Ernest Vardanean: „Regiunea transnistreană, autoproclamata republică transnistreană există doar de facto, pentru că nu este recunoscută de nimeni, nici de Federația Rusă. Dar nici nu este controlată de autoritățile constituționale ale Republicii Moldova. Este un fenomen bine cunoscut și bine răspândit pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice. Avem alte regiuni cu așa statut neclar, nerecunoscut. După 26 de ani, nici cu un pas nu este mai aproape reintegrarea Republicii Moldova, și pe zi ce trece e tot mai departe și mai departe. Trece perioada când am fi putut să reunim Republica Moldova într-un spațiu unic constituțional.”
Ernest Vardanean: „Mai întâi formatul pentagonal a fost stipulat la întâlnirea din Bratislava în februarie 2002, constatându-se că formatul respectiv, pentagonal, pe urmă „5+2”, este unul consultativ, nu decizional. Adică, decizia le aparține celor două părți, Republicii Moldova și administrației de la Tiraspol. Nicidecum niciun mediator sau observator, precum Federația Rusă sau Statele Unite nu au autorizație să rezolve această problemă în locul Chișinăului sau al Tiraspolului. Pe de altă parte, scopul principal al acestui format de negocieri este tocmai menținerea procesului de negocieri și prevenirea oricăror acțiuni de violență. Atât.”
Europa Liberă: Autoritățile de la Tiraspol, autoritățile transnistrene, insistă pe ideea că și la ei e prețioasă libertatea, este nevoie ca să fie respectate drepturile omului, că au nevoie și ei de democrație. Cum e în realitate această stare de lucruri?
Ernest Vardanean: „Vă spun ironic: acum în regiunea autoproclamată transnistreană există atâta democrație, încât ei înșiși nu pot și nu știu ce să facă cu ea. Am în vedere faptul că cele două ramuri ale puterii de stat de acolo, adică puterea prezidențială, executivă și puterea legislativă, au intrat într-o campanie nu doar electorală, dar o campanie politică vastă, nemaipomenit de agresivă și murdară, care, dacă ne gândim la rece, teoretizat, este reflectarea proceselor democratice, este normală, când președintele se confruntă cu legislativul la anumite capitole cu anumite scopuri. Ceea ce noi vedem acum la Tiraspol este un lucru absolut nou pentru că niciodată nu a fost acolo așa un proces democratic prin definiție, dar murdar prin realitate, când pretinsul parlament de la Tiraspol a început un adevărat război contra administrației lui Șevciuk sau putem spune invers, că Șevciuk a declanșat război contra parlamentului. Dar aceasta ar însemna că procesele politice în regiunea transnistreană merg pe care evoluționară și ceva se schimbă acolo înspre bine, nu în sensul democratic, dar în sens pur politic. Este ceva absolut nou pentru Transnistria, iar ceea ce zic ei despre libertate, democrație și drepturile omului e o lozincă care trebuie folosită întotdeauna, mai cu seamă dacă vorbim de o campanie electorală, nu este nimic nou, nu este nimic ieșit din comun. Ei cred că în Transnistria stau lucrurile bine cu drepturile omului și democrația, părerea lor. Asta e.”
Europa Liberă: Cum se explică această ostilitate pronunțată a celor de la Tiraspol, în primul rând, a autorităților transnistrene față de Republica Moldova și față de tot ce este pe malul drept al Nistrului?
Ernest Vardanean: „Retorica celor de la Tiraspol nu se schimbă de 26 de ani. Uneori se schimbă metoda. Uneori agresivitatea devine mai puțin radicală. În prima jumătate a anului 2001, după venirea la putere a lui Voronin, a avut loc o perioadă romantică, a fost o „lună de miere” între Chișinău și Tiraspol. Aceeași situație, o senzație de déjà vu am avut-o eu în prima jumătate a anului 2012, după ce s-a schimbat puterea de la Tiraspol. Deci, sunt valuri, sunt momente când se pare că dialogul între cele două maluri ale Nistrului se restabilește și merge pe o cale mai pașnică. Dar chiar dacă formatul „5+2” este unul consultativ, nimeni nu poate să-i interzică Federației Ruse să se implice în mod informal, neoficial, prin canalele diplomatice sau de securitate şi să oprească procesul de negocieri sau să pună într-o parte anumite momente care nu îi sunt pe plac. Doar că acum am observat cu toţii, împreună cu anumite ONG-uri din Republica Moldova, că s-a făcut un front comun contra Republicii Moldova de Federaţia Rusă, de Uniunea Europeană, de SUA şi, evident, regiunea transnistreană, care vor să impună sau să implementeze anumite dispoziţii sau anumite idei, care au fost puse pe masa de negocieri şi par a fi în detrimentul intereselor Republicii Moldova. Dacă astfel de lucruri acum au loc, putem presupune că este evoluţia procesului politic, în cazul dat, vorbim de evoluţia procesului de negocieri. Însă, dacă această evoluţie se întoarce în detrimentul Moldovei, înseamnă că poate Republica Moldova a omis ceva, nu a observat ceva, nu a lucrat destul de bine ca să oprească aceste procese negative. Rămâne de văzut.”
Europa Liberă: Ţinând cont că economia Transnistriei este aproape total dependentă de comerţul cu Federaţia Rusă, că politica e dependentă de Kremlin, în ce condiţii mai poate fi vorba despre reintegrarea celor două maluri ale Nistrului?
