Numărul deceselor legate de Covid-19 crește în Rep. Moldova, în ultimele șapte zile, s-au înregistrat 309 decese legate de noul coronavirus, cu 41 mai multe decât săptămâna precedent. Numărul îmbolnăvirilor de Covid-19 este însă în scădere, pentru prima dată după mai multe săptămâni de creștere. Astfel, în ultima săptămână s-au înregistrat 8566 de cazuri cu aproape trei mii mai puține decât în perioada 22-28 martie.
Într-un interviu cu Europa Liberă, Mihail Pîsla, expert în sînătate publică la Universitatea de Medicină avertizează că în R. Moldova, spre deosebire de alte state europene, pandemia nu a evoluat în valuri, numărul de contaminări fiind în constată creștere. Mai mult, el atrage atenția că pandemia de coronavirus a „lovit”într-un moment în care structurile de sănătate publică sunt foarte slabe.
Europa Liberă: Dle Pîsla, poate încă e devreme să facem o analiză retrospectivă a anului de luptă cu pandemia, dar, pentru ca să se evite greșelile, este firesc să facem o trecere în revistă – ce ar fi putut să întreprindă mai eficient autoritățile ca eventual să nu se ajungă sau, oricum, era să se ajungă la aceste statistici macabre?
Procesul a fost în permanentă ascensiune, în pofida tuturor măsurilor.
Mihail Pîsla: „Este greu de spus – ar fi ajuns, n-ar fi ajuns? –, dar dacă ați formulat așa întrebarea, ce a fost pe parcursul acestui an? Primul component, acesta-i procesul ca atare, procesul epidemiologic. Ce am observat? O creștere, începând din luna martie până la sfârșitul anului 2020, o creștere permanentă a numărului de infectați, în valuri, dar era în permanentă ascensiune, ca pe urmă, în lunile ianuarie și februarie să fie o scădere bruscă și acum, în martie, avem cel mai mare număr de infectați, 45 mii de persoane. Deci, ca atare, procesul a fost în permanentă ascensiune, în pofida tuturor măsurilor care erau efectuate pentru a nu admite răspândirea acestui virus.”
Europa Liberă: Poate nu au fost măsurile eficiente?
Mihail Pîsla: „Rezultatul ne arată că probabil nu au fost destul de eficiente, pentru că în caz că ar fi fost eficiente cum erau în alte țări, era nu numai o ascensiune permanentă și continuă, erau niște valuri, niște scăderi, dar la noi a fost o ascensiune permanentă.”
Europa Liberă: De ce vă întreb asta? Pentru că s-a creat impresia, dacă ne amintim acum un an, că nici autoritățile guvernamentale, dar nici doctorii nu luaseră în serios această pandemie, vorbeau, așa, cam în doi peri, ne amintim celebra frază a președintelui de atunci, care spunea într-o apariție video că poate să fie asimptomatic, poate să intre ca o gripă... Asta și-a făcut efectul, trebuie să recunoaștem, unii oameni au luat-o așa, cam în glumă?
COVID-ul a lovit Republica Moldova în situația când serviciul principal destinat să gestioneze astfel de urgențe a fost extrem de anemic.
Mihail Pîsla: „COVID-ul a lovit Republica Moldova în situația când serviciul principal care este destinat să gestioneze astfel de urgențe în sănătatea publică, este vorba de Serviciul de Supraveghere de Stat în Sănătate Publică, a fost extrem de anemic, extrem de slab ca rezultat al unei reforme nereușite care a fost făcută până atunci, acel serviciu care trebuia să mobilizeze toate eforturile, care trebuia să joace rolul-cheie de evaluare corectă a pericolului și riscurilor pe care le are acest COVID, care trebuia să aducă la cunoștință și factorul de decizie, doar nu toți sunt de specialitatea respectivă. Deci, acest serviciu era foarte slab, el și rămâne foarte slab și aceasta nu a putut să nu-și joace rolul în acele subestimări ale pericolelor și riscurilor pe care le aducea COVID-ul.”
