la portretul de grup surprinzându-l pe Dumitru Matcovschi, o legendă vie a literelor noastre, în pragul casei părinteşti, transformată în casă-muzeu, alături de consătenii & cititorii săi – cea mai inspirată formulă va fi premiată printr-o carte cu autograful poetului.
Emilian Galaicu-Păun
marți 23 octombrie 2012
la portretul de grup surprinzându-l pe Dumitru Matcovschi, o legendă vie a literelor noastre, în pragul casei părinteşti, transformată în casă-muzeu, alături de consătenii & cititorii săi – cea mai inspirată formulă va fi premiată printr-o carte cu autograful poetului.
La fel, astăzi – ziua în care maestrul Glebus Sainciuc îşi află odihna de veci la Cimitirul Central de pe strada Armenească – soarele a dat cu lumină catapeteasma zilei de joi, şi cu sineală bolta cerească. Se vede că atunci când afirma, în iulie curent – la împlinirea celor 93 de ani! –, că se simte de parcă s-a născut a doua oară, artistul total Glebus Sainciuc tocmai se năştea pentru lumea celor drepţi, de-a dreapta Tatălui.
Şi miercurea trecută, şi joia aceasta mi-au răsunat în minte versurile lui Tudor Arghezi: „Niciodată toamna nu fu mai frumoasă…” (ataşez poemul mai jos, întru aducerea-aminte), iar mâine – „vinere tristă, zi mohorâtă” – va sta sub semnul unui alt vers arghezian: „Durerea mea de vineri duminica-i mai dulce”, bun de pus pe rană la sfârşit de săptămână, dacă nu de epocă.
* * * * * * *
Tudor ARGHEZI
Niciodată toamna...
Niciodată toamna nu fu mai frumoasă
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid aşternut e şesul de mătasă.
Norilor copacii le urzesc brocarte.
Casele-adunate, ca nişte urcioare
Cu vin îngroşat în fundul lor de lut,
Stau în ţărmu-albastru-al râului de soare,
Din mocirla cărui aur am băut.
Păsările negre suie în apus,
Ca frunza bolnavă-a carpenului sur
Ce se desfrunzeşte, scuturând în sus
Foile,-n azur.
Cine vrea să plângă, cine să jelească
Vie să asculte-ndemnul nenţeles,
Şi cu ochii-n facla plopilor cerească
Să-şi îngroape umbra-n umbra lor, în şes.
Emilian GALAICU-PĂUN (n. 1964 în satul Unchiteşti, Floreşti, din Republica Moldova).
Redactor-şef al Editurii Cartier; din 2005, autor-prezentator al emisiunii Cartea la pachet de la Radio Europa Liberă; redactor pentru Basarabia al revistei „Vatra“ (Târgu Mureş).
Cărţi publicate:
(POEZIE) Lumina proprie, 1986; Abece-Dor, 1989; Levitaţii deasupra hăului, 1991; Cel bătut îl duce pe Cel nebătut, 1994; Yin Time, 1999 (trad. germană de Hellmut Seiler, Pop-Verlag, 2007); Gestuar, 2002; Yin Time (neantologie), 2004; Arme grăitoare, 2009; A-Z.best, antologie, 2012; Arme grăitoare, ediţie ne varietur, 2015; A(II)Rh+eu / Apa.3D, 2019;
(ROMAN) Gesturi (Trilogia nimicului), 1996; Ţesut viu. 10 x 10, 2011 (trad. engleză de Alistair Ian Blyth, Living Tissue. 10 x 10, Dalkey Archive Press, SUA, 2019);
(ESEU) Poezia de după poezie, 1999; Cărţile pe care le-am citit, cărţile care m-au scris, 2020;
(TRADUCERI) Jean-Michel Gaillard, Anthony Rowley, Istoria continentului european, 2001; Robert Muchembled, Oistorie a diavolului, 2002;Mario Turchetti, Tirania şi tiranicidul, 2003; Michel Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu occidental, 2004; Michel Pastoureau, Albastru. Istoria unei culori, 2006; Michel Pastoureau, Ursul. Istoria unui rege decăzut, 2007; Roland Barthes, Jurnal de doliu, 2009; Edward Lear, Scrippius Pip, 2011; Michel Pastoureau, Negru. Istoria unei culori, 2012.
Prezent în numeroase antologii din ţară şi din străinătate.
Opiniile autorului nu reflectă, neapărat, poziția Europei Libere.