Coaliţia pentru Familie din România, o alianţă formată din aproape treizeci de asociaţii şi organizaţii, a anunţat că a strâns trei milioane de semnături pentru modificarea articolului constituţional care defineşte familia. Este pentru prima dată când se iniţiază cu succes o asemenea operaţiune la nivel naţional, dar nu puţini sunt cei îngrijoraţi de prea-numeroasele semnături şi de rapiditatea cu care s-au strâns rândurile pentru o asemenea cauză.
Declaraţie de dragoste. Şi de război
Coaliţia pentru Familie a adus în pragul destinatarului, Parlamentul României, un document de care iniţiatorii sunt mândri.
În primul rând, pentru că este vorba despre cea mai lungă scrisoare din istorie, întinzându-se pe treizeci de metri la intrarea în Palatul Parlamentului. Scrisoarea este plină de autografe şi mesaje scrise la faţa locului de expeditori şi simpatizanţi.
Dar adevărata scrisoare se află în miile de dosare cu semnături de susţinere pentru revizuirea Constituţiei. Destinatari: parlamentarii, în general, şi morganatica comisie de revizuire a Constituţiei, în special.
Liderii organizaţiei susţin că modul în care este definită familia în legea fundamentală este tulbure. Ar trebui ca în textul articolului 48 alineatul 1 care spune că: “Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi” să fie înlocuit termenul de soţi cu acela de bărbat şi femeie, pentru a înlătura ambiguităţile. Înregistrarea scrisorii la Parlament alături de cele 15 mii de dosare care-o însoţesc ar fi, spun liderii organizaţiei, cea mai importantă acţiune pentru protejarea familiei într-o perioadă tulbure şi păcătoasă.
Familia: teren de luptă ideologică
Această iniţiativă are bătaie lungă şi tâlcuri greu de evitat. Acţiunea a început în decembrie anul trecut iar numărul mare de semnături este o demonstraţie propagandistică de forţă, nu o necesitate juridică. După cum spune Constituţia României, pentru a fi luată în discuţie o modificare legislativă în cazul unei iniţiative a societăţii civile, trebuie ca propunerea să fie semnată de cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot din cel puţin un sfert din judeţele ţării şi în fiecare dintre acestea trebuie cel puţin cinci mii de semnături. Astfel că milioanele de semnături sunt doar o repetiţie generală, un test al iniţiatorilor care vor să sondeze pe ce bazin de simpatizanţi se pot baza în cazul în care vor ridica miza cu obiective mai ambiţioase.
Căsătoria sau uniunea între persoane de acelaşi sex nu este defel un subiect mărunt, lipsit de ambiţie. Alături de construcţia Catedralei Mântuirii Neamului sau de obligativitatea religiei în şcoală, discuţiile pe marginea uniunii homosexuale şi a interzicerii acesteia au măcinat societatea şi au dus la acumularea unor tensiuni între plăcile tectonice ale opiniei publice, ameninţând acum cu un cutremur major.
Posibilitatea ca termenii care definesc familia tradiţională (căsătorie, soţi, părinţi, cuplu) să capete noi sensuri, odată ce majoritatea ţărilor occidentale au admis deja CĂSĂTORIILE civile între homosexuali, îi sperie pe liderii Bisericii Ortodoxe şi, în consecinţă, pe cei ai organizaţiilor care au constituit Coaliţia pentru Familie.
Ortodoxism versus liberalism
În urmă cu trei ani, Comisia pentru revizuirea constituţiei revenea asupra unui articol care asigura protecţia constituţională împotriva discriminării pe baza orientării sexuale, a vârstei sau a dizabilităţilor. Ar fi vrut să anuleze garantarea drepturilor pentru aceste minorităţi. Zeci de organizaţii au protestat atunci împotriva acestei decizii spunând că “Legea fundamentală a României, stat de drept, democratic, nu se poate întemeia pe excluderea cu bună ştiinţă a unor categorii de cetăţeni.” Semnăturile de pe această scrisoare de protest (Grupul pentru Dialog Social, APADOR-CH, Prodemocraţie etc.) aparţineau unor organizaţii pe care Coaliţia pentru Familie le consideră azi internaţionaliste şi manipulate de finanţişti occidentali. De înţeles de ce niciuna dintre aceste organizaţii nu a participat la sesiunea de autografe de pe treptele Parlamentului şi nici nu se regăseşte printre organizaţiile-membre ale Coaliţiei pentru familie, reprezentantă a unui tradiţionalism naţionalist şi un creştinism parohial.
