Sărbătorile de Crăciun și Anul Nou vor avea loc în condiții extrem de severe în Germania. Guvernul a introdus un nou proiect de lege în vederea înăspririi restricțiilor de sănătate în preajma Anului Nou, pentru a proteja populația împotriva variantei extrem de contagioase Omicron: închiderea tuturor cluburilor de noapte și reducerea contactului de la persoană la persoană, inclusiv între cei vaccinați.
Cum o anunță La Libre Belgique, premierul olandez Mark Rutte a cerut cetățenilor să evite să meargă în Belgia sau Germania în următoarele săptămâni, dar cum o scrie, tot în Belgia, Le Soir, reciproca este de asemenea valabilă, iar primăria din Anvers (Antwerpen), oraș flamand situat în apropierea frontierei olandeze, și-a sfătuit concitadinii să evite la rândul lor să meargă în Olanda.
Tot așa, Londra a anulat sărbătorile publice de sfârșit de an, deși guvernul lui Boris Johnson evită să adopte noi restricții în legătură cu reuniunile familiale. The Guardian, care oferă pe site-ul său un live blog despre evoluția pandemiei, anunță acum că Israelul plănuiește chiar să introducă o a patra doză de vaccin, începând cu bătrânii și cu personalul medical. Este “o premieră în lume”, potrivit Times of Israel, care amintește că aproape jumătate din populația Israelului a primit deja o a treia doză.
De altfel, șeful Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), Tedros Adhanom Ghebreyesus, a anunțat un obiectiv final pentru 2022: acela de a „crea condițiile pentru a face astfel încât 70% din populația fiecărei țări să fie vaccinată” până la jumătatea anului 2022. Cu o condiție: «Să punem capăt inegalităților vaccinale».
Obstacolul cel mare rămân însă anti-vaxxerii și conspiraționiștii, religioși, politici sau altfel. În Franța, Libération anunță astfel, în numărul său din această dimineață, decesul în insula franceză Martinica, a liderului opoziției față de Covid, Alain Decaille, care era și șeful sindicatului șoferilor de taxi din insulă – mare destinație turistică – și care tocmai a decedat... de Covid.
Dar și în SUA, un senator republican opus vaccinării obligatorii și fervent suporter al lui Donald Trump, senatorul din Washington Doug Ericksen, a decedat de Covid-19, după ce a fost infectat cu virusul în urma unei călătorii în El Salvador, cum o anunțase deja Seattle Times.
«Journalisme de merde»: când ecologiștii europeni au o problemă cu libertatea presei
Același cotidian francez Libération are în numărul său de astăzi un articol scris cu vitriol despre atitudinea șefului ecologiștilor din Parlamentul European, Philippe Lamberts (belgian francofon), care, săptămâna trecută, în marginea plenarei legislativului UE, a spus în public, în fața presei, că ceea ce practică corespondentul la Bruxelles al Libération, ziarul fondat de Jean-Paul Sartre, Jean Quatremer, este doar un soi de: «journalisme de merde».
Șeful ecologiștilor era supărat în urma unui articol al corespondentului Libération, în care acesta revela negocierile în culise între diferitele grupuri parlamentare (mai ales ecologiștii și liberalii din Renew), pentru a obține diferite posturi politice în schimbul votării, în ianuarie, în fruntea parlamentului, a creștin-democratei (PPE) malteze Roberta Metsola (care este o militantă anti-avort și în favoarea păstrării legislației secretului bancar într-o țară care e un paradis fiscal, cum este Malta)
Cotidianul intelectualității pariziene, Libération, se miră astfel că un om care se exprimă în numele ecologiștilor (Philippe Lamberts), poate astfel să vorbească atât de grosolan despre presă, a cărei libertate absolută este un stâlp al democrației dorite de „verzi”.
Ecologiștii par însă să aibă probleme de comunicare și în Germania, unde, ca și în Belgia, ei fac parte din coaliția aflată la putere, ocupând printre altele ministerul de externe, în persoana fostei candidate la alegerile pentru postul de cancelar, Annalena Baerbock. Cum o revelează astăzi Le Monde, ecologiștii germani sunt astfel cu totul opuși inaugurării și exploatării conductei de gaz din Rusia Nord Stream 2, în vreme ce cancelarul social-democrat Olaf Scholz este în favoarea conductei, așa cum a fost și creștin-democrata Angela Merkel înaintea lui.
Amenințările lui Putin și dacă Lukașenko va primi arme nucleare
Tot în lumea reală, iar nu în Matrix, Vladimir Putin a vorbit ieri la Moscova în fața Statului Major, împreună cu ministrul apărării, eternul Serghei Șoigu, amenințând cu un „răspuns militar” dacă NATO continuă să se extindă și mai ales dacă sprijină militar Ucraina. NATO este «agresiv», a spus Putin, citat de The Guardian, la Londra.
Cotidianul Kommersant, sub titlul “Неверо-атлантический альянс”, care e un joc de cuvinte, scrie că Putin și-a revărsat acolo tot resentimentul față de SUA, NATO, UE și Occident în general. Jocul de cuvinte din titlul din Kommersant (Неверо-атлантический альянс) constă în aceea că în loc de Cеверо- (Severo-: «de Nord»), pentru NATO — avem Неверо- (Nevero-: «Necredibilă»), un joc de cuvinte cum ar fi «NATO frântă că ți-am dres-o».
