Linkuri accesibilitate

Vladimir Socor: „În timpul guvernării lui Plahotniuc, Chișinăul a făcut cedări repetate în favoarea Tiraspolului”


Steagul Rusiei și al regiunii separatiste transnistrene, la Tiraspol

Negocierile de la Bratislava desfășurate în cadrul Conferinței Permanente pe probleme politice în cadrul procesului de negociere pentru reglementarea transnistreană în formatul „5+2” s-au încheiat, vinerea trecută, 11 octombrie, fără a se reuși ca părțile să convină asupra unui nou protocol. Premierul Maia Sandu a declarat că nu există condiții interne sau externe pentru a se spera la o soluţie imediată a conflictului transnistrean și nici consens politic în coaliţia de guvernare de la Chișinău. Într-un interviu pentru Europa Liberă, ea a criticat aşa-numita „politică a paşilor mici” a fostului executiv, spunând că este o cale care nu duce nicăieri. „Suntem foarte atenţi din cauza experienţei guvernului precedent, care a făcut angajamente fără să-i fie clară finalitatea”, a explicat Maia Sandu. Vladimir Socor, analistul fundației americane Jamestown Foundation, vorbeşte despre o poziție constructivă a guvernării de la Chișinău.

Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:20:14 0:00
Link direct

Europa Liberă: După o perioadă mai îndelungată a avut loc această reuniune în formatul de negocieri „5+2” pentru reglementarea transnistreană de la Bratislava. Nu a fost semnat nici un document, proiectul unui protocol se spune că s-ar afla în proces de perfectare. Credeți că au intrat în impas discuțiile în acest format și în general reglementarea transnistreană a intrat în impas?

Vladimir Socor
Vladimir Socor


Vladimir Socor: „Reglementarea conflictului dintre Rusia și Republica Moldova pe teritoriul acestei părți din Republica Moldova este un proces intrat în impas încă de la început, din 1992. Deci, nu e nimic nou în ceea ce privește impasul. În general pe mine mă liniștește o situație în care un document final nu a fost acceptat. Procesul care are loc este într-o direcție care merge împotriva intereselor Republicii Moldova, de aceea orice întrerupere a acestui proces mă liniștește, mai ales că în reuniunea de la Bratislava se pare că partea moldovenească, reprezentată de dl Vasile Șova, a refuzat să facă noi cedări. Acest fapt se poate deduce din comunicatul Biroului de Reintegrare de la Chișinău, dar și din comunicatul dat de Tiraspol. Partea moldovenească pase-se că a refuzat să facă noi cedări. Și acest lucru este îmbucurător.”

Europa Liberă: Lăsați să se înțeleagă că până nu demult Chișinăul a cedat în favoarea regiunii secesioniste?

Dl Dodon a acceptat decizia Guvernului Maiei Sandu de a nu promova acest proiect la Bratislava. Este un semnal pozitiv...


Vladimir Socor: „Da, în timpul guvernării conduse de dl Plahotniuc Chișinăul a făcut cedări repetate în favoarea Tiraspolului, de fapt, în favoarea Rusiei. Eu l-am numit ca pe un proces de de-suveranizare a Republicii Moldova pe malul stâng; un proces, ce-i drept, cu pași mici, dar odată cu venirea la putere a coaliției de guvernământ pare-se că acest proces a fost frânat sau chiar stopat, după cum putem vedea din lipsa de rezultate a negocierilor de la Bratislava.”

Europa Liberă: Dl Socor, dar această rundă de negocieri în formatul „5+2” de la Bratislava a fost sau nu o încercare de tatonare a terenului poate mai degrabă decât o platformă pentru eventuale înțelegeri?

