-ului de atunci, de la sfârșitul anilor 80, când au vrut o ușoară liberalizare, pentru a putea scoate din amorțire economia sovietică, dar pentru asta trebuia să lași și puțină liberă-inițiativă oamenilor. Și atunci butoiul a explodat, pentru că nu se poate câte puțin, nu?”

Europa Liberă: Dar cum s-a întâmplat că Dodon i-a tras preșul de sub picioare tocmai când Plahotniuc și-a dat arama pe față, cum spuneți Dvs., a dat la o parte politețurile democratice, și Dodon s-a dovedit a fi un adversar mai puternic, un șahist mai bun?

Vitalie Ciobanu: „În privința șahului, nu știu cât de bine joacă...”

Europa Liberă: Joacă, că e președintele federației.

Nu se poate un pic de democrație și un pic de dictatură...


Vitalie Ciobanu: „Da, asta așa spune, o spune el, dar am auzit și alte opinii, că nu e chiar grozav în jocul ăsta. Dar a avut în primul rând opinia tranșantă a rușilor, care i-au spus: Niet! Mai departe nu mai merge, prin tine am fost și noi umiliți, prin faptul că erai suspendat pe cinci minute...

Europa Liberă: Adică niet! lui Plahotniuc și lui Dodon.

Vitalie Ciobanu: „Și niet lui Dodon, în încercarea lui de a continua cadrilul ăsta cu Plahotniuc, pentru că toată lumea, toată comunitatea analiștilor, considera și vedea firească, naturală, alianța PD-PSRM, nu?, având cam aceeași grupă de sânge: stataliști, mai degrabă pro-estici, decât provestici ș.a.m.d. Nu, rușii, de data asta, au pus piciorul în prag, au zis nu, Dodoane, nu mai merge și pe urmă, Rusia, mă rog, e exersată, și are în spate o asemenea istorie, încât nu se mai încurcă ea de o mică mezalianță cu niște forțe de dreapta sau pro-europene, pro-occidentale, până treci pârâul, nu? Au zis că lasă că lucrurile sunt sub control, mai ales că lui Putin îi convenea foarte mult un soi de agreement cu americanii și cu europenii. Că asta s-a produs. Până la urmă, e adevărat, unii au zis că nu e tocmai alianța Kozak, ci e alianța Hogan, adică, de fapt, SUA au determinat plecarea lui Plahotniuc și formarea acelei alianțe.”

Europa Liberă: Și Băsescu apare în această formulă. Vreau să vă întreb, în legătură cu lansatorii de curcani, culpabilitatea celui care era întruchiparea răului, până la urmă, s-a dovedit, avem o minimă probațiune? Unora li se crează impresia că, dimpotrivă, ușor-ușor, este disculpat, spălat. Chiar dacă se mai stropșește la adresa lui, prin corespondență – Igor Dodon spune că am să te văd în cătușe – dar Plahotniuc, cel puțin echipa de susținători, și-a revenit foarte repede.

Lui Putin îi convenea foarte mult un soi de agreement cu americanii și cu europenii...


Vitalie Ciobanu: „Confirm ceea ce spuneți Dvs., în sensul că, da, sunt destui spălători de imagine și, pe urmă, Plahotniuc a mizat, nu știu cât este strategie în tot ce a făcut el și dacă n-a fost, în bună măsură, n-a fost în primul rând, un mare tupeu, un tupeu pe care nu l-au avut alții, de dinaintea lui, care au râvnit puterea absolută în R. Moldova. Nici măcar Voronin, știm, chiar dacă 7 aprilie, sigur, e o secvență sângeroasă la reverul generalului. Dar ăsta a mers, nu i-a păsat de oameni, a călcat sub șenilele lui prieteni, aliați, iar fidelii care i-au rămas în preajmă au fost ținuți alături prin bonusuri foarte mari sau prin frică.

Plahotniuc probabil că a mizat pe versatilitatea instituțiilor moldovenești. Știa că Dodon nu are curajul să meargă până la capăt cu dezoligarhizarea. Teama lui era de Maia Sandu, era, bineînțeles, de Andrei Năstase, de adversarii lui temuți, declarați, ireconciliabili, care au refuzat orice dialog cu el sau cu interpușii lui. Și-atunci a știut că, pe urmă, poporul moldovenesc mai are obiceiul să mai uite, este iertător, în sensul prost al cuvântului, că poți să ierți, dar să nu uiți. Spunea și Santayana, spunând un truism, cine își uită istoria, riscă să o repete. Pe asta mizează, cunoaște firea moldoveanului, superficială, iertătoare, prea puțin reflexivă, și atunci știe că are o șansă. Și pe urmă, să nu uităm mijloacele financiare considerabile de care dispune.

