Ne aflăm in plin Razboi Rece. Congresul de „unificare” din 21-23 februarie 1948, derulat, suprem sacrilegiu, la Ateneul Român, a consacrat disoluția prin inghițire a PSD de către PCdR. Nucleul dur din PCdR controla deopotrivă Biroul Politic şi Secretariatul CC al PMR. Cu binecuvântarea Kremlinului, Gheorghiu-Dej rămânea secretar general. Moscoviții (Ana Pauker şi Vasile Luca) isi mențineau pozitiile de maximă influență si continuau să-l tuteleze pe Dej. Acesta mima cordialitate si pregătea ascensiunea oamenilor săi de incredere, intre care Nicolae Ceauşescu.
Social-democrații care au refuzat să accepte farsa „unificării” au fost prigoniți, arestați, intemnițati. Intre aceştia, liderii sindicali Ion Flueraș si Iosif Jumanca, ambiii morți in inchisorile dictaturii. Ani grei de inchisoare i-au fost haraziti şi liderului istoric al PSD, Constantin Titel Petrescu (1888-1957). Colaboraționiştii trădători Lothar Rădăceanu, Eugenia Rădăceanu, Mișa Levin, Barbu Solomon şi Stefan Voitec isi primeau recompensa fiind aleşi in noile organe de conducere. Erau, de fapt nişte marionete umile.
Dupa câteva luni, Levin, devenit ambasador in Italia, cerea azil politic in acea țară. La Congres, Teohari Georgescu, secretar al CC şi ministru de interne, a denunțat „devierea naționalistă” a lui Lucretiu Pătrăşcanu (acesta a incetat să facă parte din CC şi a fost pus curând sub domiciliu forțat). Cronologia oficiala a regimului a botezat conclavul drept „Congresul I al PMR”. Raportul politic a fost prezentat de Gheorghiu-Dej, iar Ana Pauker a tinut discursul de inchidere. Constanța Crăciun a dat citire telegramei de salut semnată de secretarul CC al PCUS (b), Mihail Suslov si tot ea a citit encomiastica telegramă a Congresului pentru „eliberatorul popoarelor”, Generalissimul Iosif Vissarionovici Stalin. Delegația comunistilor maghiari fost condusă de Laszlo Rajk, cel care avea să fie executat in 1949 ca „spion titoist”. Jdanovul României, şeful Secției de Propagandă, Leonte Răutu, cerea eradicarea oricărei urme de spirit critic, biciuia „cosmopolitismul”, și impunea emularea entuziastă a modelului sovietic.
Cenzura funcționa draconic. Pe 11 iunie, era decretată naționalizarea principalelor mijloace de producție. Economia intra pe mâinile Comitetului de Stat al Planificarii, imginat dupa Gosplanul sovietic. Educația era distrusă prin „reforma invățământului”. Pe 30 august, prin decretul nr. 221 al Prezidiului Marii Adunări Naționale, era infiintată Direcția Generală a Securității Poporului. In fruntea ei, agentul sovietic Pintilie Bodnarenko, zis Pantiuşa, asasinul lui Stefan Foriș, ales la Congres, ca și soția sa, Ana Toma, adjuncta Anei Pauker la Ministerul de Externe, membru al CC. Se lăsase peste România, devenită colonie sovietică, parte a „lagărului socialist”, noaptea totalitară...