Evident, toată lumea vrea să revină „la normalitate”: să se reia activitatea piețelor agricole în marile orașe, să se redeschidă magazinele, restaurantele și sălile de fitness pentru cei cu o abordare mai elitist-complexă a vieții în regim citadin.
Îți dorești să poți pleca în străinătate, să te întorci la muncă, după un „concediu” abnorm pe care nimeni nu ți-l va plăti.
S-ar bucura să o ducă mai bine și medicii noștri, când tocmai tagma lor – subfinanțată, desconsiderată și mereu „optimizată”–, a trebuit să livreze eroi neobosiți și neînfricați pe linia întâi a luptei cu epidemia.
Și pentru pensionarii cei mai sărmani un supliment de 700 de lei, anunțat de Igor Dodon, ar fi un ajutor binevenit, pentru că penuria și disperarea pe timp de pandemie s-a răspândit pe orizontală.
Doar că aceste suplimente la pensii și salarii, așa cum au observat și alți comentatori, prea seamănă a pomeni electorale. Nu s-a precizat din ce surse vor fi plătite acestea, iar dacă ne-amintim că mai deunăzi guvernanții ne asigurau că blocarea creditului rusesc va opri tocmai plata salariilor și pensiilor, atunci chiar avem de a face cu o inițiativă demagogică. Atenuarea rigorilor sanitare, după modelul statelor europene, vine în contradicție cu agravarea situației epidemiologice din Republica Moldova. Statisticile sunt nemiloase. Numărul infectaților la noi a depășit cifra de 7 300, avem între 2 și 11 decese în fiecare zi, cum nu a fost cazul în primele săptămâni ale pandemiei.
Declarațiile autorităților precum că am trecut de punctul cel mai de jos al curbei îmbolnăvirilor sunt cel puțin hazardate. Relaxări sociale în plină creștere a numărului de îmbolnăviri în Moldova – lăsăm această logică spre descifrare specialiștilor epidemiologi. Conduita lui Dodon, care cel mai adesea nu poartă mască în aparițiile sale publice și nici măcar nu se sinchisește de cei care respectă această exigență, justifică neglijența, superficialitatea, deresponsabilizarea multor moldoveni.
Dorința de a câștiga un mandat de deputat pentru PSRM a eclipsat grija pentru sănătatea oamenilor
În loc să susțină eforturile propriului guvern – bune, rele, cum sunt –, Dodon exploatează în mod cinic, în folos propriu, nemulțumirea populației față de restricțiile impuse de carantină. Acest tip de comportament ne amintește de episodul alegerilor din Hâncești, desfășurate cu o zi înaintea decretării stării de urgență, când interesul politicianist, dorința de a câștiga un mandat de deputat pentru PSRM a eclipsat grija pentru sănătatea oamenilor.
Actuala guvernare o duce din scandal în scandal. Oamenii se întreabă, de pildă, ce a fost în mintea premierului Chicu, atunci când l-a atacat într-un mod incalificabil pe europarlamentarul român Siegfried Mureșan – un recunoscut avocat și susținător al Republicii Moldova? Criticile dlui Mureșan la adresa executivului de la Chișinău nu au fost mai aspre decât comentariile sale din perioada regimului Plahotniuc, și cu nimic mai categorice decât observațiile lipsite de complezență ale altor demnitari europeni… ne-români.
A șocat mai ales tonul bășcălios, insultător al dlui Chicu, deși acesta nu e la prima ieșire în decor: a mai atacat și media, și opoziția parlamentară, nu l-a cruțat nici pe consăteanul său, ex-premierul Ion Sturza. Remarcile șefului guvernului de la Chișinău pe seama proastei gestiuni a crizei de coronavirus în „județele moldovenești” din România, „țară care geme de cea mai mare corupție din Europa” (aici e potrivită expresia: cine ar vorbi?), denotă nu neapărat românofobie, ci râcă provincială, dorința de a-i da cu tifla celui cu care vorbești aceeași limbă și care de fapt îți vrea binele, nu răul.
