În seara zilei de miercuri urma să aibă loc pe o platformă „neutră” prima şi singura dezbatere electorală publică între candidații la prezidențiale Maia Sandu şi Igor Dodon.
Staff-urile electorale ale celor doi finalişti nu au reuşit însă să convină organizarea acestei dezbateri în ajunul turului doi de scrutin. Cei doi candidaţi nu au participat la nicio dezbatere nici în timpul campaniei dinaintea turului întâi, Igor Dodon – pentru că a refuzat, iar Maia Sandu – pentru că a refuzat Igor Dodon. De ce politicienii moldoveni preferă să evite dezbaterile şi cât de necesare sunt acestea?
Staff-urile celor doi finaliști ai cursei electorale au avut câteva discuții privind organizarea unei dezbateri pe o platformă neutră care să fie transmisă în direct şi la care să aibă acces toate instituțiile de presă. Acest format l-a propus Igor Dodon după ce în primul tur ignorase dezbaterile cu ceilalți rivali. Maia Sandu mai întâi se arătase dispusă să ridice mănușa aruncată de Dodon, dar luni am aflat că refuză participarea la dezbatere din următoarele motive:
„Am insistat să avem o dezbatere publică în faţa oamenilor pe subiecte de interes naţional, dar ori de câte ori este chemat să discute probleme serioase Igor Dodon nu face altceva decât să mai arunce trei minsiuni într-o propoziţie… El lansează falsuri ca să sperie lumea şi să nu-i mai ceară nimeni socoteală.”
Iată cum a reacționat şeful staff-ului electoral al lui Igor Dodon, deputatul socialist Vlad Batrîncea:
„Folosind nişte argumente deplasate, nişte argumente lipsite de fond Dvs. nu mergeți la dezbateri televizate. Pur şi simplu vă este teamă că o să pierdeţi în aceste dezbateri şi nu doriţi să supuneţi riscului rezultatul de duminică. Este un lucru clar - candidatul pretins pro-european, democratic se teme de dezbateri.”
Expertul în comunicare și media Victor Gotișan crede că refuzul candidatei PAS, Maia Sandu, de a participa la dezbateri e o decizie cu dus-întors, iar cât de înțeleaptă a fost această decizie se va vedea duminică:
La moment, cei doi candidați se află la egalitate în sondaje
„Cel mai probabil ea și staff-ul său electoral au decis să le evite din considerentul ca să nu îi ridice mingea la fileu lui Igor Dodon și să nu îi dea acestuia motiv să capitalizeze politic pe seama ei. O regulă nescrisă a marketingului politic spune că un candidat își poate permite evitarea dezbaterilor, doar dacă sondajele arată că este favorit clar. Ceea ce în cazul Maiei Sandu, eu nu prea văd. La moment, cei doi candidați se află la egalitate în sondaje. Personal, cred că este o decizie destul de riscantă, neparticiparea sa. Însă, pe de altă parte, este adevărat și faptul că nu îți poți permite să mergi la o dezbatere cu cineva, care din start intuiești ca își va construi mesajele pe acuzații, pe grobianism, pe neadevăruri, pe declarații la limita bunului simț – misogine, date false, teorii conspiraționiste etc. Pentru că la fel este riscant. Un exemplu în acest sens dezbaterile pentru prezidențiale din 2016 din SUA, când Hillary Clinton a venit foarte pregătită la acestea, punctual, cu date și cifre, pe subiecte concrete, iar pe de altă parte a fost un Donald Trump care a speculat cu neadevăruri, acuzații și clișee. În rezultat, Clinton a câștigat dezbaterile, însă a pierdut alegerile.”
Nu este pentru prima dată când dezbaterile electorale au loc în lipsa figurilor-cheie, candidații făcând uz de norma legală care le permite să-şi delege reprezentanți la aceste dezbateri. De ce acest exercițiu democratic este deseori evitat de politicienii moldoveni? Pentru că nu există deocamdată o cultură a dezbaterilor politice şi electorale, afirmă Victor Gotişan:
„De asemenea, evitarea acestora poate veni din motivul că un candidat anume fie se simte vulnerabil și estimează că acestea i-ar putea fi în defavoare, fie se simte confortabil în sondaje și nu ar avea nevoie de ele. Personal cred însă că electoratul are dreptul și trebuie să i se asigure ocazia să își vadă candidații în dezbateri electorale, asta pentru ca să-și poată face o alegere corectă și mult mai asumată. Totuși, putem și trebuie să admitem că dezbaterile electorale sunt un fel de loterie: indiferent cât de pregătit nu ai fi pentru ele, întotdeauna există necunoscute care nu pot fi prevăzute. Acestea te pot ajuta să câștigi alegerile, dar te pot face să le și pierzi. Un exemplu de dezbateri care îmi vine în minte și care a îngropat un candidat au fost cele pentru alegerile prezidențiale din România din 1996, dintre Iliescu și Constantinescu. Anume runda de dezbateri, față în față, dintre cei doi candidați a fost cea care a înclinat balanța în favoarea lui Constantinescu.”
Expertul în comunicare și media Victor Gotișan mai crede că trimițând reprezentanți la dezbateri televizate, candidații îşi fac un deserviciu: „Eu, ca și alegător, vreau să văd candidatul în carne și oase, cel care mă va reprezenta ca și președinte al țării mele timp de 4 ani de acum încolo. În al doilea rând, anume candidatul și viitorul președinte, direct, fără intermediari, trebuie să ne spună și răspundă la întrebările noastre, a tuturor. În al treilea rând, urmează să alegem președintele, nu delegații săi, consilierii sau oamenii cei mai apropiați ai acestuia. Și, nu în ultimul rând, cred că ar fi corect să ne prezinte dumneaei sau dumnealui, din prima sursă proiectul său de guvernare, prioritățile și programul său electoral.”
Un alt argument al observatorilor care critică neparticiparea finaliștilor cursei prezidențiale la dezbateri, mai ales în turul doi, cel decisiv, este că astfel ei ratează șansa de a-i convinge pe cei indeciși să plece la secția de votare.