Pe urmă, ezitarea marilor actori internaționali. Acuma nu știu câtă este ezitare din partea dânșilor, se spune că Plahotniuc ar fi în SUA, sau că i-a expirat viza deja, că nu mai poate intra, sunt știri contradictorii aici, nu știm ce să credem. Dar autoritățile noastre, în continuare, joacă la mai multe capete, se gândesc, da dacă... nu cumva... cine știe... da poate mai are în spatele lui aliați, poate se întoarce și atunci ce se va întâmpla cu mine? Adică e mentalitatea asta a locului, care e aproape ca un blestem, aș zice, în RM, tranzacționismul, instabilitatea, jemanfișismul, nimic nu durează. Și asta nu durează nu numai pentru că suntem prost plasați, dar și pentru că oamenii au sfârșit prin a crede în asta și perpetuează această realitate.”

Tranzacționismul, instabilitatea, jemanfișismul - oamenii au sfârșit prin a crede în asta și perpetuează această realitate...


Europa Liberă: Dar cum credeți, Plahotniuc mai revine, în forță sau într-o formă oarecare?

Vitalie Ciobanu: „Nu cred că va reveni, dar asta nu înseamnă că..”

Europa Liberă: Nici măcar răzbunarea nu-l va aduce pe scenă? Toată lumea spune că e însetat de răzbunare după acest meci pierdut.

Vitalie Ciobanu: „E însetat de răzbunare, dar pentru asta ar trebui, cred că, și Moscova să-și dea acordul. Ar trebui să convingă cel puțin pe unul din cei trei mari actori internaționali care au favorizat plecarea lui, înlăturarea lui atunci, în iunie, 2019. Trebuie să-și dea acordul. Și cine să-și dea acordul? Numai rușii. Dar pot uita rușii? Pot să ierte țepele pe care le-au luat (ca să mă exprim într-un limbaj mai puțin oficial) din partea lui Plahotniuc? Spălătoria, banii furați, faptul că nu a respectat, probabil, niște înțelegeri? Și asta nu se iartă. ”

Europa Liberă: Dar nu-i probat, tocmai adineauri vă întrebam...

Vitalie Ciobanu: „Asta a fost justiția noastră, dle Botnaru, dar rușii știu exact ce a făcut Plahotniuc și ce n-a făcut Plahotniuc, vorbim de ei.”

Europa Liberă: Da, au inițiat niște cercetări penale, dar nu l-au cărat la Moscova, ca să-l încătușeze...

Vitalie Ciobanu: „Nu l-au cărat...”

Europa Liberă: Și au suficiente posibilități.

Vitalie Ciobanu: „Poate n-a fost momentul potrivit s-o facă.”

Europa Liberă: Vom vedea. De aia e 2020, o cifră forte frumoasă, interesantă, cu multe așteptări. Ultimul lucru care vreau să vă întreb referitor la 2019. Am avut alegeri în capitală, Dvs. cum le clasificați, unde? Ce vedeți îndărătul acestui scrutin?

Vitalie Ciobanu: „Analistul Armand Goșu spunea într-o analiză a sa referitoare la rezultatele alegerilor din Chișinău în special că electoratul din capitala Moldovei s-a dovedit mai sofisticat și mai pretențios decât au crezut unii actori politici. Da, înfrângerea lui Andrei Năstase și pierderea Chișinăului de către forțele pro-occidentale, pro-românești a constituit, cred că, marele...”

Europa Liberă: Duș rece?

Ar fi trebuit să vedem dincolo de problema noastră edilitară imediată, că de fapt e în joc destinul RM, soarta guvernării...


Vitalie Ciobanu: „...duș rece, da. Și un semnal, un semnal că nu se mai poate la fel, că, într-un fel, oamenii și-au pierdut răbdarea și chiar și argumentul la care mă gândeam și pe care l-am invocat și eu în unele analize, că ar fi trebuit să vedem dincolo de problema noastră edilitară imediată, că de fapt e în joc destinul R. Moldova, soarta guvernării. Încă mai era alianța aceea nefirească între Blocul ACUM și socialiști. Rezultatul din Chișinău ar fi determinat clar mutarea raportului de forțe de la unii spre ceilalți. Probabil că au contat și alți factori în opțiunea populară, poate și calitatea concurentului electoral Andrei Năstase, care nu a îndreptățit anumite așteptări. Pe de altă parte, el a fost și o țintă de-a lungul ultimilor ani și era clar că omul era obosit și ține cu greu piept competiției electorale, în timp ce Ion Ceban a apărut ca un trandafir îmbujorat în fața electoratului, a avut un mod inteligent, capacitatea să pună surdină problemelor astea geopolitice, să se refere doar la chestiunile imediate ale problemelor din Chișinău și, cumva, a luat caimacul, a reușit să-i convingă pe cei mai mulți.”

