Dacă în societatea moldavă nu este încă clară tuturor diferența dintre sărăcie şi vulnerabilitate socială, înseamnă că nu se vorbeşte destul la această temă, sugerează Victoria Morozov, preşedinta Asociației „The Moldova Project”, o tânără stabilită de mulți ani în SUA, care ajută familiile cu copii aflate în dificultate. Victoria Morozov vorbeşte şi despre reabilitarea persoanelor social-vulnerabile şi rolul tuturor actorilor în depăşirea acestui fenomen.
Europa Liberă: Continuăm să vorbim despre existența a două Moldove – Moldova celor săraci și Moldova celor bogați. Deși numărul celor înstăriți este totuși mult mai mic, numărul celor vulnerabili crește și se pare că acest segment încă mult timp va constitui o bună parte a societății. Victoria Morozov e cea care cutreieră Republica Moldova în lung și-n lat, cunoaște foarte bine ce înseamnă sărăcie. Cum ați defini această noțiune pentru actualele zile?
Victoria Morozov: „De obicei fac o mare diferență între sărăcie și vulnerabilitate, pentru că atunci când mergem în republică, mulți descriu oamenii aceștia care sunt în situații de dificultate temporară și noi le zicem familii social vulnerabile, ei le numesc sărace. Sărac este atunci când omul fizic și material nu poate să-și suplinească niște necesități, dar atunci când implică și niște probleme emoționale, stări de depresie și acolo intră și momentul de sărăcie, atunci acesta este un concept de vulnerabilitate și ea trebuie tratată acătării.”
Europa Liberă: Și cum găsiți voi aceste persoane care au nevoie și de tratament, și de o altă atitudine față de ei ca să spună și ei că sunt cetățeni de ajutor acestei societăți?
Victoria Morozov: „Spre marele meu regret, numărul acestor persoane este mult prea mare pentru o țară atât de mică cum este Republica Moldova. Acei care au putut să plece și au avut anumite oportunități, ei au plecat din țară și au rămas cei mai dificili, adică câțiva care se descurcă financiar și în mare parte cei care nu se descurcă și în comunitățile rurale ei într-adevăr sunt foarte, foarte mulți.”
Europa Liberă: Voi v-ați atașat mai mult de familiile care cresc copii. De ce ați ales acest segment?
Victoria Morozov: „Când am creat Asociația „The Moldova Project”, eu am făcut și Facultatea de asistent social, Sociologie și Filozofie și eu mi-am încercat puterile în foarte multe domenii sociale – și cu bătrânii, și cu animalele, și ecologie –, am încercat totul, dar cel mai mult m-am revăzut în domeniul protecției drepturilor copilului. Pur și simplu, copiii se asociază cu viitorul unei țări și copilul de obicei se naște într-un mediu unde nu are de ales. El nu-și alege familia și contextul în care poate să trăiască și uneori acești copii sunt puși în așa situații care îi defavorizează din toate aspectele și, respectiv, dacă noi nu investim în această tânără generație, eu nu văd cum o societate poate să se dezvolte.”
Europa Liberă: Unele cazuri sunt dramatice, pentru că, urmărind activitatea pe care o desfășurați, văd că în anumite familii e nevoie de alimente, în alte familii – de un acoperiș pentru o casă, în general, de o casă. Astea costă...
Victoria Morozov: „Corect. Reabilitarea persoanelor social vulnerabile este un proces foarte complex și el trebuie primit ca un complex acătării, pentru că de multe ori noi asociem această vulnerabilitate cu sărăcia și atunci când ne gândim că vrem să ajutăm pe cineva, noi automat ne gândim doar la chestiile materiale – nu are o casă - cumpărăm o casă; nu are o vacă - cumpărăm o vacă; nu are cu ce se încălța - încălțăm copilul. Dar deseori aceste ajutoare nu ajută acești beneficiari, pentru că problema și rădăcina problemei nu este soluționată.
De ce o persoană ajunge în situație de sărăcie? Pentru că undeva, în viața acestui om s-a întâmplat ceva – o frântură, o catastrofă, un viol poate, o neglijare, foame, foarte multe aspecte care au putut să contribuie la momentul în care omul devine sărac și social vulnerabil. De aceea, atunci când vorbim de reabilitarea acestor oameni, neapărat trebuie să avem o echipă multidisciplinară care poate să identifice aceste familii și să lucreze cu ele din toate aspectele vulnerabilității, adică atât materială, cât și psiho-emoțională și atunci când aceste intervenții sunt combinate și sunt în ansamblu, lucrezi în tandem, atunci cu siguranță poți să obții succes. Or, niciodată vulnerabilitatea nu poate fi tratată prin donații materiale.”
