Linkuri accesibilitate

Emilian Galaicu-Păun

Sorry! No content for 13 septembrie. See content from before

sâmbătă 10 septembrie 2016

O fiinţă dragă inimii mele mi-a trimis de la Barcelona această fotografie, făcută pe ascuns – un cuplu musulman, el cu rucsacul în spate, îmbrăcat „evropieneşte”, şi ea purtând hijab (alias, vălul islamic) ce nu-i lasă la vedere decât ochii. Nimic de mirare, dacă femeia, urcată pe-o sferă de piatră, nu şi-ar face… selfie! (Întrebarea ce anume ar vrea să surprindă, de vreme ce chipul i-i ascuns, o las între paranteze – impresionant mi se pare însuşi gestul ancestral al femeii de a poza, ştiindu-se frumoasă.)

Selfie...
Selfie...

Ştiu ca nimeni altul că orice comparaţie şchiopătează – uneori chiar, de ambele picioare! –, şi totuşi nu pot să nu alătur imaginii acestei selfie[de] musulmane o alta, mult mai familiară, a chiar naţiunii noastre „îmbrobodite”, rând pe rând, când de-un politician, când de altul (asta după ce că tot ea i-a legat cu prosoape!), şi care totuşi găseşte motive să-şi sărbătorească a 25-a aniversare de Independenţă, să participe la tot felul de manifestaţii festive (parada militară, concertul din Piaţa Marii Adunări Naţionale etc., etc.), să viseze cu ochii deschişi şi totodată să nu-şi creadă ochilor, să-şi construiască o imagine de sine mai mult sau mai puţin mulţumitoare, într-un cuvânt – să-şi facă selfie în orice condiţii. (Ce se ascunde însă în sufletul acesteia, s-ar putea să aflăm la alegerile prezidenţiale din octombrie – dar şi asta rămâne între paranteze.)

Noroc de oamenii (şi femeile, se-nţelege!) ce spun pe faţă ce cred şi ce gândesc – ilustrativă, în acest sens, este revista Moldova, al cărei număr din iulie-august 2016 este consacrat jubileului de care vorbeam în alineatul doi, de citit/văzut cap-coadă. Cum să nu-i dau dreptate dnei Monica Babuc, ministru al Culturii, care afirmă sus şi tare: „…cultura trebuie să fie o prioritate naţională. (…) Cultura va deveni o prioritate naţională atunci când va fi o componentă indispensabilă a vieţii celei mai mari părţi a populaţiei Republicii Moldova.” Dixit!

Măreţe epitafuri, piramidele din Valea Regilor!

Şi, după chipul şi asemănarea lor – păstrând totuşi proporţiile (alte… vremuri, alte încăperi!) –, mausoleele (lui Lenin, Mao, Ho Şi Min ş.a.).

Muritorii de (sau: peste) rând au parte de monumente funerare, individuale sau colective. (Cel al soldatului necunoscut este deosebit de venerat în mai multe ţări…)

Şi, sigur, de epitafuri.

Dintre acestea, epitaful filosofului german Johann Jakob Wagner (1775 – 1841) m-a cucerit prin discreţia cu care este pusă în scenă măreţia: „Aici zac închişi ochii în care universul s-a contemplat plin de iubire şi în toată splendoarea lui”. Aşadar, „zac închişi ochii” (şi nu omul, de parcă odată ce s-a stins, insul s-a şi retras sub pleoape), suficient de încăpători în timpul vieţii lor, încât să reflecte „plin de iubire şi în toată splendoarea lui” întreg universul.

Şi în ochii dictatorilor & tiranilor de toată mâna, ce se răsfrânge? Le trec cumva, prin faţa ochilor, înainte să-i fi închis, toate nelegiuirile pe care le-au făptuit? sângele vărsat? lacrimile nevinovate?

Toate astea mi-au venit în minte odată cu anunţarea, pe 2 septembrie curent, a decesului lui Islam Karimov (1938 – 2016), primul şi deocamdată ultimul preşedinte al Uzbekistanului (între paranteze fie spus, de la proclamarea independenţei în 1991, Republica Moldova a avut 4 preşedinţi, plus doi interimari, şi toţi sunt bine mersi în viaţă). Nu ştiu ce formulă folosesc musulmanii în asemenea cazuri (că doar nu zic: „Dumnezeu să-l ierte…”!); în toată splendoarea seculară, Samarkandul!

Încarcă mai mult

Emilian GALAICU-PĂUN (n. 1964 în satul Unchiteşti, Floreşti, din Republica Moldova).

Redactor-şef al Editurii Cartier; din 2005, autor-prezentator al emisiunii Cartea la pachet de la Radio Europa Liberă; redactor pentru Basarabia al revistei „Vatra“ (Târgu Mureş).

Cărţi publicate:

(POEZIE) Lumina proprie, 1986; Abece-Dor, 1989; Levitaţii deasupra hăului, 1991; Cel bătut îl duce pe Cel nebătut, 1994; Yin Time, 1999 (trad. germană de Hellmut Seiler, Pop-Verlag, 2007); Gestuar, 2002; Yin Time (neantologie), 2004; Arme grăitoare, 2009; A-Z.best, antologie, 2012; Arme grăitoare, ediţie ne varietur, 2015; A(II)Rh+eu / Apa.3D, 2019;

(ROMAN) Gesturi (Trilogia nimicului), 1996; Ţesut viu. 10 x 10, 2011 (trad. engleză de Alistair Ian Blyth, Living Tissue. 10 x 10, Dalkey Archive Press, SUA, 2019);

(ESEU) Poezia de după poezie, 1999; Cărţile pe care le-am citit, cărţile care m-au scris, 2020;

(TRADUCERI) Jean-Michel Gaillard, Anthony Rowley, Istoria continentului european, 2001; Robert Muchembled, Oistorie a diavolului, 2002;Mario Turchetti, Tirania şi tiranicidul, 2003; Michel Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu occidental, 2004; Michel Pastoureau, Albastru. Istoria unei culori, 2006; Michel Pastoureau, Ursul. Istoria unui rege decăzut, 2007; Roland Barthes, Jurnal de doliu, 2009; Edward Lear, Scrippius Pip, 2011; Michel Pastoureau, Negru. Istoria unei culori, 2012.

Prezent în numeroase antologii din ţară şi din străinătate.

Opiniile autorului nu reflectă, neapărat, poziția Europei Libere.

XS
SM
MD
LG