Europa Liberă: Și a încercat să dea senzația că nu mai are secera și ciocanul sau steluța în frunte. O are?

Vitalie Ciobanu: „Asta era o emblemă care ținea la comuniști, ținea la un anumit electorat nostalgic...”

Europa Liberă: Da, dar se va ține de promisiunea că nu va fi un primar de partid, că va fi un primar al acțiunilor pragmatice, al trotuarelor și buticurilor doborâte?

Vitalie Ciobanu: „Poate, dar tentația de a o da pe ideologie, până la urmă, este mult prea puternică. Am zis că el nu are emblemă, pentru că nimeni nu crede în seceră și ciocan, e vorba, însă, de opțiunea pro-rusă, grosso modo vorbind.”

Europa Liberă: Steluța.

Nimeni nu crede în seceră și ciocan, e vorba, însă, de opțiunea pro-rusă...


Vitalie Ciobanu: „Hai să-i spunem steluța sau vulturul cu două capete, dacă doriți, postmodernismul ăsta neoimperial rusesc, care îmbină tot ce vreți. Nu, trotuarele rămân la fel de proaste. Bun, omul încă nu și-a luat avânt, dar văd că primul gest pe care l-a făcut a fost să-și renoveze propriul birou, adică se vede, cumva, că Ceban îl copie pe mentorul său Dodon, nu? Se umflă în pene, vrea să-și dea importanță. Calitățile lui de gospodar sunt sub un mare semn de întrebare. Sigur, e la început de mandat, cred că tot tentația ideologicului și a geopoliticului și a propagandei va prevala, pentru că oamenii ăștia, socialiștii, par a fi clonați. Tot timpul mă gândesc când se vor găsi printre ei și niște oameni. Dar și la PD uitați-vă.

Totuși e un fel de selecție naturală – și la unii, și la alții. PD mai puțin pune preț pe valori și principii, este un partid versatil, un partid care are puterea în centrul atenției sale. Iar socialiștii, la fel, își doresc puterea, dar sunt mult prea legați de cei care i-au finanțat și i-au ajutat până acuma să mențină, adică de Rusia. Și mai e și chestiunea identitară. Dacă PD este așa, e moldoveanul care, vorba lui Lupu, i-a fost bine când plecaseră unii și nu veniseră încă ceilalți, socialiștii, da, sunt categoria aia dură, anti-românească, anti-europeană. Cam așa i-aș califica. ”

Europa Liberă: De la 2020 ce așteptați, în special? Încotro s-o ia?

Vitalie Ciobanu: „E nebuloasă totală, vă spun, pentru că, așa cum imprevizibil a fost anul 2019, știm, cel puțin, că vom avea un scrutin prezidențial în toamna anului 2020, dar cum se vor pregăti partidele, ce candidați vor apărea, chiar dacă pe unii îi știm. Sigur, în primul rând Dodon, care își dorește un nou mandat. M-aș feri să formulez un pronostic prea optimist, pentru că, nu știu, sunt prea pățit, prea pățit. Asta nu este neapărat o mare calitate, din contră. Experiența negativă ne face mai degrabă abulici, ipohondri și poate ne face să ratăm partea luminoasă a vieții. Eu mă agăț de partea însorită a îndoielii, cum spunea Octavian Paller. Rămân sceptic, dar încerc să am o subiectivitate onestă în tot ce spun, în tot ce formulez și mă gândesc că, poate, o șansă de bine vom avea și la anul, în 2020.”

Experiența negativă ne face mai degrabă abulici, ipohondri și poate ne face să ratăm partea luminoasă a vieții...


Europa Liberă: Asta în cazul în care am atins fundul. Știți cum spun unii înțelepți, ca să te ridici la suprafață, trebuie să te cobori până la fund și mă tem că până acolo mai e încă.

Vitalie Ciobanu: „Mai e, mai e. Iar cei care sunt acum la butoane în R. Moldova au învățat exercițiul cinic că important este să ajungi la putere și după asta să te ții de ea orice ai face, că oricum tu dirijezi, oricum tu ai pârghiile în mâini. Iar Blocul ACUM a plătit prețul unei anumite naivități, bune-credințe, unei principialități necesare, de care moldovenii n-au mai văzut în politica de pe Bâc, este foarte adevărat. Sper măcar ca această memorie, a unor politicieni care au încercat, au crezut orbește și naiv în șansa lor, dar să însemne totuși și un stimulent pentru acei oameni care n-au îndrăznit să se implice, dar ar putea s-o facă, pentru că nu suntem totuși într-o dictatură. Și eu privesc cu optimism la dl Dodon. Eu zic ca domnia sa nu are curajul să devină un dictator în deplinul sens al cuvântului. Și această ezitare a lui îmi dă speranțe că vom putea traversa anul viitor oarecum împăcați și optimiști.”

XS
SM
MD
LG