Văzută ca cea mai probabilă variantă după alegerile parlamentare din 24 februarie, o coaliţie între PD şi PSRM s-a dovedit, în timp, mai problematică, iar analiştii de la Chişinău cred că Rusia nu ar vedea cu ochi buni un parteneriat deschis şi de lungă durată între socialişti şi formaţiunea lui Vlad Plahotniuc, pentru că o astfel de coaliţie ar putea slăbi poziţia socialiştilor, iar prin asta şi influenţa Rusiei asupra politicii de la Chişinău. Într-un interviu la Europa Liberă, președintele Institutului pentru Inițiative Strategice de la Chişinău, Andrei Popov, spune însă că, din lipsă de opţiuni pentru favoritul lor politic de la Chişinău, Igor Dodon, Moscova, cel mai probabil, se va resemna până la urmă cu o astfel de colaborare. În trecut viceministru de externe, Andrei Popov mai spune că Moscova ar putea găsi până la urmă chiar avantaje într-o coaliţie PD-PSRM.
Andrei Popov: „În primul rând, trebuie să recunoaștem că Rusia a jucat un rol în campania electorală, clar și categoric susținând un singur candidat – Igor Dodon, care este liderul de facto al socialiștilor. Multiplele vizite la Moscova, KAMAZ-urile, decizii cu privire la amnistia migranților, crearea unor obstacole pentru tranzitul mărfurilor din Moldova în Rusia pentru a le elimina la solicitarea președintelui Dodon și multe alte manifestări a susținerii și preferinței clare și evidente pe care Moscova a avut-o în aceste alegeri pentru un candidat – Partidul Socialiștilor. În ce măsură a ajutat? E o altă discuție.
Cât privește ce se întâmplă mai departe, aici lucrurile sunt mai puțin clare. În mod foarte ilogic, șeful statului Republica Moldova la nici o săptămână de la consumarea alegerilor a plecat la Moscova. Anunțul, maniera în care Igor Dodon s-a prevalat de familie, spunând că are un băiat care face pian și la Moscova ar fi un concert, iar altul face volei și la Soci ar fi un meci și poate în week-end-ul acesta sau în week-end-ul viitor poate la Moscova sau poate la Soci...
Mie mi se pare că Moscova nu este încântată de ceea ce vede ea în realizarea planului A...
Maniera i-a fost chiar penibilă. De fapt, eu cred că el a fost convocat. Pentru ce? Eu cred că pentru a discuta cu factorii de decizie din Rusia atât rezultatul obținut de PSRM, cât și opțiunile pe care acest partid le are. Iată aceasta este o supoziție a mea, dar eu cred că este foarte plauzibilă. Noi putem deja lega anumite puncte și mie mi se pare că Moscova nu este încântată de ceea ce vede ea în realizarea planului A, care, în opinia mea, este plan A atât pentru Vlad Plahotniuc, cât și pentru Igor Dodon.
Votanții lor nu sunt în temă, mulți din eșalonul 2 și 3 de asemenea nu cred că e posibil așa ceva, dar eu am multe indicii că palma a fost bătută demult, cu trei săptămâni înainte de alegeri, PDM-ul a trebuit să mai coboare puțin din scorul socialiștilor și aici au pornit atacurile și acuzațiile foarte dure la persoana lui Igor Dodon, dar după ce s-a obținut rezultatul pe care îl cunoaștem – 35 de mandate PSRM –, iată că s-a trecut la realizarea planului A. Un Guvern controlat în continuare de Partidul Democrat, dar votat și de deputații, toți sau majoritatea, din fracțiunea socialiștilor.
Eu continui să cred că anume pe acest scenariu noi mergem. Deja cum el va fi ambalat, cum va fi prezentat și care va fi atitudinea partenerilor externi, a Occidentului și, respectiv, a Rusiei, cum vor reuși cei doi protagoniști – Partidul Democrat și Vlad Plahotniuc să explice Occidentului și Igor Dodon să explice Rusiei – ,deja urmează să vedem.”
Europa Liberă: Există, totodată, multiple voci și multipli observatori care au sesizat în mesajul, în felul cum a comunicat dl Dodon după această vizită au sesizat ideea că lui Igor Dodon i s-ar fi interzis un astfel de scenariu de la Moscova.
Andrei Popov: „Gradul de dependență a lui Igor Dodon de Moscova este considerabil mai mic decât gradul de dependență a lui de Vlad Plahotniuc, respectiv consecințele intrării în contradicție cu Vlad Plahotniuc sunt mai mari pentru Igor Dodon decât neascultarea poziției Rusiei. Da, eu sunt de acord.
Nu prea văd ce opțiuni în această situație are Igor Dodon, e mai dependent de Vlad Plahotniuc decât de Moscova...