Ernest Vardanean: „Aceasta şi este problema principală. În Transnistria deja creşte a doua generaţie a copiilor, a oamenilor tineri, care niciodată nu au ştiut ce înseamnă Moldova sovietică, URSS, o ţară integră ş.a.m.d. Ei s-au obişnuit să trăiască într-o regiune necunoscută, dar cu paşapoartele altor ţări, precum Federaţia Rusă sau Republica Moldova. Mai este un fenomen, un paradox tocmai în domeniul comercial: chiar dacă regiunea transnistreană afirmă că doreşte să se reunească cumva cu Federaţia Rusă, chiar dacă nu are graniţă comună, oricum aproape 60% din comerţul extern al regiunii transnistrene se duce spre Uniunea Europeană. Iată aşa un paradox economic, comercial. Şi, la drept vorbind, businessul transnistrean în mai mare măsură, mai cu seamă businessul mare, întreprinderile mari, pledează pentru un dialog mai constructiv cu Uniunea Europeană şi, respectiv, cu Republica Moldova, dat fiind faptul că ştampilele vamale se pun în Chişinău, Republica Moldova, spaţiul constituţional, şi de aceea depinde industria şi economia transnistreană. Cum să ieşim din acest cerc vicios, din acest paradox încă nu se cunoaşte.”
Europa Liberă: Şi care poate fi viitorul acestei mici enclave?
Ernest Vardanean: „Depinde de comportamentul Rusiei, depinde de capacităţile ei financiare şi militare de a-şi păstra aici interesele, dar în foarte mare măsură depinde şi de autorităţile Republicii Moldova. Pentru că în Transnistria nu există aşa o poziţie antimoldovenească, există o poziţie antiromânească şi foarte fermă. Şi atunci când în Chişinău la cel mai înalt nivel se afirmă despre o oarecare eventuală unire cu România, în Transnistria se neagă vehement acest lucru şi această tendinţă. Şi momentul cu integrarea europeană tot nu este clar pentru transnistreni. Sunt acolo vreo 200 de mii de cetăţeni ai Republicii Moldova, care au această posibilitate de a călători în Uniunea Europeană, având paşapoarte biometrice, dar nici ei nu înţeleg, până la urmă, care este scopul de bază al Republicii Moldova: totuşi, reintegrarea cu Transnistria sau integrarea europeană, sau unirea cu România. Deci, incertitudinea, neclaritatea politicii externe sau a agendei externe a Republicii Moldova provoacă şi neclarităţi în relaţiile cu regiunea transnistreană. Atunci când Republica Moldova va oferi tuturor partenerilor, tuturor vecinilor, dar şi Transnistriei o agendă clară, de exemplu, dacă spune: „Noi nu ne unim cu România, noi doar vrem integrare europeană fără pierderea suveranităţii”, atunci acest spirit antiromânesc va fi pierdut cumva în Transnistria, pentru că nu va avea rost să fie acolo.”
Europa Liberă: Dar Republica Moldova are de câştigat sau există şi nişte costuri pe care ar trebui să le plătească, în eventualitatea reîntregirii?
Ernest Vardanean: „Eu cred că în sens economic nu ar fi atât de costisitor acest proces, dar în sens politic, electoral, da. Sunt voci în Republica Moldova care afirmă că noi nu avem nevoie de acest pământ cu aceşti separatişti cu creierul spălat, cu viziuni pro-ruse ş.a.m.d. Această afirmaţie, deşi este un clişeu, totuşi, are anumite fundamente raţionale. Adică, într-adevăr, în Transnistria putem regăsi cel puţin 200 de mii de alegători, evident, cu viziuni pro-ruse, care, ipotetic, dacă mâine vor avea loc alegeri parlamentare sau prezidenţiale în Republica Moldova, cu toţi 200 de mii de transnistreni rezultatul electoral ar fi cu totul altfel. Şi aceasta nu ar fi pe placul mai multor partide din dreapta, mai întâi de toate pentru Partidul Liberal, care pledează deschis pentru unirea cu România, şi spectrul acesta politic va fi schimbat esenţial. Cred că aceasta nu este favorabil pentru unele formaţiuni şi unele forţe politice din Chişinău.”
Europa Liberă: Deci, va rămâne Transnistria să existe în varianta care a fost pe parcursul acestor 26 de ani?
Ernest Vardanean: „Bănuiesc că aşa ar fi. Deşi eu nu aş vrea să fie în continuare, pentru că acolo trăiesc 400 de mii de oameni, având în vedere şi copiii mici, şi pensionarii. Şi aceşti oameni toţi vor o viaţă mai decentă, vor salarii mai decente şi un viitor mai clar. Însă, trăind într-o aşa situaţie, când tu depinzi totalmente de ajutorul financiar din partea Federaţiei Ruse, nu ai loc de muncă decent ş.a.m.d., nu poţi să pledezi pentru un viitor decent. Dar oamenii nu pot să înţeleagă nici acum ce cale ar fi cea mai bună pentru ei. Eventuala integrare cu Federaţia Rusă sună frumos, dar nu poate fi realizată nici din punct de vedere geografic, nici politic, nici economic. Pentru că Rusia are acum o povară foarte mare precum Crimeea şi Donbasul şi calea spre Rusia este una doar teoretică. În practică nici cu Republica Moldova nu reiese integrarea. Da, într-adevăr, deocamdată Transnistria rămâne aşa, între cer şi pământ, fără un statut clar, fără un viitor clar.”
