Gara de Nord cu casieriţele ei harnice, strîngătoare, este un micro-univers în care, de ani de zile, casieriţele sînt preocupate de mici mişmaşuri şi chilipiruri.
Un maxi-taxi, așijderi unui bloc de locuinţe dintr-o ţară oarecare e o societate în miniatură.
„Balcoanele lor sînt altfel, sînt deosebite, frumoase, nu-s ca la noi…”
Nişte reminiscenţe, destul de răspîndite încă, a mentalităţii de sorginte sovietică.
Într-o atare situaţie, frontiera dintre viaţa publică şi cea privată devine foarte vagă.
Nu se poate face mare lucru. Să-i prinzi pe hoţii de capace grele e greu. Şi mai dificil pesemne e să-i responsabilizezi.
La cît am luptat în ultimele două decenii cu himerele antistatale, ar fi trebuit să avem un stat prosper şi viguros ca Germania sau Marea Britanie. Din păcate, Moldova e cea mai săracă ţară din Europa...
Nu zic că totul e minunat, înţeleg suferinţa omului răvăşit, dar nici să beştelim, plini de ură, guvernanţii înainte de vreme nu mi se pare normal.
Partea bună e că societatea noastră dezagregată pare să se fi trezit din hibernare şi încearcă să-i ajute pe sinistraţi.
În alte dimensiuni, deşi lipsite de farmecul mioritic, intri în cafenele cu convingerea fermă că anume patronii şi bucătarii acelor localuri sînt cei mai interesaţi ca tu să nu ai indigestii.
Lamentaţiile unor indivizi privind apa caldă, într-o zi în care concetăţenii lor au rămas fără case, mi se par de-a dreptul inoportune şi imorale.
Atmosfera plăcută se compunea dintr-o mulţime de oameni care se înghesuiau, care strigau cu voce tare, dădeau peste cap paharele cu bere, slobozeau rotocale de fum înecăcios pe gură.
Și acum avem cu ne mîndri, bunăoară, călcatul în picioare din faţa Consulatului României. E o busculadă acolo demnă de cozile perestroikăi.
Un tînăr congolez a învățat limba română în numai trei luni, în timp ce primarul din Bălți o „studiază” fără succes de 19 ani.
...și dacă mîine voi afla că există aici un sat cu stîlpi electrici, care nu are electricitate, tot n-o să fiu şocat.
Mai raţional ar fi să dăm frîu liber optimismului după ivirea primelor semne că reconstrucţia şoselelor a început în mai multe regiuni ale ţării
Mă îndoiesc că alegerile care se apropie se vor deosebi de cele precedente ale tranziţiei. Ce ne mai poate surprinde? Mai nimic.
Tînărul debusolat călare pe motocicletă e un fenomen care ar trebui să ne pună pe gînduri.
Întreprinderea Apă-Canal le declară război rău-platnicilor dar vor suferi și cei corecți.
Există, se pare, un singur personaj în istoria acestui ţinut care momentan atrage simpatia tuturor, Ştefan cel Mare, respectat şi de cei care regretă Uniunea Sovietică şi de cei care se simt români, dar şi de comuniştii-moldovenişti.
Încarcă mai mult