Europa Liberă: Guvernanții ar spune că statul totuși a elaborat și promovează politici în domeniul social, că are asistenți sociali care își desfășoară activitatea, că există administrația publică locală, că nu ar exista cetățean, familie să fie lăsați în voia sorții și ca nimeni să nu aibă grijă. Voi ce constatați atunci când mergeți în teritoriu?
Victoria Morozov: „Într-adevăr sunt politici de stat importante și sunt îmbunătățite pe parcursul timpului, noi lucrăm foarte mult cu APL-urile locale și cu direcțiile de asistență socială, pentru că avem parteneriate și împreună identificăm aceste familii și lucrăm la reabilitarea acestora. Problema este că sunt prea mulți beneficiari și prea puțini specialiști. Dacă un asistent social trebuie să se ocupe și cu persoanele cu dizabilități, și cu cele în etate, și cu familiile cu mulți copii, și cu multe probleme din comunitate, și în perioada rece cu lemnele, și școlarizare, și tot-tot, este aproape imposibil o persoană sau două să suplinească toate aceste necesități. Oricât de mult ar dori acești specialiști, pentru că într-adevăr sunt oameni care vor să facă treabă, dar fizic ei nu au cum să reușească.”
Europa Liberă: O bună parte din ajutoarele pe care le oferiți acestor pături vulnerabile vin din străinătate, din Occident. Totuși, de ce atât de greu se tirajează experiența de peste hotare în Republica Moldova? E vorba de insuficiență de bani?
Victoria Morozov: „Acum aproape 13 ani când am creat „The Moldova Project”, eu chiar visam să fac fundraising internațional din mai multe considerente. Unu: pentru că nimeni în Republica Moldova nu făcea așa gen de fundraising de care am făcut eu. Și doi: pentru că găzduind voluntari internaționali care veneau în Republica Moldova și vin și până în ziua de astăzi și fac activități de voluntariat în Moldova, ei deveneau o sursă foarte importantă de fundraising pentru noi. Și eu voiam să las spațiu pentru celelalte organizații să facă fundraising aici local și mă axam mai mult pe internațional, dar acum diasporele au devenit atât de active și eu, fiind și foarte mult peste hotare, în Statele Unite și reconectându-mă cu foarte mulți oameni, și întâlnind foarte mulți oameni care-s plecați peste hotare, dar vor atât de mult să se implice în viața socială a Moldovei, am considerat că este timpul să promovez proiectele noastre și în cadrul diasporei, dar și în interiorul companiilor din Republica Moldova. Și vreau să zic că CSR-urile (corporate social responsibility/responsabilitate socială corporativă) în Moldova, adică companiile își creează un plan al lor de CSR cum ar putea să contribuie și să ajute societatea pe social. Dacă câțiva ani în urmă puteai nici să nu vorbești despre asta, pentru că nu exista CSR elementar sau unele companii pur și simplu voiau să se ducă la o casă de copii și să ducă niște bomboane, acum multe companii, îndeosebi acele internaționale au strategie de CSR pe care și ei de-abia o probează, dar încep să facă primii pași și asta mă bucură foarte mult.”
Europa Liberă: În țările europene cum s-ar rezolva problema acestor persoane vulnerabile?
Victoria Morozov: „Toate încep cu statul, adică statul trebuie să fie unul funcțional care atunci când implementează o schimbare, o reformă trebuie să fie apt financiar să susțină această reformă. Or, spre exemplu, procesul de dezinstituționalizare care se întâmplă acum în țară este un proces absolut normal care trebuie să se întâmple, fiindcă toți copiii merită să trăiască în familiile lor biologice extinse sau în mediul familial. Acum în Republica Moldova ne-am pornit să dezinstituționalizăm, dar nu creăm suficiente servicii care ar proteja acești copii și, respectiv, mulți din acești copii se reîntorc în familia lor biologică sau extinsă, în mediul de unde au fost extrași, considerând că, dacă le mai dăm ajutoare materiale, ei ca și cum ar trebui să aibă deja grijă de copiii lor. Eu deseori tare mă tem pentru securitatea și viața copiilor, fiindcă ei sunt puși adesea în situații de pericol.”
Europa Liberă: Adică ar mai exista violență în familie, alte riscuri?
Lumea nu conștientizează cât de mult sunt maltratați copiii în mediul rural
Victoria Morozov: „Violența în familie este ca borșul, este atât de multă violență între parteneri; între mamă și tată; între bunei și nepoți; între copii și părinți, chiar între copii este foarte multă violență. La noi în societate se vorbește despre asta, dar eu nu cred că lumea conștientizează cât de mult sunt maltratați copiii în mediul rural.”
Europa Liberă: Și violența de unde pornește, nu sunt angajați cei ai casei în câmpul muncii?...
