Your browser doesn’t support HTML5
Portishead
Cred că era în 1997, sau 1998. Redacția serviciului românesc al postului de radio Europa Liberă se afla la etajul cinci al clădirii fostului parlament federal comunist din Cehoslovacia, pe aceeași latură cu serviciul bulgăresc.
Într-o după amiază, prin fața biroului în care lucram, și care avea ușa deschisă, a trecut Nikola Krastev, unul din colegii și prietenii noștri bulgari.
Din birou se auzea o muzică pe care o pusesem la boxele computerului de editare.
Nikola fusese atras de ce auzea și m-a întrebat ce e. „Portishead”, i-am răspuns. „Asta e o muzică foarte sexi”, a spus el. Albumul se numea „Dummy”, și era primul album lansat de Portishead, în 1994.
Se spune despre Portishead că e posibil să nu fi inventat ei genul trip-hop, dar au fost printre primii care l-au popularizat, în special în America.
Au luat urma ritmurilor leneșe și elastice ale celor de la Massive Attack, la care au adăugat elemente de jazz cool și de acid-house, făcînd o muzică întunecată, sumbră, dar în mod suprinzător atrăgătoare, în cântece pop de pseudo-cabaret, ale căror structuri convenționale erau subminate de producția de studio experimentală și de ritmurile trip-hop-ului.
Înainte de „Dummy”, trip-hop-ul era un gen mai degrabă de nișă, fără atracție prea mare la public, dar acest album a fost un succes neașteptat în Marea Britanie, a ocupat primul loc în clasamentele de sfîrșit de an ale criticilor muzicali, a obținut Mercury Music Prize, și a făcut din trip-hop unul din genurile foarte prizate de public în ultima decadă a secolului recut
În 28 aprilie 2018 s-au împlinit zece ani de la lansarea celui de-al treilea și ultim album Portishead, numit chiar așa, „Third”, care are pe el o cu totul altă muzică decît aceea pe care Portishead o cânta la mijlocul anilor 1990.
Alta, dar la fel de bună, atît de bună încît au existat zilele astea cronicari muzicali care au simțit nevoia să marcheze trecerea celor zece ani de la lansarea lui.
Doamnelor și domnilor, Portishead, adică Geoff Barrow, tobe și claviaturi, Beth Gibbons, voce, și Adrian Utley, ghitări.