Indiciile pe care eu le pot vedea, materialele care apar în presă, comentariile unor factori decizionali din Rusia mă conving aproape că Moscova nu dorește coaliția democraților cu Igor Dodon, însă, pe de altă parte, eu nu prea văd ce opțiuni în această situație are Igor Dodon, pornind de la dependența lui de Plahotniuc și vulnerabilitățile la care el este expus. Consecințele unui conflict cu Vlad Plahotniuc ar putea fi extrem de dure pentru Igor Dodon, de aceea eu cred că mai devreme sau mai târziu tot vor ajunge la un numitor comun, iar acum Igor Dodon încearcă cumva, pe de o parte, să iasă din această ecuație, după ce doi ani de zile a vorbit: „noi, socialiștii, echipa unită”, a făcut campanie, a spus că va fi locomotivă, iată el se distanțează de procese și spune: „Eu ca președinte sunt deasupra bătăliei, voi accepta orice format de coaliție, pe care-l vor propune fracțiunile, eu nu mă implic”. Pe de o parte, pregătește terenul că orice se va întâmpla, el nu va avea treabă cu asta. Și vreau să spun că mediile Partidului Democrat îl ajută în acest sens, nu pomenesc, iată de trei săptămâni cât au trecut după alegeri, niciodată, niciun material critic din partea holdingului PDM nu a fost la adresa lui Igor Dodon.
Și cred că ei împreună – PDM-ul și socialiștii – prin canalele media pe care le au vor încerca să ambaleze soluția la care se va ajunge mai devreme sau mai târziu, acel vot pentru un Guvern controlat de PDM, dar formal nu în cadrul unei coaliții cu socialiștii, poate o guvernare tehnocrată, poate un Guvern minoritar, poate altceva, dar oricum important este că vor fi deputați democrați și deputați socialiști care vor vota. Moscova nu este mulțumită, transmite semnale prin diferite căi că nu aprobă un asemenea comportament, dar eu nu știu dacă se va menține pe această poziție și, sincer să fiu, nu cred că Federația Rusă dispune de un instrumentariu suficient de complex și eficient pentru a preveni acest lucru. Igor Dodon, spuneam, e mai dependent de Vlad Plahotniuc.”
Europa Liberă: Care sunt, din punctul Dvs. de vedere, motivele nemulțumirii Moscovei? Să ne amintim că înainte să fi plecat dl Dodon la Moscova, PD-ul prin vocea unui vicepreședinte a formulat mai multe principii ale viitoarei guvernări care cumva se așezau foarte bine pe așteptările Rusiei, pe așteptările socialiștilor – retorică pro-Moldova, nu subiecte care ar diviza etc.
Andrei Popov: „Să vă răspund direct la întrebare. Eu nu știu de ce Rusia nu ar accepta un așa format. Mi se pare că sunt argumente destul de pertinente atât din punctul de vedere al programului guvernării, neutralitate, politică externă echilibrată, fără Europa cu fanatism, politică multivectorială, plus că probabil și la nivelul personalităților, prim-ministrul și miniștrii-cheie într-un asemenea Guvern ar fi mult mai neutri sau loiali Rusiei, s-ar abține de la acțiuni, declarații, demersuri privite de Rusia ca ostile.
Eu cred că și în acțiuni un asemenea Guvern ar putea să revină la participarea la nivel înalt în formatul CSI, bunăoară la nivelul Consiliului de prim-miniștri, Consiliului miniștrilor de Externe, Moldova să revină la nivel maxim, în locul rezoluției la ONU cu privire la retragerea forțelor străine, Moldova ar putea înainta o rezoluție cu privire la recunoașterea și susținerea statutului de neutralitate permanentă și multe, multe alte acțiuni; reluarea activității Comisiei mixte moldo-ruse, încheierea acestei epopei cu rechemarea ambasadorului Andrei Neguța, el și-ar continua liniștit mandatul la Moscova...
Deci sunt foarte multe argumente și întrebarea mea este: în ce măsură Moscova se va menține pe această poziție, pe respingerea unui vot comun socialiști și democrați, ori după ce va cântări plusurile și minusurile cu toată supărarea pe care se pare că o au autentic față de Vlad Plahotniuc. De ce? Nu vreau să intru în speculații, dar evident ceva există acolo față de el, poate o să le treacă. Probabil pe asta mizează și Igor Dodon, și Vlad Plahotniuc. Până la urmă se vor resemna, vor vedea că alternativele sunt mai proaste și își vor da și ei girul sau, cel puțin, nu vor recurge la măsuri de retaliere împotriva lui Igor Dodon în cazul în care el va autoriza un asemenea vot din partea fracțiunii PSRM.”
