Neculai Constantin Munteanu
Neculai Constantin Munteanu (n. 16 noiembrie 1941, Pufeşti, Vrancea), jurnalist (de profesie economist) şi disident anticomunist din România, redactor la programul Actualitatea Românească la Radio Europa Liberă (1980-1994), ulterior colaborator extern.
Părăseşte România în 1977, ca urmare a opoziţiei manifestată faţă de regimul comunist. Prin emisiunile sale transmise de la Radio Europa Liberă, devine cunoscut pentru condamnarea regimului lui Nicolae Ceauşescu în anii 1980. Contribuţiile sale radiofonice (îndeosebi în cadrul emisiunii „Actualitatea românească”) au fost ascultate şi apreciate ani de-a rândul de milioane de români. Din 2007, Munteanu găzduieşte o emisiune la Radio Europa Liberă intitulată "Eu şi câinele meu, Securitatea".
In România a urmat cursurile Academiei de Studii Economice, Facultatea de Finanţe Credite, pe care le-a abandonat în anul al patru-lea. Debutează în Contemporanul, apoi la Televiziunea Română la revista Cinema, la care va deveni redactor.
În luna aprilie 1977 a încercat să trimită mai multe documente în Occident prin Ambasada Statelor Unite la Bucureşti. Persoana căreia îi predă plicul se dovedeşte ulterior a fi de fapt un informator al Securităţii care transmite imediat plicul autorităţilor. O zi mai tîrziu, conducerea Ministerului de Interne ordonă efectuarea unei percheziţii la domiciliul lui Neculai Constantin Munteanu şi trecerea la anchetarea sa. În urma percheziţiei, care are loc la 10 aprilie 1977, sunt găsite còpii ale aceloraşi documente aflate şi în plicul destinat ambasadorului Statelor Unite : - o scrisoare de solidarizare cu Paul Goma, adresată acestuia ; - o scrisoare adresată lui Nicolae Ceauşescu, preşedintele Republicii Socialiste România, în care era aspru criticată situaţia economică şi politică sub regimul comunist şi nerespectarea drepturilor omului în România în lumina acordului de la Helsinki ; - o scrisoare adresată preşedintelui Statelor Unite, Jimmy Carter, în care era denunţată nerespectarea drepturilor omului în România. Toate cele 3 documente erau datate din 30 martie 1977. Aceleaşi materiale mai fuseseră expediate şi ziarelor Washington Post şi Neuer Züricher Zeitung. După efectuarea percheziţiei, Neculai Constantin Munteanu este dus în ziua de 10 aprilie 1977 la sediul IMB-Securitate, unde se începe, la ora 16.00, anchetarea sa care durează până a doua zi, 11 aprilie, ora 14.30. În timpul anchetei, N.C. Munteanu se menţine pe o poziţie foarte fermă, recunoaşte că toate materialele îi aparţin şi îşi motivează gestul evocând situaţia politică din ţară, penuriile şi restricţiile de tot felul de care suferă în plan personal, nerespectarea prevederilor constituţionale de care se face vinovat regimul comunist, acuzând deschis politica dusă pe plan intern şi extern de statul şi Partidul Comunist român. Ancheta va dura luni de zile, în primăvara şi vara anului 1977.
In cele din urmă, Munteanu acceptă „târgul” pe care îl oferă Securitatea, de a opri difuzarea scrisorii la Europa Liberă, în schimbul obţinerii paşaportului. Neculai Constantin Munteanu primeşte paşaportul în data de 2 septembrie şi părăseşte ţara în 16 septembrie 1977.
După mai multe colaborări temporare la postul Radio Europa Liberă, începând din 1977, este definitiv angajat în 1980 şi îşi desfăşoară activitatea la microfonul acestui post până la 1 octombrie 1994.
Revenit în ţară, după o îndelungată absenţă, preia activitatea postului Radio Total, la îndemnul lui Cornel Nistorescu, ca Director de Programe. În noiembrie 1995, este ales cu o majoritate de 819 din 1500 de voturi în Consiliul de Administraţie al TVR.
Din 2001 este supus mai multor campanii de discreditare vizînd Radio Europa Liberă, prima inițiată de Emanuel Valeriu prin cartea intitulată Faţa necunoscută a “Europei Libere”. Cartea prezintă o imagine vădit tendenţioasă la adresa personalităţilor care au lucrat în cadrul postului de radio Europa Liberă în perioada anterioară Revoluţiei române din 1989.