Vladimir Socor: „Guvernul condus de Maia Sandu a respins proiectul inițial elaborat de către dl Vasile Șova. Acest proiect ar fi consacrat un caracter așa-numit „polietnic” al statului Republica Moldova, formulare care ar fi putut conduce eventual la cedări în favoarea statutului limbii ruse pe teritoriul Republicii Moldova. Din acest motiv, dar și din alte motive, Guvernul condus de Maia Sandu nu a susținut proiectul propus pentru reuniunea de la Bratislava de către dl Vasile Șova. Iar Președinția în frunte cu Igor Dodon nu a insistat pentru ca proiectul propus de dl Șova să fie totuși promovat la reuniunea de la Bratislava. Dl Dodon a acceptat decizia Guvernului Maiei Sandu de a nu promova acest proiect la Bratislava. Este un semnal pozitiv, încurajator pentru o relație din interiorul coaliției de guvernământ și pentru perspectiva de continuare a acestei coaliții. Eu împărtășesc analiza dnei Maia Sandu, prim-ministru, potrivit căreia nu există actualmente nici condiții interne, nici condiții internaționale pentru rezolvarea acestui conflict. Acesta este un principiu al Maiei Sandu, celălalt principiu pe care dna Maia Sandu l-a exprimat în întâlnirea dânsei cu mediatorii și observatorii este următorul: Transnistria trebuie să fie transformată în interior înainte de a trece la orice reglementare politică. Dna Maia Sandu, de fapt, a propus revenirea la conceptul cunoscut sub denumirea 3D – demilitarizare, democratizare, decriminalizare –, propus de către reprezentanții societății civile din Republica Moldova încă acum aproximativ 10 ani. Printre autorii acestui proiect – Igor Munteanu, Oazu Nantoi – se numără astăzi politicieni din cadrul Blocului ACUM, din societatea civilă ei au ajuns în coaliția de guvernare. Dna Maia Sandu împărtășește punctul lor de vedere – democratizare, decriminalizare, demilitarizare în Transnistria, înainte de a trece la rezolvarea politică. Iată de ce dna Maia Sandu are perfectă dreptate spunând că nu există actualmente și nu vor exista în viitorul apropiat, poate nici pe termen mediu, premise reale – internaționale și interne – pentru rezolvarea conflictului. Mai mult decât atât, celor 3D, pe care îi cunoaștem de mai mulți ani, li se adaugă un al patrulea D, provenit tot din cadrul Blocului ACUM, și anume deoligarhizarea. Deoligarhizarea are loc, este în proces de îndeplinire pe malul drept al Nistrului, dar ea încă nu a început nici pe departe pe malul stâng al Nistrului. Oligarhul, dl Gușan avea înțelegeri obscure cu dl Plahotniuc, atât înțelegeri politice, cât și înțelegeri de afaceri. Dl Gușan continuă bine mersi să domine guvernarea de la Tiraspol.”

Dna Maia Sandu, de fapt, a propus revenirea la conceptul cunoscut sub denumirea 3D...


Europa Liberă: Dar acum cine ar putea să-i fie partenerul dlui Gușan în partea dreaptă a Nistrului?

Vladimir Socor: „Tocmai aici e problema – nimeni nu poate fi partenerul dlui Gușan sau dlui Krasnoselski în partea dreaptă a Nistrului, deoarece dl Gușan exercită o influență complet nelegitimă, ilegală, aș spune, de tip conspirativ asupra guvernării de la Tiraspol. Guvernarea de la Tiraspol depinde atât de dl Gușan, cât și de Moscova. O situație asemănătoare cu guvernarea de la Chișinău dinaintea schimbării de regim. Iată de ce transformări interne în Transnistria reprezintă o precondiție fundamentală pentru a negocia reglementarea; reglementarea, de fapt, se negociază cu Moscova, nu cu Tiraspolul. Tiraspolul reprezintă numai un om de paie, care ascunde responsabilitatea reală a Moscovei pentru ceea ce se întâmplă în Transnistria. Conflictul este unul între Rusia și Republica Moldova, nu între Tiraspol și Chișinău.”

Europa Liberă: Credeți că această situație acum ar fi una perfectă și pe potriva așteptărilor Federației Ruse, ținând cont de faptul că Igor Dodon, vorbind la tribuna ONU, a reiterat retragerea armatei sincronizate cu reglementarea politică?

