Un studiu recent publicat de Stratpol (Strategic Policy Institute), un site de studii politice, analizează dezinformarea sistematică folosită ca armă cibernetică în cele patru țări ale Grupului de la Visegrad, dar atinge indirect și deteriorarea indicelui democrației, din 2007 încoace, și în celelalte țări fost comuniste și membre în UE.
România a coborât astfel pe penultimul loc printre cele zece țări (din tabel lipsește Croația), imediat după Bulgaria, pe ultimul loc aflându-se Ungaria, unde s-a înregistrat cea mai spectaculoasă prăbușire a indicelui democrației.
Pe primele trei locuri se află Estonia, Slovenia și Letonia, altfel zis niciuna din cele patru țări ale Grupului de la Vișegrad: Cehia, Slovacia, Polonia și Ungaria. Cehia se află pe locul patru, iar Ungaria pe ultimul din zece.
Aceste țări sunt și cele mai vulnerabile și fragile în fața interferenței rusești prin diseminarea de știri false (fake news). Rusia încercase deja să influențeze rezultatul alegerilor din Franța și Germania în 2017. Țările grupului de la Vișegrad au fost, de asemenea, ținta unei campanii permanente după anexarea Crimeei în 2014.
Studiul analizează pe rând capacitatea fiecăreia dintre cele patru țări de a răspunde atacurilor cibernetice și diseminării de false știri.
Rusia lui Putin a ajuns să controleze aproape în totalitate internetul acasă, așa cum o detaliasem anul trecut într-un studiu la Europa Liberă: Gulagul digital… Cum ucide Rusia lui Putin libertatea Internetului. Aici e vorba însă de intervenții în spațiul virtual al unor țări UE.
O anchetă jurnalistică în 2015 a revelat existența în Rusia a unei adevărate fabrici de trolli, cu sute de angajați plătiți să intervină în discuții în spațiul virtual al țărilor occidentale.
Studiul începe cu Cehia, unde situația este cea mai bună. Cehia a adoptat o serie întreagă de strategii de combatere a terorismului și a amenințărilor hibride și dispune și de o agenție la nivel național (NÚKIB) care se ocupă de securitatea informatică.
În Cehia, președintele Milos Zeman, un extrem de activ sprijinitor al lui Putin, a câștigat anul acesta cu o diferență de mai puțin de 3% din voturi împotriva oponentului său democrat Jiri Drahos, care a fost atacat în permanență în presă și online cu cele mai diverse acuzații, de la faptul (neadevărat) că ar fi fost informator, până la zvonul că ar fi un pedofil.
În cazul Poloniei, studiul constată că nu există un sistem coerent de apărare cibernetică la nivel organizațional. Există două structuri de coordonare, una care ține de Ministerul Apărării, iar una de Ministerul Afacerilor Digitale, care anul acesta a funcționat vreme de trei luni fără un ministru.
Studiul nu o menționează, dar Polonia este foarte importantă pentru SUA și NATO, întrucât acolo sunt instalate componentele scutului anti-rachetă menit să protejeze Europa de atacuri, componente complementare cu cele din România de la Deveselu.
Scopul final al campaniilor de dezinformare este schimbarea regimului politic, evoluția spre o „democrație iliberală” în unele țări fiind deja relevantă...
În Slovacia, securitatea informatică este în sarcina Ministerului de Finanțe. Ministerul Apărării în Slovacia se ocupă doar de monitorizarea amenințărilor informatice de tip militar. Însuși președintele Andrej Kiska a criticat public serviciile secrete și pe cele ale armatei că nu fac mare lucru pentru a combate ofensiva de știri false răspândite în mediul online și provenind din Rusia.
În Ungaria, țara cea mai expusă dintre cele patru, combaterea dezinformării și a amenințărilor cibernetice se află în sarcina Ministerului de Interne. În Ungaria, Viktor Orban este cu totul de acord cu Putin în chestiunile care privesc drepturile omului, migrația sau atitudinea vizavi de Europa. Orban este liderul european care se întâlnește cel mai des cu Putin, iar partidul de extrema dreaptă Jobbik, aflat în „opoziție” e bănuit a fi finanțat de Kremlin. Spre deosebire de Polonia, Ungaria nu consideră Rusia ca pe un inamic.
Studiul subliniază că în toate cazurile, scopul final al campaniilor de dezinformare este schimbarea regimului politic, evoluția spre o „democrație iliberală” în unele țări fiind deja relevantă. La fel de îngrijorătoare este deteriorarea libertății presei în Polonia, dar mai ales în Ungaria din 2016 încoace. În Ungaria, marele cotidian național independent Népszabadságv a trebuit să închidă în octombrie 2016. Guvernul lui Orban a întețit presiunile asupra ONG-urilor. În Polonia, știrile din televiziunile și radiourile de stat pot fi la fel de manipulatoare ca în Rusia... sau în România și Republica Moldova.
În aceste țări, ca și în Occident, prin anumite partide de extrema dreaptă și extrema stângă anti-europene, propaganda rusă caută crearea unei pături din ce în ce mai largi de ceea ce a fost numit, cu un termen german: „Putin-Versteher”, oameni care „îl înțeleg" pe Putin. Și, desigur, unul din semnele că avem de-a face propagandă rusească, sau cel puțin „iliberală”, este răspândirea permanentă a mesajelor negative despre Occident, prezentat ca fiind în pragul colapsului și în plină decadență.
Ungaria și Slovacia sunt, de asemenea, țările în care pericolul dezinformării rusești nu este recunoscut la nivel oficial, în vreme ce Polonia și Cehia au început să ia măsuri serioase. Ungaria în schimb este țara în care guvernul nu a luat nici o măsură pentru a combate dezinformarea.
Concluzia studiului este că situația nu se va îmbunătăți dacă cele patru țări din V4 nu cooperează pentru a combate propaganda rusă, însă erodarea instituțiilor democratice în unele din țări riscă să împiedica asta încă multă vreme.
