Erotizarea sportului de performanţă este tot mai evidentă în vremea din urmă.
Primează cultul efemerului, al emoţiei de-o clipă, fără nici o relevanţă.
Situaţii, cîteodată, sordide şi patetice, trădînd atunci, în primul rînd, spaima de singurătate şi incapacitatea de a trăi normal într-o lume ce ar trebui să fie normală.
La nivelul contractelor economice sau al tranzacţiilor financiare, şpaga atinge cifre astronomice.
Măsurile pe care le-a anunţat deunezi preşedintele Băsescu ne vor face să ajungem, dacă vor fi aplicate, la covrigi.
Filmul are efecte comice extraordinare. Le provoacă involuntar protagoniştii înşişi, acolo unde ies la suprafaţă mîrlănia, grosolănia, şiretenia şi ticăloşia.
Limbajul crud nu e decît o formă de exprimare, semn al unei gîndiri rudimentare şi al unui comportament din care au dispărut decenţa şi mecanismul de auto-cenzură.
Sex, sex şi iar sex: iată reţeta după care e confecţionat un astfel de ziar.
Problema e că subiectul încălzirii globale a fost manipulat politic, ceea ce face şi mai dificilă o privire neutră şi lucidă.
Au dispărut, astfel, un ritual al civilizaţiei, un mod de adresare ce ţine de o anumită educaţie.
Europa nu prea mai vorbeşte astăzi franţuzeşte ci, aşa cum se întîmplă mai peste tot în lume, englezeşte.
Un tiraj de 2 000 de exemplare a ajuns să fie socotit un succes de public, cele mai multe cărţi sînt scoase în cîteva sute de exemplare.
În plin centrul Clujului a funcţionat o casă de toleranţă patronată de o doamnă originară din R. Moldova; Patroana, barmanii şi una dintre prostituate sînt membri ai Partidului România Mare.
Sistemul însuşi e deficitar, e un mecanism care scîrţîie din toate încheieturile şi care dă mereu rateuri, dînd senzaţia de precaritate şi de provizorat.
Avem acum, în Parlamentul României, un grup independent. Cît este el de pertinent sau nu, rămîne de văzut, fapt e că se umflă ca aluatul, devenind tot mai numeros.
Escamotarea comunismului ca realitate istorică.
Sărăcirea limbajului e pe cît de evidentă pe atît de îngrijorătoare..., multă comoditate, lene a gîndirii, lipsă de imaginaţie. Iar presa cultivă constant acest limbaj anemic şi stereotip.
Grafomania şi veleitarismul sînt, la noi, boli adînc înrădăcinate. Nu li s-a găsit, pînă acum, leac.
Morala: exişti în măsura în care eşti văzut la televizor.
Asprimea cu care s-a manifestat această iarnă în Europa ar trebui să-i facă mai reţinuţi pe adepţii teoriei încălzirii globale
Încarcă mai mult