Europa Liberă: Când spuneți despre slăbiciunea acestui serviciu, ce aveți în vedere – organizatoric, financiar?
Mihail Pîsla: „La noi în anul 2009-2010 s-a efectuat o reformă a Serviciului de Supraveghere Sanitaro-Epidemiologică de Stat, ca în toate țările civilizate, el a fost transformat în Serviciul de Sănătate Publică. Sistemul sănătății are două componente principale. Prima este componenta care se ocupă cu protejarea sănătății populației, cu promovarea sănătății populației, cu profilaxia sănătății populației, s-o numim așa, aspectul sănătății celor sănătoși, iar a doua parte a sistemului sănătății se ocupă cu problemele celor care au pierdut o parte din sănătate, și anume medicina, tratamentul, fie el staționar, fie el ambulatoriu, fie el de urgență.
Deci, noi când vorbim de sistemul sănătății mai mult ne axăm pe problemele ce țin de spitale, de tratament, de medicina de urgență, dar ca atare în urgența de sănătate publică gen această pandemie rolul-cheie îi aparține anume acestui Serviciu de Sănătate Publică.”
Europa Liberă: Deci, prevenția?
Mihail Pîsla: „Inclusiv prevenția, dar s-o luăm mai larg - și evaluarea riscurilor, și prognozarea situației, și elaborarea unor măsuri argumentate care ar fi axate anume pe activitățile ce nu permit răspândirea infecției, nu tratarea ei, cu tratarea s-a ocupat sistemul medical, spitalele, centrele medicale primare ș.a.m.d. Despre acest serviciu puțin se vorbește, despre această Agenție Națională de Sănătate Publică, dar, în viziunea mea, o mare problemă care a adus la acele consecințe cu care noi ne ciocnim a fost faptul că n-a reușit această agenție să-și joace rolul care îi era predestinat. Și aceasta nu este vina persoanelor din agenție, spun încă o dată, reforma care a fost atunci, renumitele acele trei reforme, dacă țineți minte, care au fost atunci, una din ele a fost reforma sănătății publice. Ea a dus la crearea acestei Agenții Naționale de Sănătate Publică, o structură foarte greoaie, foarte, s-o numim așa, foarte inflexibilă, accentul s-a pus nu pe îmbunătățirea managementului acestei agenții, dar pe economisirile în menținerea acesteia.
În urma reformei au fost disponibilizate multe persoane, s-a întrerupt o memorie instituțională.
În urma reformei au fost disponibilizate multe persoane, s-a întrerupt o memorie instituțională dintre generațiile mai vechi, mai experimentate și acele noi, s-au produs și alte lucruri și COVID-ul a lovit atunci când forța principală care era obligată să își asume dirijarea, gestionarea pe prim-plan a problemelor respective era în cea mai nedorită situație.”
Europa Liberă: După ce s-a fript și guvernul, și populația, și statul Republica Moldova suflă măcar în lapte, ca să nu zic și în iaurt, a fortificat acest serviciu?
Mihail Pîsla: „Cu regret, nu s-a întreprins absolut nimic. Eu vă dau un simplu exemplu, până acum din momentul când și-a dat demisia directorul agenției, Nicolae Furtună, țineți minte, nereușit s-a pronunțat el pe un subiect, până acum încă nu-i numită o persoană. Deci, structura-cheie care trebuie să se ocupe n-are conducător, nu-i numită persoana, cineva este interimar. Dvs. vă dați seama cum trebuie de fortificat această structură în cazul dacă ea trebuie să joace rolul principal?”
Europa Liberă: Nu-i numit, pentru că se alege politic persoana sau de ce?
Mihail Pîsla: „Chiar nu înțeleg de ce nu-i numit, pentru că e vorba de un funcționar public, nu e vorba de o funcție politică ca, de pildă, secretar de stat, este vorba de un funcționar public, care se numește în modul stabilit prin concurs. Eu nu văd probleme mari de efectuat un concurs, de numit această persoană, dar acesta-i unul din puținele exemple care vorbește despre faptul că nu se întreprind și acum anumite măsuri pentru fortificarea acesteia.”
