La aproape 10 ani de la demararea politicii guvernamentale pentru lichidarea caselor de copii și a internatelor din Republica Moldova, din numărul total de 12.000 de copii cât erau în aceste instituții, au mai rămas aproape 2.000.
Cei mai mulți dintre ei au fost reîntorși în familiile biologice. Acolo unde nu a fost posibil, au fost integrați în case de tip familial și alte servicii alternative de îngrijire a copilului.
Concomitent cu restructurarea caselor de copii, autoritățile și organizațiile obștești implicate în acest proces au instruit asistenții comunitari, ca să poată interveni și propune soluții, astfel încât să fie evitată separarea copilului de familie.
Recent, ministerul muncii a propus penalizarea părinților pentru ,,eschivarea cu rea-voință de la exercitarea obligațiilor părintești” cu amenzi de până la 15.000 de lei sau 120 de ore de muncă în folosul comunității.
Sunt vizații părinții din a căror a cauză copilul ajunge din nou într-un serviciu de plasament, dar și aceia care refuză reintegrarea copilului în familie.
Este o măsură ce își propune să responsabilizeze părinții, explică Corneliu Țăruș, specialist în cadrul ministerului.
El susține că aceste amenzi nu trebuie să sperie, întrucât ele vor fi aplicate în situații foarte concrete, când neglijența părinților va fi evidentă:
„Deciziile de separare a copiilor de familie nu sunt luate zilnic și la orice colț. Și atunci când se ajunge la astfel de situații, într-adevăr cazurile sunt destul de grave. Părinții se află în situația în care orice asistență oferită este inutilă. Și atunci, părinții să simtă că această indiferență, iresponsabilitate față de propriii lor copii va avea și anumite consecințe monetare.”
Corneliu Țăruș mai spune că argumentul forte pentru aplicarea acestei măsuri va fi ignoranța manifestată de părinții și nu sărăcia în care crește copilul.
Totuși, deseori, anume copiii din familii nevoiașe, ai căror părinți fac abuz de alcool ajung în casele de tip internat.
În asemenea situații ar putea fi aplicată penalizarea cu muncă în folosul comunității, în loc de amenda usturătoare, susține Corneliu Țăruș:
„Omul, printre seriile de consum a băuturilor alcoolice poate să meargă la primărie și să vopsească o bordură, pentru că bani nu are, prezumăm. Dar munca în folosul comunității poate și disciplinează, responsabilizează, poate data viitoare o să fie mai conștient atunci când o să se gândească să conceapă un copil.”
În prezentarea acestei inițiative, reprezentanții ministerului muncii au atras atenția că în internatele din Moldova sunt copii ai căror părinți au posibilitate să-și exercite obligațiile de creștere și educație, dar care refuză să-i ia înapoi, în familie.
Liliana Rotaru este președinta Asociației ,,Copil, Comunitate, Familie”, organizație obștească implicată activ în reforma instituțiilor de tip rezidențial. Ea spune că puține sunt cazurile în care părinții nu au putut fi convinși că odrasla lor trebuie să crească în familie, să se reîntoarcă în comunitate. Și notează ea, în caz de refuz, există alte soluții, dar părinții nu pot fi obligați să accepte reîntoarcerea copilului:
„Atunci când o familie refuză categoric să-și ia copilul înapoi acasă, trebuie căutate soluții alternative: rudele, asistentul parental profesionist, o familie, un serviciu de tip familial. Nu poate fi nimeni obligat și nici nu putem să rămânem cu acest titlu de părinte doar pe hârtie. Dar nu putem lăsa copilul 18 ani într-un sistem de timp rezidențial, asta-i important să știm.”
Despre amendarea părinților, Liliana Rotaru crede că este puțin probabil ca această măsură să prevină separarea copilul de familie. Sergiu Postică, șeful serviciului de asistență socială din raionul Leova, se arată și el sceptic în privința amenzilor, dar crede că orele de muncă în folosul comunității pot avea efect:
„Poate amenzile sunt prea mari că și așa nu au de unde, dar în principiu, o iresponsabilitate totală este, nici nu mai avem pârghii de a disciplina. La moment, unii duc modul cel de viață care îl duc și beneficiază de ajutorul social în dependență de numărul de copii în familie și undeva se împotrivesc de a fi separați de familie numai pentru ca să beneficieze de ajutorul material. Avem câteva cazuri în raion când chiar nu mai avem ce face cu dânșii. Ori pornim procedura de decădere din drepturi părintești, ori separăm copilul de familia biologică.
Sergiu Postică și alți specialiști din mediul neguvernamental optează mai mult pentru servicii de suport a familiilor care se află în situație de risc. Asemenea servicii au fost create în multe localități și cu toate că autoritățile locale s-au angajat să le întrețină, unele au fost reduse iar altele au dispărut, după ce mai mulți primari s-au plâns că activează în condițiile unor bugete austere.
