A trecut o săptămână de la anunţarea rezultatelor scrutinului parlamentar; încă suntem în aşteptarea validării mandatelor de deputaţi – 35 pentru PSRM, 30 pentru PDM, 26 pentru blocul ACUM, 7 pentru Partidul Şor şi 3 independenţi –, iar în aer mai pluteşte atmosfera de campanie electorală, şi asta graţie supralicitării făcute de PDM la doar câteva ore de la închiderea urnelor. Fiind clar de la bun început că PSRM va face cel mai bun scor – nu atât de bun totuşi pe cât ar fi fost îndreptăţiţi să spere, dacă nu cădea în plasa sistemul mixt de vot –, PDM s-a declarat deschis negocierilor în vederea formării unei coaliţii de guvernare, ca şi cum anume formaţiunea celor trei trandafiri ar fi câştigat alegerile, furându-le astfel startul socialiştilor.
Furându-le? sau lăsaţi cu bună ştiinţă – de aceiaşi socialişti – să se poziţioneze astfel?!, iată întrebarea. Căci unde s-a mai văzut ca partidul care ia cele mai multe voturi să facă pasul în urmă, cedând de bună-voie iniţiativa?! Ca şi cum, de unde ar fi trebuit să cinstească şampanie în uralele susţinătorilor, PSRM e cuprins subit de-o panică greu de ascuns după nişte declaraţii de intenţii. De bună seamă, cum să dea pe faţă antanta cu PDM – care l-a ajutat pe Igor Dodon să ajungă Preşedinte al Republicii Moldova în 2016, să nu uităm asta! –, fără a-şi pierde obrazul în ochii alegătorilor? Că acelaşi PSRM ar fi dispus să accepte mâna întinsă de PDM – dacă nu pe faţă, cel puţin pe sub masă; există numeroase precedente în acest sens –, comentatorii politici nu au pic de îndoială, atât că mizele au crescut exponenţial. Altfel spus, adevăraţii învingători, după ce că vor destupa şampania, vor trebui să servească – cui? fie partenerilor de coaliţie, PSRM sau Partidul Şor & deputaţii independenţi, fie… transfugilor (tot de la PSRM, cel mai probabil) – şi caviarul, şi încă în cantităţi pantagruelice.
În nici o logică – decât poate una perversă, a „politologilor de buzunar” de la PDM – nu încape o eventuală alianţă (de circumstanţă, adaugă unii prudent, după acelaşi model al lui „să te iei frate cu dracul până treci puntea”), cu atât mai mult o coaliţie de guvernare a blocului ACUM cu nici una dintre celelalte trei formaţiuni intrare în Parlament – e o naivitate, dacă nu chiar rea voinţă, să crezi că poţi „demonta” sistemul actual făcând bloc cu PSRM, de parcă Dodon & Co n-ar fi parte a sistemului. Şi de-a dreptul toxică orice apropiere de PDM, în numele aşa-zisului „curs european” pe care, chipurile, democraţii îl promovează (asta după ce liderul lor anunţa, în replică la criticile topt mai dure venite de la Bruxelles, „o a patra cale, Republica Moldova” – adică un fel de „albanizare” a RM). Or, tocmai pe o astfel de alianţă împotriva naturii se insistă pe la mesele rotunde de la Publika & alte televiziuni afiliate PDM, sigur – spre binele tuturor! Iar ca totul să fie şi mai pasionant, încă ne-deputatul, dar condamnatul în primă instanţă Ilan Şor a şi anunţat primele proiecte de legi pe care le va propune în viitorul Legislativ.
Nu că aş fi un optimist incurabil, dar accederea blocului ACUM – cu un scor important (după ce a că întreg mecanismul statal a lucrat împotriva lui zi şi noapte, prin cele mai mârşave metode!) – în Legislativ, pentru început pe băncile opoziţiei parlamentare, mi se pare o izbândă şi totodată o reformatare a câmpului electoral. Vor mai sta oare pe margine, la viitoarele alegeri (regionale, prezidenţiale, parlamentare), cei peste 50% care n-au ieşit la vot pe 24 februarie? Că de ales, ACUM avem din/pe cine alege…
* Opiniile exprimate în acest material aparțin autorului și nu sunt neapărat ale Europei Libere.