Europa Liberă: Hai să vorbim abstract, dar cu referință la pandemie. De exemplu, cum trebuie să acționeze această subdiviziune importantă dacă s-ar descoperi că râul Bâc care traversează capitala este nociv pentru sănătate, are emanații dăunătoare? Ce puteri, teoretic, trebuie să aibă o asemenea structură astfel încât să acționeze cum zice buchea legii?
Mihail Pîsla: „Sănătatea populației depinde de sistemul sănătății undeva, după datele OMS, de la 17 până la 20%. Sănătatea populației nu depinde de sistemul sănătății în primul rând, ea depinde de diferite: de mediul înconjurător, de modul de viață, de sedentarism, deci depinde de o sumedenie de lucruri.”
Europa Liberă: Alimentație ș.a.m.d.
Mihail Pîsla: „Da, alimentație etc. Structura respectivă de care noi acum vorbim trebuie să fie punctul focal care monitorizează starea sănătății populației, evaluează riscurile, face depistarea precoce a unor eventuale impacturi asupra sănătății, elaborează propuneri, le argumentează, le înaintează, le perfectează în formă de diferite acte normative, asigură monitorizarea realizării acestora, deci, un domeniu foarte vast de activitate, dar principalul e că anume acea structură trebuie să fie acel punct focal, de atâta și se numește Agenția Națională pentru Sănătatea Publică, adică pentru sănătatea persoanelor sănătoase.”
Europa Liberă: Să fac referință la un exemplu pe care îl știe toată lumea, Onișcenko, care a intrat în gura multor moldoveni după ce a interzis importul de vin, s-a văzut că avea și motivație politică, dar dincolo de această trenă a reputației sale lui i s-au dat împuterniciri vaste, el este omniprezent și se pronunță inclusiv în domenii care în aparență depășesc atribuțiile sale, dar tocmai veghează sănătatea publică, adică ne-ar lipsi un Onișcenko, păstrând proporțiile și decojind de această faimă?
Mihail Pîsla: „Până la reforma care a fost efectuată, eu o numesc antireformă, în sistemul supravegherii de stat al sănătății publice era așa-numita categorie de persoane care se numeau medici-șefi sanitari de stat. Această categorie de persoane avea un șir de împuterniciri și responsabilități, evident, care le permiteau acestora să întreprindă măsuri care ar diminua impactul asupra sănătății populației. În urma reformei, categoria de medici-șefi sanitari de stat, începând cu medicul-șef sanitar de stat al republicii și terminând cu medicul-șef sanitar de stat al unui raion, ea a dispărut această categorie.
24 de raioane practic au rămas fără reprezentantul sănătății publice în structurile administrației locale.
Mai mult ca atât, odată cu formarea agenției, dacă în fiecare raion era un centru de sănătate publică care era condus de către medicul-șef sanitar de stat al raionului, care își avea locul său în garnitura de conducere a acestui raion, odată cu crearea agenției s-au creat zece centre regionale, iar 24 de raioane practic au rămas fără reprezentantul sănătății publice în structurile respective ale administrației publice locale, însă rolul lor era foarte important, pentru că medicul-șef sanitar de stat era coordonatorul măsurilor de pregătire și răspuns la urgențele de sănătate publică din oficiu, medicul-șef sanitar de stat avea un șir de pârghii care permiteau să influențeze, să stopeze diferite activități, diferite servicii, să amendeze ș.a.m.d. Și în 24 de raioane, când a venit COVID-ul, noi pur și simplu n-aveam persoane cu împuterniciri legale care ar fi putut activa și influența asupra administrației publice locale, care, în principiu, este obligată să se ocupe cu gestionarea diferitelor situații excepționale, inclusiv ca pandemie.
Aici tot e un lucru, poate nu-i așa de bine cunoscut, dar la nivel local a dispărut persoana care trebuia să fie forța motrice de organizare, generare a ideilor, evaluarea riscurilor etc. și administrația publică locală a rămas cumva lipsită de o structură, o persoană extrem de importantă pentru a organiza corect măsurile de răspuns.”