Vladimir Socor: „În discursul său de la Națiunile Unite, dl Dodon a renunțat la ideea de garantare internațională a neutralității permanente a Republicii Moldova. Până acum, dl Ddon, dar și Moscova făceau o conexiune strânsă între reglementarea conflictului din Transnistria și garantarea internațională a neutralității permanente a Republicii Moldova. Deci, această garantare reprezenta din punctul de vedere al Moscovei, dar și al dlui Dodon un element de bază în reglementarea conflictului. Acum vedem că dl Dodon renunță la acest element. Rămâne de văzut dacă renunțarea la ideea garantării internaționale va face mai dificilă sau dimpotrivă va facilita negocierile politice. Dl Șova, desigur în acord cu dl Dodon, dorește să grăbească declanșarea unor negocieri politice pentru statutul politic definitiv al Transnistriei în cadrul Republicii Moldova. Este o idee periculoasă, deoarece condițiile nu sunt îndeplinite, dar în actualele condiții, cele care există pe teren reglementarea nu se poate face decât împotriva intereselor Republicii Moldova.”

S-ar putea ca Moscova să solicite rămânerea unor trupe rusești în stânga Nistrului ca element de garantare a reglementării politice....


Europa Liberă: Dar pentru Dvs. astăzi este limpede dacă rușii vor să sincronizeze totuși evacuarea armatei cu reglementarea politică?

Vladimir Socor: „Nu e limpede. Ceea ce rămâne de clarificat este ideea Moscovei despre rolul trupelor rusești din stânga Nistrului, pentru că s-ar putea ca Moscova să solicite rămânerea unor trupe rusești în stânga Nistrului ca element de garantare a reglementării politice. Aceasta a fost logica Moscovei întotdeauna. Nu știm dacă Moscova a renunțat sau continuă să adere la această logică. Din punctul de vedere al Moscovei, ar trebui să rămână unele trupe rusești în stânga Nistrului ca un fel de garantare militară a statutului politic al Transnistriei. Eu vreau să atrag atenția unui aspect strategic mai important decât detaliile a ceea ce s-a discutat la Bratislava. Contextul strategic s-a schimbat în sensul că președintele ucrainean Zelenski a acceptat așa-numita „formulă Steinmeier” pentru reglementarea politică a conflictului dintre Rusia și Ucraina în Donbas.”

Europa Liberă: Se crede că această formulă poate transnistriza conflictul din estul Ucrainei.

Vladimir Socor: „Acceptarea de către Zelenski a „formulei Steinmeier” înseamnă că inversează logica pe care noi o credeam valabilă până acum, inclusiv eu, și anume că Moldova va fi cea dintâi care ar pute să facă niște cedări fatale în privința statutului special pentru Transnistria, cedări care ar putea fi folosite de către Rusia ca un precedent sau ca un model pentru a solicita un statut special pentru Donbas. Acum, prin acceptarea „formulei Steinmeier” de către Zelenski, Ucraina se îndreaptă către acceptarea unui statut special pentru Donbas înaintea Republicii Moldova. Nu Republica Moldova va fi cea dintâi care va face cedări, Ucraina se îndreaptă către aceste cedări, iar aceste cedări pot fi întoarse împotriva Republicii Moldova, folosite ca un precedent sau ca un model. Eu consider formula statutului special drept complet ilegitimă; a fost inventată de către diplomația rusească, acceptată întâi de diplomația Republicii Moldova, apoi a Ucrainei și a occidentalilor, acceptată în lipsă de alte variante. Rusia promovează această propunere pentru Ucraina și pentru Republica Moldova, nicăieri în Europa nu există chestiunea statutului special, este o otravă introdusă de către Rusia în acest proces. Nu putem cere diplomației occidentale să renunțe oficial la acest concept, el este deja înscris în toate documentele, în toate instrucțiunile adresate de către guverne propriilor lor diplomați, un concept încetățenit. Nu putem cere renunțarea oficială la acest concept, dar ceea ce putem face – cum a făcut Ucraina în timpul președinției dlui Poroșenko – este pur și simplu de a zădărnici aprobarea și aplicarea acestui concept în așteptarea unor condiții interne și internaționale mai bune, pe care atât Kievul, cât și Chișinăul le pot promova. În faza actuală, Kievul pare să fi ridicat un steag alb, rămâne la latitudinea Chișinăului să continue să zădărnicească aprobarea unui statut special, fie cu pași mari, fie cu pași mici.”

Ucraina se îndreaptă către cedări, iar aceste cedări pot fi întoarse împotriva Republicii Moldova...


