Separatiști „răpiți”, „drogați” și aruncați în prima linie a frontului, ca o masă-tampon, un soi de „carne de tun”, este ceea ce descrie The Daily Telegraph, la Londra, într-un reportaj despre cum, pe fundalul pierderilor tot mai mari de trupe, comandanții ruși trimit pe front luptători neexperimentați, recrutați printre separatiștii din Donbas, fără păs pentru felul în care vor muri și deseori doar pentru a putea identifica poziția pieselor ucrainene de artilerie.
Reportaj publicat de Daily Telegraph în momentul în care anunțul diplomatic major al zilei de ieri, care umple astăzi toate ziarele și constituie subiectul majorității comentariilor, a fost cel lansat de la Kiev de liderii Franței, Germaniei, Italiei și României, care au confirmat că sunt favorabili acordării «imediate» Ucrainei statutului de candidat la aderarea la UE.
O cerere similară de obținere a statutului de candidat la UE au mai depus, simultan cu Ucraina, și Moldova și Georgia. Avizul oficial al Comisiei Europene de la Bruxelles este așteptat astăzi.
Cu aceeași ocazie, Volodimir Zelenski și-a confirmat participarea la summitul G7, care se va ține la sfârșitul lunii în Bavaria și la care el a fost invitat să ia parte, deși nu este încă limpede dacă va merge personal sau o va face prin video.
Broaște, cârnați și spaghetti
Cei trei lideri occidentali, ajunși ieri cu trenul la Kiev (unde l-au regăsit și pe Klaus Iohannis), sunt francezul Emmanuel Macron, cancelarul german Olaf Scholz și premierul italian Mario Draghi.
Despre aceștia trei, liderii principalelor țări fondatoare ale UE, a scris pe Twitter Dmitri Medvedev, vicepreședintele Consiliului de securitate al Rusiei (și, pentru cine își amintește, fost prim ministru și fost președinte al Rusiei) că sunt: „European fans of frogs, liverwurst and spaghetti”… „fani de broaște, lebervurst și spaghetti”.
Presa în toate limbile (inclusiv în rusă, căci postarea inițială a lui Medvedev a fost în engleză) se străduiește încă de joi dimineața să redea intenția de grosolănie a lui Medvedev, care e neîndoielnică, deși nu prea funcționează, deoarece „broscari” (froggies) este cum îi numesc și englezii pe francezi („the Krauts” fiind germanii, etc.), iar uneori „froggies” e spus de englezi chiar cu tandrețe.
Cum a tradus însă presa rusă asta (tweet-ul inițial al lui Medvedev fiind în engleză)? Pentru „fans of frogs, liverwurst and spaghetti”, «Kommersant» zice: „ценители лягушек, ливера и макарон”… Acum: «ливер», , sună pe rusește cam cum e în română „lebăr” (scurt de la „lebărvurst”, Leberwurst, presupus a fi ceva pur german). Ce dezamăgește, însă, în rusă este „макароны”, pentru a reda „spaghetti”.
Asta pentru că în rusă „makaronî” desemnează, generic, orice tip italian de „pasta”… Acolo unde în română „macaroane” rămân un tip precis de paste, groase, butucănoase, românii făcând totuși distincții mari între feluritele tipuri de paste italiene, rusa nu distinge deloc între spaghetti, tagliatelle, fusilli, penne, linguine, orecchiette, rigatoni și alte farfalle și fettuccine, etc, etc… Toate sunt, pentru ruși, „makaronî”.
Cum traduc germanii, francezii și italienii
Cum postarea pe Twitter a lui Medvedev a fost în engleză, trebuie văzut mai întâi cum redau asta francezii și italienii. Presa germană nu are probleme cu traducerea, fiind vorba de „Leberwurst” peste tot, în toate ziarele. „Fröschen, Leberwurst und Spaghetti” găsim astfel în cel mai citit cotidian, tabloidul Bild.
În presa de limbă franceză întâlnim ezitări. „Grenouille, macaroni et saucisse” traduce astfel Courrier International. Interesant este că Libération pare să fi tradus nu direct din engleză, ci prin intermediul rusei: «amateurs européens de grenouilles, de saucisses de foie et de macaronis».
Și în Belgia francofonă traducerea e îndoielnică în La Libre Belgique, care redă fans prin connaisseurs: -- "connaisseur de grenouilles, celui des saucisses et celui des pâtes”.