Victoria Morozov: „Violența este o problemă a educației și o problemă a culturii. Deci, în momentul în care părintele nu știe să-și gestioneze emoțiile, el automat așa crede că este normal să-și educe copilul; el nu vede cum altfel poți să pui un copil să-și facă temele pe acasă; el nu vede în cazul în care copilul a strâns tot metalul din jurul casei și l-a dus la metal uzat, cum atunci copilul să nu fie pedepsit pentru această faptă etc. Nu există informație, educație în conștiința acestor părinți, ei foarte repede își pierd răbdarea și se consumă foarte mult alcool, dar foarte mult și, respectiv, acesta-i rezultatul cum ei comunică cu copiii lor.”
Europa Liberă: Deci, totul pornește de la educație, de la cultură?
Victoria Morozov: „De la cultură, de la lipsa educației, fiindcă ea lipsește. O foarte mare parte din familiile vulnerabile au părinți care sunt analfabeți, care își iubesc sincer copiii, eu nu zic că nu există dragoste de la părinte la copil, pur și simplu, ei nu știu cum să-și gestioneze emoțiile și ce să facă atunci când copilul face anumite probleme.”
Europa Liberă: Care sunt factorii care duc la degradare?
Victoria Morozov: „...În primul rând, foarte multe traume prin care oamenii au trecut anterior, începând cu copilăria lor. Dacă un copil a fost maltratat fizic în copilăria lui, apoi în viața de adult, o mare parte dintre ei nu că vor, ei continuă asta ca o normalitate. Abuzul de alcool al mamelor atunci când nasc niște copii deja cu diagnosticul de alcoolism infantil, deci sunt atât de mulți factori și totul este atât de complex, încât această complexitate de probleme trebuie tratată acătării. Doar când ne îmbolnăvim, noi nu ne tratăm singurei, bine, cu remedii anumite, nu știu, o răceală simplă poate, dar de obicei dacă te îmbolnăvești, mergi la medic și medicul îți explică toată complexitatea problemei tale și îți dă tratament. Fix așa e și cu vulnerabilitatea. Ea nu poate fi tratată, pur și simplu dând încălțăminte la copii sau mâncare; copilul nu are nevoie doar de mâncare, el are nevoie și de mâncare, dar starea lui psiho-emoțională trebuie să fie abordată din toate aspectele ei, fiindcă un copil care trece prin violențe seara, el n-are cum să aibă rezultate academice la școală; el nu poate să se concentreze; el o să doarmă pe bancă; el o să fie arogant și agresiv a doua zi, pentru că asta a primit seara de acasă.”
Europa Liberă: Suntem în plină campanie electorală prezidențială. Credeți că pretendenții la fotoliul de președinte cunosc, ar trebui să cunoască aceste probleme, ar putea să se implice în identificarea unor soluții durabile pentru aceste toate vulnerabilități?
Victoria Morozov: „Știți ce am observat eu acum, de când a început toată febra aceasta dinaintea alegerilor? Acum, primăriile și toți îs foarte ocupați, pentru că vin candidații aceștia și-și promovează platformele electorale. Nu știu pe cât de mult ei sunt interesați real în rezolvarea problemelor, eu vreau să cred că asta se întâmplă, mie mi-e greu să văd rezultate, sincer vă spun, este atât de dificil, mai ales de când a început această pandemie și nu doar că pandemia există, pur și simplu anul a fost secetos, majoritatea familiilor din mediul rural au un venit axat pe agricultură, or agricultura anul acesta nu prea a dat mari rezultate. Oamenii real suferă de foame, nu au cu ce să se încălzească, deja e frig, copiilor micuți deja trebuie să le faci focul în casă, ca să-i poți scălda... Deci, real sunt foarte multe probleme și trebuie rezolvate. Dacă noi toți ne-am uni eforturile, atât de simplu ar fi să rezolvăm foarte multe probleme...”
Europa Liberă: Dar ce înseamnă o conjugare de eforturi? Asta înseamnă că cuiva îi este străină situația, cineva doar vede de la distanță aceste probleme și nu-i pasă? Ce înseamnă a fi conjugate eforturile pentru a se depăși criza aceasta?
Victoria Morozov: „Foarte multă lume vrea să se implice, pur și simplu mulți nu cunosc și ăștia care nu cunosc dar tare-tare vor să se implice, v-am zis că ei se implică în donații materiale. Cel puțin ăștia din organizații ca și ale noastre, noi ar fi bine în primul rând să fim uniți și să abordăm vulnerabilitatea ca atare, ca oamenii aceștia din exterior care nu au o platformă de specialiști care ar putea să intervină să vină la noi, să-și unească puterile cu ale noastre și să facem schimbarea la nivelul organizațiilor. Dar cu siguranță, iarăși schimbarea cea mai mare trebuie să vină de sus, de la statul nostru. Trebuie să se conștientizeze că trebuie neapărat să consolidăm și societatea civilă, și eforturile lor, și toți împreună să creăm proiecte, programe sustenabile care o să susțină profesional acești oameni și o să-i reabiliteze cum trebuie, pentru că altfel circuitul acesta al vulnerabilității niciodată nu o să se finalizeze.”