Europa Liberă: Acum se acreditează ideea că Statele Unite ale Americii susțin întru totul poziția șefei Executivului de la Chișinău, Maia Sandu, că mai întâi trebuie de stopat contrabanda de la hotarul moldo-ucrainean pe segmentul transnistrean, de stârpit corupția, de distrus schemele de contrabandă. Cum vedeți Dvs. coincidența aceasta de poziție a Maiei Sandu și a americanilor?

Vladimir Socor: „Poziția mi se pare perfect logică, perfect conformă intereselor Republicii Moldova și subliniază încă o dată susținerea guvernării conduse de Maia Sandu de către partea americană.”

Europa Liberă: Ce ar putea să se decidă la summitul OSCE, unde de fiecare dată este inclusă și situația din Republica Moldova?

Vladimir Socor: „Desigur, conducerea OSCE dorește în fiecare an să adopte un document, practic indiferent de conținutul documentului, numai ca să arate pe hârtie din punct de vedere birocratic faptul că s-a aprobat un document și faptul că OSCE nu este o organizație complet nefolositoare. Aceasta este abordarea fiecărei președinții a OSCE-ului an de an. Excepțiile sunt rare. O excepție a fost președinția germană a OSCE din anul 2016, care în cadrul politicii externe a Germaniei de înțelegere cu Rusia în Europa Răsăriteană a introdus pachetul zis „Berlin plus” al cărui autor este același domn Steinmeier, care a inspirat „formula Steinmeier” în favoarea Rusiei și împotriva Ucrainei. Asistăm la un fel de steinmeierizare a OSCE-ului atât cu pachetul „Berlin plus”, cât și cu „formula Steinmeier”, ambele favorizând interesele Rusiei împotriva intereselor Ucrainei și, respectiv, Republicii Moldova. Dl Steinmeier nu mai este ministru de Externe, dar iată moștenirea dânsului continuă să toxifice OSCE. Președinția din acest an a OSCE va fi asigurată de către Slovacia, stat mic; toate statele mici care s-au perindat la președinția anuală a OSCE-ului au un singur considerent – să treacă acest an cu bine, fără controverse, fără zguduiri; să nu pună președinția OSCE-ului în fața unor probleme dificile, să nu pună o țară mică, precum e Slovacia, să facă alegeri între interesele Rusiei și interesele Occidentului. Iată de ce președinția slovacă din acest an dorește o reuniune de sfârșit de an a OSCE-ului fără zguduiri, fără complicații, să continue aceeași abordare birocratică cu un document agreat de 57 de țări care să nu spună, de fapt, nimic, dar care, luând în considerare moștenirea negocierilor în formatul „5+2” favorizează interesele Rusiei prin statut special și prin neconectarea statutului special cu retragerea completă a trupelor rusești. Același domn Steinmeier când era ministru de Externe în perioada 2005-2009, primul său mandat de ministru de Externe, a introdus la OSCE ideea potrivit căreia trupele de pacificare rusești din Moldova și din Georgia pe vremea aceea joacă un rol pozitiv, stabilizator; Moldova și Georgia nu ar trebui să ceară retragerea acestor trupe. Prin aceasta OSCE a lovit în propriile sale decizii de la Istanbul din 1999, care cereau retragerea completă a trupelor rusești, fără condiții și fără a face diferențieri între trupe rusești pretins pacificatoare și trupe rusești nepacificatoare. Iată de ce nu putem să ne bizuim pe OSCE. Faptul că Misiunea OSCE din Chișinău are acum o conducere germană este un fapt neliniștitor și toate acestea demonstrează teza pe care eu o împărtășesc complet că nu există nici condiții interne, nici condiții internaționale pentru rezolvarea conflictului din Transnistria în interesul Republicii Moldova. La nivel instituțional, Republica Moldova nu este pregătită să absoarbă Transnistria, reconstrucția instituțiilor statului după domnia dlui Plahotniuc abia începe și e foarte departe de a se fi terminat, dar într-un asemenea stat deinstituționalizat reabsorbirea Transnistriei ar duce la dezorganizarea desăvârșită a statului.”