O încercare de a acoperi sacoșa cu bani pe care Plahotniuc i-a oferit-o lui Dodon
Mulți au presupus că vehemența acestei izbucniri – tonul, limbajul, conținutul mesajului – a fost atent calculată. O încercare de a acoperi, de a trece în plan secund printr-un scandal diplomatic cu România, sacoșa cu bani pe care Plahotniuc i-a oferit-o lui Dodon în secvențele video dezvăluite de deputatul Iurie Reniță. Ideea mituirii șefului statului de către „cel mai urât dintre moldoveni”, cum mai este văzut fugarul oligarh Plahotniuc, e o ghiulea legată de picioarele candidatului Dodon într-un an cu alegeri prezidențiale.
O altă interpretare: răbufnirea „emoțională” a premierului Chicu pe Facebook face parte dintr-o acțiune complexă a serviciilor secrete rusești, care desfășoară diversiuni împotriva României. Ajutorul românesc dezinteresat pe timpul pandemiei, recepționat „sub pod” (o rușine națională pentru Republica Moldova!), trebuia, nu-i așa, mânjit, pătat cu orice preț printr-un scandal diplomatic, și cea mai lesnicioasă cale este să torni gaz pe focul disputelor identitare, să umfli țâfne suveraniste.
Un om politic responsabil, un demnitar de stat e obligat să-și stăpânească umorile și idiosincraziile personale (dacă doar despre „nervii” premierului moldovean este vorba în acest episod), să se gândească în primul rând la interesul public pe care îl reprezintă. Iar interesul public dar și bunul-simț, educația elementară îți spune că nu poți lovi în „prietenii și frații români” (o formulă pe care o folosește, circumstanțial, chiar și Dodon pentru a mai drege busuiocul), adică în cei care te ajută la greu și nu-ți cer nimic în schimb.
Comunicatul tranșant al Ministerului Afacerilor Externe de la București se pare că a avut darul să-i aducă la realitate pe guvernanții moldoveni, care și-au amintit subit că mai au nevoie de sprijinul României (ajutoare medicale din „țara vecină” au continuat să vină în Republica Moldova chiar și după suburbana postare a lui Ion Chicu), și-au dat seama că mai așteaptă din partea Uniunii Europene niște tranșe de bani și că fără pledoariile europarlamentarilor români acestea s-ar putea să nu mai ajungă la Chișinău.
Apoi poate și interesul electoral, gândit până atunci doar într-un singur sens, pro-estic, l-a făcut pe prim-ministrul Chicu să-și tempereze ofuscările, după întâlnirea de luni cu ambasadorul Daniel Ioniță, și să exprime regretul că declarațiile sale au fost catalogate „în mod absolut neîntemeiat și eronat drept denigrator în adresa României”. Vechiul obicei al multor politicieni de la Chișinău: după ce realizează dimensiunea derapajului pe care l-au comis, dau vina pe presă sau pe diplomații străini care le răstălmăcesc declarațiile, de parcă potentații noștri ar avea nevoie de o armată de hermeneuți, de o întreagă Academie de Științe pentru decriptarea mesajelor lor subtile!
...oficialii guvernamentali din ambele state trebuie să se preocupe de soluționarea problemelor în propria țară
Și tot guvernanții de la Chișinău nu știu cum reușesc să-și transforme ceea ce ar trebui să fie niște scuze într-o altă, necamuflată, jignire: „Am tot respectul și admirația pentru poporul român, care ca și cetățenii din Republica Moldova merită o viață cu mult mai bună. Totodată, cred că oficialii guvernamentali din ambele state trebuie să se preocupe de soluționarea problemelor în propria țară” – citat din același comentariu al premierului Chicu de după întâlnirea cu ambasadorul Daniel Ioniță.
Când e vorba de România, guvernarea Dodon flutură steagul suveranității amenințate. În fața Rusiei se pliază docil, uitând de orice orgoliu statalist. În politica internă ignoră amploarea pandemiei și e preocupată, exact ca Plahotniuc, să-și subordoneze justiția și să exploateze scheme de corupție.
Scandalul ca strategie de guvernare. Atac mediocru și repliere vicleană. Convulsii premeditate – un oximoron moldovenesc! – care se vor „interpretări eronate”, dar care nu mai înșală pe nimeni. Decât o anumită parte a electoratului. Dar și pe ea până într-o zi.
* Opiniile exprimate în acest material aparțin autorului și nu sunt neapărat ale Europei Libere.