Această coaliţie multiconfesională, dar preponderent ortodoxă, a apărut acum un an, după ce anunţul că unele state americane au legalizat căsătoria homosexualilor a stârnit reacţii internaţionale şi a resuscitat dezbaterea pe scena publică românească. “Familia este locul în care valorile și tradițiile românești sunt transferate noilor generații, iar tradițiile și valorile românești au, la baza lor, familia întemeiată pe căsătoria între un bărbat și o femeie”, se spune în manifestul acestei coaliții.
Mai mult, se spune în manifest, fără familia tradiţională nu ar fi de conceput istoria României şi dezvoltarea ei economico-socială.
Dar toate acestea sunt în pericol, printre altele, din cauza libertăţilor sociale şi morale acordate în numele drepturilor omului după 1989, a creşterii ratei de ocupare a femeii, ceea ce o îndepărtează de familie şi a promovării altor forme de convieţuire socială.
De fapt, problema familiei tradiţionale versus uniunea homosexuală este reactivată anual, odată cu fiecare Pride Parade din România, când grupuri instrumentate de Biserica Ortodoxă organizează contramanifestaţii soldate, nu odată, cu violenţe. Parada din acest an a minorităţilor sexuale este programată pe 25 iunie şi este posibil ca anunţul făcut de Coaliţia pentru Familie că a finalizat de strâns semnăturile să fie un semnal pentru organizarea altor contramanifestaţii.
Aceste proteste homofobe au fost folosite şi de grupuscule politice de dreapta şi extremă dreaptă pentru a-şi face propagandă. Cel puţin un partid cu reprezentare parlamentară, Partidul România Unită, promovează ca program politic homofobia şi se asociază în mesaj cu Coaliţia pentru Familie.
Revoluţie antropologică sau ofensivă ideologică?
Coaliţia pentru Familie este condusă de Mihai Gheorghiu, fost deputat ţărănist şi coechipier al lui Marian Munteanu la Liga studenţilor în anii 1990. Are o gândire radicală, susţinând că România este acum în pragul unei revoluţii antropologice fără precedent, manipulată de grupări minoritare “agresive şi tenace, fără legitimitate democratică”, grupări care-şi impun discreţionar agenda ideologică. Dar nu neapărat vehemenţa ortodoxistă actuală l-a recomandat ca ideolog şef al organizaţiei ci, cel mai probabil, relaţia de discipol pe care a avut-o în perioada studenţiei cu Petre Ţuţea, binecunoscut gânditor pe care grupările de dreapta cum ar fi Asociaţia Rost, membră a Coaliţiei pentru familie, şi-l apropriază. Aceste grupări au cooperat multă vreme astfel că asocierea lor este o simplă oficializare a unui bloc tradiţionalist-ortodox, dar grupări informale cu acest mesaj au apărut aproape imediat după decembrie 1989. Unele asociaţii din componenţa Coaliţiei s-au format pentru a protesta că orele de religie nu mai sunt obligatorii, altele pentru a împiedica introducerea în programa şcolară a educaţiei sexuale. Mai sunt cei care susţin că Biserica nu trebuie să dea socoteală pentru banii agonisiţi şi că ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului este legitimă, chiar dacă ostentativă într-o perioadă de criză financiară.
Printr-o sincronizare care spune multe, zilele acestea un parlamentar PSD Ninel Peia a înaintat o propunere de lege care prevede pedepsirea cu doi ani de puşcărie sau cu amendă penală a celor care predau educaţia sexuală în şcoală fără acordul scris al părinţilor. În expunerea de motive, deputatul înfierează un anumit tip de educaţie liberală care a făcut ca şcoala să devină un portal de recrutare a viitorilor “devianţi sexuali.” Subiectul este preluat în termeni laudativi de Coaliţia pentru Familie care în manifestul citat mai sus se declară cu toată puterea împotriva educaţiei sexuale. E drept că la minister se vorbeşte despre educaţia pentru sănătate nu despre cea sexuală, şi că o altă Coaliţie, cea a elevilor, susţine introducerea educaţiei pentru sănătate în programa şcoală.