Europa Liberă: Importantă și competentă și de aici au apărut, probabil, bâlbele, improvizațiile.
Mihail Pîsla: „Foarte corect.”
Europa Liberă: Și cea mai nouă o vedem cu toții, când la nivel național se dau interdicții, iar primarul cu de la sine putere zice că nu-i de acord cu interdicția și o întoarce cu fundul în sus.
Mihail Pîsla: „Nu, aici este aspectul juridic, în principiu, faptul că el s-a asumat responsabilitatea îi aparține.”
Europa Liberă: Dar înainte de a se face tam-tam totuși poate era de întrebat primarul capitalei sau primarul Bălțiului tocmai ca să nu iasă aceste divergențe de opinii și în urma trenului să înceapă justificările?
Mihail Pîsla: „Conform legislației în vigoare, gestionarea unor asemenea urgențe în sănătatea publică se efectuează de niște structuri, comisii multisectoriale, dar în aceste structuri intră și pedagogi, și ingineri, și juriști ș.a.m.d. și în lipsa ori insuficiența persoanelor care trebuie să fie prima vioară cu gestionarea crizei se ocupa fiecare tratând-o prin prisma sa de înțelegere, nu era bazată pe niște dovezi, nu era bazată pe niște argumente.
Să dăm exemplul cu decizia Comisiei pentru Situații Excepționale ca noaptea, de la ora 23 până la ora 5, să fie interzisă deplasarea. Dar ce s-au făcut niște raiduri, s-a văzut că anume în perioada aceasta de timp e cel mai mare pericol ca transmiterea să aibă loc de la persoanele infectate la persoanele sănătoase? Adică, decizia a fost primvită într-o măsură oarecare prin prisma unor persoane nespecialiste care au decis că ar fi bine ca noaptea să nu umbli prin oraș, dar măsurile acestea trebuie să fie bazate și pe cunoștința procesului epidemic.
Asta-i simplu, trei componente: asta-i sursa de infecție, persoana eventual vulnerabilă să se molipsească și căile de transmitere, și toate activitățile se bazează pe aceste trei componente: de izolat sursa de infecție, de influențat asupra căilor de transmitere prin distanța socială, prin spălatul mâinilor ș.a.m.d. și de întărit, de fortificat rezistența persoanelor eventual vulnerabile de a se îmbolnăvi. Din punctul acesta de vedere, gestionarea crizei e foarte elementară, v-am spus, se bazează pe trei componente-cheie, însă deja realizarea lor nu toată vremea a fost efectuată destul de eficient.”
Europa Liberă: Și pentru că, spun unii analiști, experți, foarte mulți vor să facă selfie pe fundalul acestui COVID, metaforic vorbind, unii vor să câștige niște bani, alții vor puncte politice și asta era speranța populației, că măcar după un an de zile o să ia în serios pandemia și o să renunțe la aceste, repet, selfie-uri pe fundalul pandemiei.
Mihail Pîsla: „Aici sunt de acord, dar puțin mă depășește, însă vorbind de populație, am atins încă un moment, orice pandemie, orice urgență de sănătate publică gen epidemie, pandemie se numește urgență de sănătate publică biologico-socială, adică biologică, pentru că e cauzată de sursele respective, virusul sau bacteria, socială, de-atâta că sunt supuși riscului un număr mare de persoane. Și aici este foarte important gestionarea să fie efectuată în comun acord de către autorități și populație, însă populația trebuie să devină solidară și solidaritatea populației poate să fie obținută numai printr-o comunicare foarte eficientă.”
Europa Liberă: Faptul că nu este solidaritate cui i se atribuie vina pentru așa ceva, cine ar fi trebuit să consolideze societatea?
