An de an, în fiecare penultima săptămână a ultimei luni de toamnă, are loc la Bucureşti Târgul de Carte Gaudeamus. Preţ de 5 zile (18 – 22 noiembrie curent), pavilionul central al lui RomExpo seamănă cu craterul unui vulcan activ, „lava” vizitatorilor scurgându-se încontinuu pe treptele de la intrare, apoi pe câteva nivele, chiar dacă în aer mai pluteşte pericolul Total (în chiar perioada târgului s-a mai stins un tânăr, ridicând numărul victimelor teribilului incendiu la 60 de persoane), ca să nu amintim de atentatele de la Paris, trăite ca o tragedie personală şi de locuitorii micului Paris. Prăpădenie de oameni, de toate vârstele & condiţiile sociale, roind într-o veselie printre standuri, de la o editură la alta, de la o lansare la alta, de la un nivel la altul (din cele trei, ceva mai rarefiate în comparaţie cu anii trecuţi). Evenimentele şi ele au încercat să ţină pasul, astfel încât concomitent aveau loc câteva zeci de lansări, la case mari şi mai mici, ale unor autori de primă mână (scriitorul Mircea Cărtărescu cu Solenoid, la Humanitas; omul de televiziune & comentatorul politic Emil Hurezeanu cu Pe trecerea timpului, la Curtea Veche ş.a.m.d.) sau abia intrându-şi în mână. Într-un cuvânt, toate bune şi frumoase…
Pentru un ochi profesionist însă, Gaudeamus-ul din acest an nu este doar prilej de bucurie, şi asta din câteva motive:
- fără să dispun de datele statistice, s-a văzut dintr-o ochire că numărul editorilor participanţi la târg e în scădere faţă de anii trecuţi;
- la fel, şi numărul noutăţilor a scăzut drastic, reeditările acoperind probabil peste 75-80% din cărţile aflate pe tarabe;
- dacă în anii trecuţi, târgul Gaudeamus era şi un foarte bun prilej pentru scriitori să se vadă ei între ei, anul acesta aceştia au avut mai degrabă o prezenţă discretă (nu că ar fi lipsit cu desăvârşire, dar cu greu puteau fi reperaţi printre cetele de vizitatori, de unde altădată formau o castă aparte, lesne recognoscibilă);
- exceptând câteva lansări cu mare fast, în primul rând cea a lui Mircea Cărtărescu cu Solenoid, de la Humanitas, majoritatea lansărilor s-au consumat „în familie”, având o îndoielnică eficienţă pe planul vânzărilor;
- nu în ultimul rând, au lipsit dezbaterile radiofonice (amintesc că în anii precedenţi, Radio România Cultural avea un studio în chiar inima târgului, de unde lua, din oră în oră, pulsul evenimentelor).
Pe de-altă parte, s-a văzut mai bine ca oricând ce înseamnă o editură cu program – mă refer la Editura Art, probabil casa cu cele mai multe noutăţi & cele mai variate serii de autor (Hrabal, Cortazar, Modiano, Vonnegut ş.a.). Dintre casele mici, de departe cea mai dinamică mi s-a părut Baroque Books & Arts, urmată de Vellant, ambele de-o eleganţă şi rafinament aparte.
N-am stat la ceremonia de premiere de duminică seara, eram deja pe drumul de întoarcere când un membru al juriului ne-a anunţat că pe lista scurtă se află şi Cartier (desemnată, în 2012, drept „editura anului”); de ce atunci mă urmăreşte senzaţia că târgul de carte Gaudeamus de la RoxExpo seamănă tot mai mult cu un castel de cărţi, pe cât de primitor pentru toţi cei care se refugiază în lectură, pe atât de fragil în faţa seismelor sociale & de alt ordin?!