Europa Liberă: Despre proiectele voastre putem vorbi doar în expresie bănească sau nu numai?
Victoria Morozov: „Nu doar. Uite, acum de când a început pandemia, eu am observat o scădere esențială la ceea ce ține de instruirea copiilor noștri și educația lor, ei n-au fost la școală de foarte mult timp, n-au beneficiat de educație online, pentru că nu au cum să o acceseze, ei au rămas atât de mult în urmă, o parte dintre ei au și uitat cum să citească și să scrie. Noi am mai lansat o bibliotecă mobilă, îi puneam să citească, pe urmă să ne povestească. Dar ce ar fi dacă am fi noi mai mulți voluntari care am merge și am ajuta copilașii să-și facă temele pe acasă? Ei acum au revenit la școală, dar ba e 35 de minute lecția, ba au o lecție online, o lecție nu știu cum, deci este foarte confuz pentru copii și ei vin acasă, se duc la bătut nuci seara, vin și la unii nu-i lumină, dacă nu este un adult apt să se ocupe cu el și să-l ajute, atunci copilul rămâne în urmă și încă un pic, și încă un pic, și pe urmă nu mai poate să ajungă colegii de clasă. Deci, fizic toți cei care vor să se implice este posibilitate să te implici ori dacă nu poți și n-ai posibilitate, oamenii se tem de pandemie ș.a.m.d. ar putea să contribuie material. Și atunci, noi cu specialiștii noștri putem să combinăm aceste resurse și să facem reabilitarea oamenilor.”
Europa Liberă: Câți voluntari aveți astăzi?
Victoria Morozov: „Nu avem foarte mulți, pentru că mulți nu vor să meargă acum pe pandemie, pe de o parte. Pe de altă parte, în prima perioadă a pandemiei noi am fost foarte atenți, nu ne-am permis să luăm oamenii cu noi, acum cred că ne-am permite dacă am fi toți atenți și am lua spațiu suficient de distanță socială. Noi mai mixăm voluntarii, spre exemplu, avem acum foarte multe activități în care facem curățenie, nici nu că facem curățenie, noi educăm unele familii cum să-și îngrijească gospodăriile, pentru că acest comportament de a nu îți îngriji gospodăria acătării nu este neapărat legat cu lenea, cum este asociat în societatea noastră, pur și simplu mulți oameni nu au abilitatea, că ei n-au văzut cum se face gospodăria și tu trebuie să te duci o dată, de două ori, de zece ori și să-i arăți și atunci el începe să preia niște comportamente. Deci la așa gen de activități iarăși avem nevoie de voluntari și atunci avem un grup de oameni pe care îi contactăm și-i apelăm, și îi rugăm să meargă la făcut curat. O să fie acum perioada în care o să tăiem lemne, pentru că sunt multe mămici care-s singurele cu bebeluși mici, ele nu pot și atunci căutăm băieți care vor să meargă pe vreo două zile.
Sunt cazuri în care trebuie de făcut activități de joc, animație cu copiii, în care să-l ajuți să se detașeze de la tot ce se întâmplă acasă și să fie copil, și să creeze. Noi avem activitățile acestea de art-terapie prin care identificăm, de fapt, ce se întâmplă la ei acasă, pentru că atunci când copilul începe să devină creativ și să-și exteriorizeze pe foaie niște emoții, el începe să fie liber și să simtă că vrea să vorbească despre tot ce e în jurul lui. Și atunci, tu identifici astfel niște probleme care trebuie tratate.”
Europa Liberă: Pandemia a stopat venirea voluntarilor din afara Republicii Moldova?
Victoria Morozov: „Cu siguranță, da. De când a început pandemia, nu am avut niciun voluntar internațional.”
Europa Liberă: Dar aducerea ajutoarelor a fost stopată?
Victoria Morozov: „Și da, și nu. Mulți au continuat să ne susțină activitatea, o parte a trebuit să-și sisteze donațiile, pentru că acum ei înșiși nu se descurcă. Și este de înțeles, este o criză mondială care a afectat foarte multă lume și cu siguranță a afectat și bugetele noastre, dar în același timp am reușit să atragem multe companii locale care ne-au fost de mare ajutor și sperăm că un pic câte un pic lumea o să înceapă să-și redreseze situația financiară și o să vrea să se implice.”