Mihail Pîsla: „Păi, jumătate la jumătate. Populația noastră ar trebui să conștientizeze ceea ce este, dar nu neg și lacunele în comunicare care au avut loc și mai au și acum pe care le-au admis autoritățile, care totuși n-au reușit să atragă populația ca activitățile de gestionare să fie făcute de comun acord și bazate pe conștientizare. Aici sunt și mai multe lucruri de gen psihologic, este foarte bine descris un efect psihologic care se cheamă „oboseala de a fi precaut”, ea se dezvoltă toată vremea când mult timp societatea este sub riscul unor pericole și atunci ca la ostașul care primele zile de luptă tresare la fiecare împușcătură, iar peste vreo trei luni nici nu observă exploziile, deci se formează în psihologia populației un sentiment fals, precum că pericolul nu este așa cum se prezintă.”
Europa Liberă: Dar atunci când intră în câmpul minat și vede că sicriele se înmulțesc, atunci se trezește, nu?
Mihail Pîsla: „Știți, nu! Din păcate, nu.”
Europa Liberă: Nici atunci?
Tragedia unei persoane devine statistica multor persoane.
Mihail Pîsla: „Nici atunci. Deci, câte puțin tragedia unei persoane devine statistica multor persoane, lumea începe să se deprindă și nivelul acesta de percepție se coboară. Țineți minte la început, era un deces, două, trei, fiecare caz era ca o tragedie, acum fiecare 40 de minute la noi decedează un om de COVID, iar lumea percepe acest lucru destul de liniștit. Acesta e un efect psihologico-social foarte bine descris, mai mult ține de război ș.a.m.d., dar el s-a dezvoltat la noi și s-a dezvoltat foarte bine.”
Europa Liberă: Cei care l-au descris, probabil au și soluții?
Mihail Pîsla: „Soluțiile în mare măsură depind de capacitatea autorităților de a aduce la cunoștință, de a folosi tehnologii psihologice, de a folosi personalități notorii. Deci sunt diferite tehnologii. Eu trebuie să constat cu regret că la aspectul comunicare, nu știu dacă face să numesc cuvântul eșec, dar la aspectul comunicare au fost multe lacune.”
Europa Liberă: Putem spune rateu?
Mihail Pîsla: „În principiu, putem spune așa. Rezultatul vorbește! Criteriul la orice teorie este rezultatul, da? Rezultatul vorbește, în luna martie 44.780 și nu știu câte cazuri. Deci, rezultatul vorbește de la sine prin creșterea lunară a numărului de infectați, începând din martie anul trecut și terminând, iată, acuși îi un an. Rezultatul vorbește, înseamnă că nu s-a reușit să se întreprindă tot ca cel puțin să fie niște respiro, să fie niște perioade ca lumea să-și revină.”
Europa Liberă: Ultima întrebare...
Mihail Pîsla: „Da, vă rog.”
Europa Liberă: Concret, de la cine așteptați colacul de salvare? Parlamentul, guvernul, comisia aceasta excepțională, în cine puneți speranță?
Eu sper să apară o forță mobilizatoare motrică, dar eu, cu regret, n-o văd.
Mihail Pîsla: „Situația e într-atât de complexă, încât noi nu putem nominaliza un colac de salvare, prea este complexă situația, de prea mulți factori depinde, de prea multe componente ale măsurilor de gestionare. Eu sper să apară o forță mobilizatoare motrică, dar eu, cu regret, n-o văd, care ar putea să-și asume și să aibă un credit de credibilitate suficient ca să fie credibilă, să poată organiza activitatea, să devină un nucleu de generare a activități care ar aduce la ieșirea din acest impas, dar nu-l văd. Dacă o să mă întrebați, Comisia pe Situații Excepționale sau Comisia Extraordinară de Sănătate Publică, sau Agenția Națională pentru Sănătate Publică, sau ministerul, cu regret, eu nu văd așa o forță mobilizatoare.
Mai mult totuși asta s-ar referi la sistemul sănătății, la minister și la Agenția Națională în Sănătate Publică, însă capacitățile acestora, din păcate, mai ales în ultimul timp cu plecări-veniri îs insuficiente și, din păcate, și credibilitatea societății față de aceste structuri nu e într-așa măsură ca aceste structuri să devină într-adevăr o forță motrice de gestionare și îndreptare spre soluționarea acestei pandemii.”