Cum am scris-o și ieri, SUA și NATO par a se pregăti, de altfel, să desfășoare trupe în România și Bulgaria, după cele deja prezente în Polonia și țările baltice. La Kiev, președintele Volodimir Zelenski a vorbit tot ieri, în fața ambasadorilor Ucrainei în străinătate, reamintind că principalul scop al Ucrainei este să recupereze Crimeea, ocupată de Rusia în 2014, adăugând că speră că anul viitor, 2022, Ucraina va primi un orar precis al aderării la NATO. Washington Post a trasat în detaliu, folosind imagini prin satelit, mișcările trupelor rusești de la granița cu Ucraina. (Cf. și blogul pe care îl țin la Europa Liberă despre criza din Ucraina, de la tulburările de pe Maidan din decembrie 2013 încoace, inclusiv evoluțiile politice și ale situației pe front în Donbas: Criza din Ucraina. LiveBlog.)
Într-o anchetă, New York Times arată cum Kremlinul își pregătește cetățenii pentru un viitor conflict. „Un program de 185 de milioane de dolari pe patru ani” a fost lansat în acest an „cu scopul de a întări considerabil educația patriotică” a rușilor”, scrie cotidianul. Asta include „un plan de atragere a cel puțin 600.000 de copii, încă de la vârsta de 8 ani, care să intre în rândurile unei armate de tineri în uniformă”.
Pe fundalul tensiunilor regionale, două bombardiere rusești nucleare cu rază lungă de acțiune au patrulat sâmbătă în spațiul aerian bielorus, într-o misiune prezentată ca fiind menită să cimenteze legăturile de apărare dintre cei doi aliați. Ministerul rus al apărării a declarat că două avioane Tu-22M3 au zburat într-o misiune de patru ore pentru a exersa „îndeplinirea sarcinilor comune cu forțele aeriene și apărarea aeriană din Belarus”.
La Moscova, principalul cotidian rus de opoziție, Novaia Gazeta, se întreabă dacă nu cumva ar fi chiar posibil ca dictatorul bielorus, Aleksandr Lukașenko, să primească armament nuclear din Rusia.
«Matrix Resurrections», gros méta
În sfârșit, trecând la rubricile culturale: miercuri este ziua când în Franța și Belgia cinematografele lansează noile filme, iar astăzi pelicula cea mai comentată în toată presa este «Matrix Resurrections», (după ce săptămâna trecută se scrisese pe larg despre filmul lui Radu Jude „Babardeala cu bucluc sau porno balamuc”).
În 1999, Neo (Keanu Reeves) salva umanitatea, împreună cu Trinity (Carrie-Anne Moss) de domnia mașinilor, cea care va veni și ne va transforma în sclavi spre 2199. Iată-ne acum la al patrulea episod. Spre deosebire de The Guardian, la Londra, care îi dă filmului doar două stele din cinci (ca și De Standaard, în Belgia, însă filmul primește trei stele din cinci în De Morgen, tot în Belgia), în Franța Libération se pasionează fără rezerve pentru acest ultim op, al patrulea și cel final, din saga Matrix, «blockbuster cerebral despre capitalismul numeric». Libération îi rezervă de altfel practic întreaga copertă a numărului de astăzi.
Filmul pare să zgândărească o fractură culturală în Europa, deoarece suscită reacții foarte negative în presa britanică și în cea din lumea nordică, germanică (Flandra sau Olanda), dar e primit cu mari elogii de presa din Franța și din partea francofonă a Belgiei. The Times, la Londra, nu ezită de altfel să lichideze Matrix 4 spunând că este o „truly horrible sequel”.
La două decenii după ce a anticipat o lume care seamănă cu Meta anunțată recent de Mark Zuckerberg, filmul, scrie Libération, se petrece acum în jurul unei fraze al lui Karl Marx, formulată explicit, chiar dacă fragmentar: «Toate faptele mari și marile figuri ale istoriei universale se petrec în realitate de două ori… prima dată ca o tragedie, iar a doua oară sub formă de farsă».
Așadar, tragedie sau farsă? Matrix (1999) și cele două sequels ce au urmat (2003), creaseră de la zero – din toate cărămizile sparte și molozul cultural al viitorului, pe măsură ce el dispare – singurul mit cu adevărat descriptiv și explicativ al secolului XXI: Matricea. O lume paralelă, virtuală, suprapusă perfect vremii sale, acoperind o realitate a exploatării și suferinței colective a cărei revelație, miza principală a poveștii, trebuie să schimbe atât istoria lumii, cât și istoria imaginilor lumii. Cele două narațiuni, până atunci paralele, devin în cele din urmă imposibil de distins.
Prin formule șoc, din cele cum Libération are secretul de a le găsi, precum «kitsch mesianic», ni se atrage atenția și asupra laturii psihanalitice a filmului, totul ca o întoarcere anacronică (și desigur căutată) spre anumiți autori-profeți ai perioadei hippie și a eliberării sexuale, marxisto-freudiene, autori precum Marcuse sau Althusser)
Tot partea psihanalitică este subliniată și în Le Monde. Un film «meta» foarte subtil, e concluzia și în Le Soir, în Belgia. În schimb, La Libre Belgique este mai sceptic și subliniază că în ciuda spectacolului de mare clasă, filmul este plin de déjà-vu (reproș oarecum paradoxal pentru un film care își propune chiar asta: să joace la infinit cu dimensiunea de déjà-vu).
La fel, Le Figaro, în Franța, scrie că Matrix «a modificat profund codurile universului science-fiction».
Trailerul oficial al Matrix Resurrections (2021)
În final, încheie Libération: «oferind o narațiune de tip mise-en-abyme, forțând scrierea imposibilă a acestui episod final, filmul ne împinge alături de Neo în labirinturi de meta-narațiuni chiar mai luxuriante și baroce decât cele ale originalului, cele din episodul inițial (care se desfășura mai ales pe două planuri: Matricea și deșertul Realului), noi primind acum și următoarele: autobiografia, metaficțiunea, satira, dar și o formă de deriziune depresivă generalizată.»