Italienii ratează cârnatul de ficat. «Europei mangiatori di rane, salsicce e spaghetti», scrie astfel Corriere della Sera, care prin simplele „salsicce” pierde aluzia la ficatul german, dar remarcă totuși că fraza lui Medvedev este o “ironie macabră” și total deplasată
Tot salsicce avem și în La Repubblica: «mangia rane, salsicce e spaghetti», ca și în La Stampa, din Torino.
Înapoi în Franța, Le Monde amintește că Medvedev a mai tunat recent împotriva «degeneraților» din occident: «Fostul președinte al Federației Ruse nu este la prima încercare, iar lumea a ajuns să-l cunoască pe Medvedev pentru retorica sa uneori periculoasă și adesea nepotrivită. De la începutul războiului, vicepreședintele Consiliului de Securitate al Rusiei a făcut într-adevăr câteva declarații foarte agresive față de Occident, care i-au surprins pe anumiți observatori având în vedere perioada de „relativă deschidere” care îi caracterizase mandatul de președinte, din 2008 până în 2012.»
Nici nu este prima dată că Scholz e tratat de „Leberwurst”
La începutul lunii trecute, pe 5 mai, ambasadorul ucrainean la Berlin, Andrij Melnyk, l-a calificat pe cancelarul Olaf Scholz de supărăcios „rău perdant” (beleidigte Leberwurst), expresie care trimite literalmente în germană la un cârnat de ficat ofensat, un lebărvurșt iritat, deloc în apele lui.
Die Welt l-a apărat atunci de îndată pe cancelar, comentând cu seriozitate că „Olaf Scholz nu e deloc un cârnat” („Olaf Scholz ist keine Wurst“), ci este premierul Germaniei.
Asta a generat și atunci multe exerciții de traducere prin presa din diferitele țări și culturi: «cârnat vexat» („saucisse vexée”) a fost varianta aleasă de France 24. Sau: „offended liverwurst” a găsit Washington Post. „Sulky liver sausage” pentru Daily Mail, la Londra. „Salchicha ofendida” e varianta spaniolă în El Pais. „Salame offeso” pentru La Repubblica, la Roma.
„Cârnat obidit”, în sfârșit („обиден вурст”) pentru Trud, în Bulgaria. Până la urmă, însă, Olaf Scholz pare a fi fost cel care, ridicând indiferent din umeri, a zis ceva precum: Es ist mir wurst.
Presa rusă nu a scris însă atunci despre asta, nici măcar cea oficială, probabil pentru a evita ca, pe fundalul de sancțiuni și embargo impus mezelurilor europene și germane, asta să nu cumva să le amintească rușilor de o epocă nu prea îndepărtată a abundenței culinare.
Sau, cum spune o expresie populară germană: Es hat alles ein Ende, nur die Wurst hat zwei.
Medvedev: „Cine știe dacă Ucraina va mai exista în doi ani”?
Această frază recentă a lui Medvedev cu retorica sinistră e amintită în Bulgaria de principalеle ziare, Trud și 24 Ceasa. Trud remarcă și aparenta dispariție, mai recent, a celui a jucat până acum rolul de sperietoare cu retorica anti-occidentală: ministrul rus de externe Serghei Lavrov.
Ieri, însă, constată cotidianul bulgar, Trud, Lavrov a reapărut cu o nouă afirmație menită să stârnească confuzie: „Ucraina vinde armele primite din Occident pe piața neagră din Albania și Kosovo.”
Presa occidentală nu ia în seamă aceste acuzații fără dovezi ale lui Lavrov, care însă sunt preluate cu voluptate de Politika, la Belgrad, acest principal cotidian sârb având grijă să modifice, așa cum e corect politic în Serbia, vorbele lui Lavrov, făcându-l să zică nu simplu «Kosovo», ci: «Kosovo i Metohija», cum este obligatoriu să se spună în Serbia pentru provincia majoritar albaneză devenită independentă.
Tot Politika, la Belgrad, îl citează în continuare pe Lavrov care pare a fi avertizat că „Occidentul intenţionează să facă din Moldova o altă Ucraina”.
„Chişinăul practică cerşetoria, ameninţând acum că Moldova îşi va grăbi drumul către Uniunea Europeană dacă Rusia nu e de acord să facă concesii privind gazele”, a spus Lavrov, potrivit Politika, principalul cotidian din Serbia, țara care este ultimul aliat al Rusiei în Europa.