Europa Liberă: Credeți că administrația de la Tiraspol se va considera și în continuare nedreptățită, va căuta și va obține sprijin de la Federația Rusă, ignorând Chișinăul, autoritățile Republicii Moldova?

Ceea ce putem și trebuie să facem este să împiedicăm o „rezolvare”, care ar compromite definitiv viitorul Republicii Moldova...


Vladimir Socor: „Desigur! Aceasta este situația pe care o cunoaștem de atâția ani de zile. Această situație va continua atâta timp cât Republica Moldova nu este atrăgătoare pentru locuitorii de pe malul stâng al Nistrului, atâta timp cât pe malul stâng al Nistrului continuă schemele de contrabandă, corupție și sistemul oligarhic și atâta timp cât rămân acolo trupele rusești pretins pacificatoare. Situația aceasta nu putem să o schimbăm pe termen scurt, poate nici măcar pe termen mediu, dar ceea ce putem și trebuie să facem este să împiedicăm o „rezolvare”, care ar compromite definitiv viitorul Republicii Moldova. Noi încă nu știm sigur care va fi viitorul Republicii Moldova, poate fi opțiunea europeană, poate fi opțiunea unificării cu România; sunt mai multe opțiuni încă neclare, teoretic, toate aceste opțiuni sunt încă în discuție, de aceea misiunea momentului este de a împiedica o „rezolvare”, care ar compromite orice soluție pe viitor în interesul Republicii Moldova. Trebuie să păstrăm opțiunile de viitor deschise.”

Europa Liberă: Dar Igor Dodon va căuta și în continuare să aibă rolul decisiv în ceea ce privește identificarea unei soluții durabile pentru criza transnistreană sau ar putea să-l echilibreze Maia Sandu în calitate de premier?

Vladimir Socor: „Coaliția actuală este echilibrată și vedem foarte clar cum guvernarea Maiei Sandu echilibrează tendința reprezentată de către dl Dodon și de către dl Șova. Guvernul Maia Sandu a blocat documentul propus de către dl Șova.”

Europa Liberă: Dar Igor Dodon se va împăca cu acest lucru?

Cred că dl Dodon înțelege că electoratul din Transnistria nu va vota pentru partidul dânsului sau pentru dânsul personal...


Vladimir Socor: „Dl Dodon înțelege foarte bine că, în cazul reintegrării Transnistriei în Republica Moldova, alegătorii din Transnistria nu vor vota cu Partidul Socialiștilor și cu dl Dodon. Dacă se produce o reintegrare în termenii propuși astăzi, atunci Rusia își va menține influența directă și definitorie asupra Tiraspolului, Transnistria va avea propriul său partid, care o va reprezenta în Parlament și în alte instituții ale Republicii Moldova, alegătorii transnistreni vor vota ca un bloc electoral și nu pentru Dodon sau pentru Partidul Socialiștilor, ci pentru propriul lor partid, chipurile reprezentând interesele Transnistriei. Moscovei îi va conveni de minune să aibă două partide în Republica Moldova pe care să le manevreze unul împotriva celuilalt sau un partid care ar reprezenta Transnistria și Partidul Socialiștilor reprezentat de dl Dodon. Moscovei îi va conveni de minune o asemenea situație. Și eu cred că dl Dodon înțelege că electoratul din Transnistria nu va vota pentru partidul dânsului sau pentru dânsul personal, va avea alte opțiuni. De aceea, cred eu, dl Dodon dorește să devină un politician normal. Principala sa contribuție în lumina istoriei la dezvoltarea Republicii Moldova va fi nu reintegrarea cu Transnistria, dar avansarea Republicii Moldova, modernizarea ei, îmbunătățirea traiului. Reglementarea conflictului din Transnistria cred că nu va mai fi prioritatea numărul 1 a dlui Dodon, nu va mai fi cartea de vizită principală, aceea cu care dânsul dorește să rămână în istorie, cartea de vizită principală va fi dezvoltarea internă a Republicii Moldova, aplicarea consecventă a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană și evoluția dlui Dodon într-un politician normal, cu relații nu numai în Rusia, dar cu relații echilibrate și în Occident.”

Vezi comentarii (1)

Acest forum a fost închis
XS
SM
MD
LG