Autor al unor memorii despre perioada sa românească: Ultimii şapte ani de-acasă. Un ziarist în dosarele Securităţii, ediţie îngrijită şi adnotată de Doina Jela, Editura Curtea Veche, 2007
Părăseşte România în 1977, ca urmare a opoziţiei manifestată faţă de regimul comunist. Prin emisiunile sale transmise de la Radio Europa Liberă, devine cunoscut pentru condamnarea regimului lui Nicolae Ceauşescu în anii 1980. Contribuţiile sale radiofonice (îndeosebi în cadrul emisiunii „Actualitatea românească”) au fost ascultate şi apreciate ani de-a rândul de milioane de români. Din 2007, Munteanu găzduieşte o emisiune la Radio Europa Liberă intitulată "Eu şi câinele meu, Securitatea".
In România a urmat cursurile Academiei de Studii Economice, Facultatea de Finanţe Credite, pe care le-a abandonat în anul al patru-lea. Debutează în Contemporanul, apoi la Televiziunea Română la revista Cinema, la care va deveni redactor.
În luna aprilie 1977 a încercat să trimită mai multe documente în Occident prin Ambasada Statelor Unite la Bucureşti. Persoana căreia îi predă plicul se dovedeşte ulterior a fi de fapt un informator al Securităţii care transmite imediat plicul autorităţilor. O zi mai tîrziu, conducerea Ministerului de Interne ordonă efectuarea unei percheziţii la domiciliul lui Neculai Constantin Munteanu şi trecerea la anchetarea sa. În urma percheziţiei, care are loc la 10 aprilie 1977, sunt găsite còpii ale aceloraşi documente aflate şi în plicul destinat ambasadorului Statelor Unite : - o scrisoare de solidarizare cu Paul Goma, adresată acestuia ; - o scrisoare adresată lui Nicolae Ceauşescu, preşedintele Republicii Socialiste România, în care era aspru criticată situaţia economică şi politică sub regimul comunist şi nerespectarea drepturilor omului în România în lumina acordului de la Helsinki ; - o scrisoare adresată preşedintelui Statelor Unite, Jimmy Carter, în care era denunţată nerespectarea drepturilor omului în România. Toate cele 3 documente erau datate din 30 martie 1977. Aceleaşi materiale mai fuseseră expediate şi ziarelor Washington Post şi Neuer Züricher Zeitung. După efectuarea percheziţiei, Neculai Constantin Munteanu este dus în ziua de 10 aprilie 1977 la sediul IMB-Securitate, unde se începe, la ora 16.00, anchetarea sa care durează până a doua zi, 11 aprilie, ora 14.30. În timpul anchetei, N.C. Munteanu se menţine pe o poziţie foarte fermă, recunoaşte că toate materialele îi aparţin şi îşi motivează gestul evocând situaţia politică din ţară, penuriile şi restricţiile de tot felul de care suferă în plan personal, nerespectarea prevederilor constituţionale de care se face vinovat regimul comunist, acuzând deschis politica dusă pe plan intern şi extern de statul şi Partidul Comunist român. Ancheta va dura luni de zile, în primăvara şi vara anului 1977.
In cele din urmă, Munteanu acceptă „târgul” pe care îl oferă Securitatea, de a opri difuzarea scrisorii la Europa Liberă, în schimbul obţinerii paşaportului. Neculai Constantin Munteanu primeşte paşaportul în data de 2 septembrie şi părăseşte ţara în 16 septembrie 1977.
După mai multe colaborări temporare la postul Radio Europa Liberă, începând din 1977, este definitiv angajat în 1980 şi îşi desfăşoară activitatea la microfonul acestui post până la 1 octombrie 1994.
Revenit în ţară, după o îndelungată absenţă, preia activitatea postului Radio Total, la îndemnul lui Cornel Nistorescu, ca Director de Programe. În noiembrie 1995, este ales cu o majoritate de 819 din 1500 de voturi în Consiliul de Administraţie al TVR.
Din 2001 este supus mai multor campanii de discreditare vizînd Radio Europa Liberă, prima inițiată de Emanuel Valeriu prin cartea intitulată Faţa necunoscută a “Europei Libere”. Cartea prezintă o imagine vădit tendenţioasă la adresa personalităţilor care au lucrat în cadrul postului de radio Europa Liberă în perioada anterioară Revoluţiei române din 1989.
Autor al unor memorii despre perioada sa românească: Ultimii şapte ani de-acasă. Un ziarist în dosarele Securităţii, ediţie îngrijită şi adnotată de Doina Jela, Editura Curtea Veche, 2007
Autor: Neculai Constantin Munteanu
-
martie 02, 2010
Partidul... mai în față
Țara traseismului politic autohton
-
ianuarie 31, 2010
31.01 - București: PNŢCD, peisaj după bătălie