Europa Liberă: Criticii unei coaliții formale sau neformale între aceste două forțe politice se întrec în a anticipa fel de fel de probleme pe care le-ar putea avea socialiștii, dacă ar intra într-o astfel de cârdășie, de coaliție. Cum priviți Dvs. aceste argumente, toate bazate pe ideea că asta ar fi sinucigaș pentru PSRM, că orice formațiune a intrat în coaliție vreodată cu PD a ajuns în istorie etc.?
Andrei Popov: „Pentru mine lucrurile sunt destul de clare, pentru mine. Coaliția există de facto, este o coincidență de interese tactice de cel puțin doi ani și jumătate, de când, pe de o parte, Vlad Plahotniuc l-a ajutat pe Igor Dodon să câștige scrutinul prezidențial din 2016 și în cei doi ani de zile în care Igor Dodon a renunțat completamente la mesaje și acțiuni care ar viza combaterea corupției, investigarea fraudei bancare, justiție capturată ș.a.m.d., privatizările cel puțin suspecte sau dubioase.
Este o temă despre care Igor Dodon nu vorbește, el a neutralizat instituția președintelui. Vlad Plahotniuc nu se teme de el și prin asta eu cred că între ei de mult există o cârdășie, un cartel, sigur Igor Dodon e un partener junior, dar electoratul asta nu vede și eu cred că acum se lucrează foarte intens de echipele celor doi actori – Plahotniuc și Dodon, PSRM și PDM – pentru a pregăti terenul mediatic, pentru a pregăti opinia publică și ulterior a vinde un asemenea vot nu ca o trădare a electoratului său, ca o cedare, ca o coaliție, dar ca o măsură urgentă pentru a salva țara, că a pune vina și unii, și alții să pună vina pe ACUM, încăpățânarea, rigiditatea, lipsa de maturitate politică a Maiei Sandu și a lui Andrei Năstase, iată ce a condus la această măsură de avarie. Acesta n-a fost planul nostru, noi am vrut cu ACUM - și unii, și alții vor spune. Relevant este faptul că nici PDM, nici PSRM nu au exclus posibilitatea unei alianțe, așa cum au făcut deputații ACUM și liderii celor două formațiuni – PAS și Platforma DA. Iar pentru mine asta este una din multiplele confirmări ale faptului că, cel puțin la nivelul de sus, între Vlad Plahotniuc și Igor Dodon palma s-a bătut demult și acum se lucrează doar pentru a camufla acest nou episod de cârdășie și de susținere reciprocă, dar să prezinte anume lucrurile și să păcălească în continuare electoratul care să creadă că nu a fost niciun fel de trădare nici dintr-o parte, nici din alta.”
Europa Liberă: Într-o analiză americană de acum două săptămâni am văzut o idee, că Rusia, de fapt, ar vrea prin intermediul Moldovei și prin intermediul unei coaliții pe care s-o poată controla aici, la Chișinău, să influențeze, de fapt, Occidentul, să influențeze Uniunea Europeană, Statele Unite...
Andrei Popov: „Dincolo de aversiunea pe care se pare că unii de la Moscova o au față de personal Vlad Plahotniuc, dar eu nu văd argumente foarte multe raționale de ce Moscovei nu i-ar conveni o coaliție între PSRM și PDM, în care PSRM, cu toată dependența lui Igor Dodon față de Vlad Plahotniuc, totuși ar avea un pachet de acțiuni, nu de control, dar cel puțin un număr de pârghii, prin care să influențeze atât componența nominală a Guvernului, cât și acțiunile acestuia, care să nu fie ostile Rusiei, ci dimpotrivă să vină în întâmpinarea intereselor și doleanțelor Rusiei, să nu mai fie declarați diplomați persona non grata, să nu mai fie barați oficiali, deputați și cântăreți la intrarea în Moldova, să nu mai apese atât de mult Chișinăul oficial pe rana aceasta sensibilă – retragerea trupelor, mai ales în forumurile internaționale, dimpotrivă să schimbe placa și să vină cu neutralitatea.
Și Moscova ar putea capitaliza pe acest tip de mesaj din Chișinău și vinde, inclusiv publicului său. Eu cred că exact asta este miza personală a lui Igor Dodon, pentru el e soluția, eu cred, salvatoare, dar și a lui Vlad Plahotniuc. Și lui Plahotniuc i-a reușit de câteva ori în trecut să-și învingă oponenții mult mai puternici atât în Occident, cât și în Rusia. Țineți minte, cazul Narîșkin, 2010 sau cazul Nuland, 2015 și reacția inițial foarte iritată a americanilor, când Plahotniuc a spus că intră în politică, dar nu se retrage? Dar după aia au mai trecut săptămâni, oamenii s-au mai gândit și s-au mai resemnat oarecum și au zis: „În loc să ne opunem, hai să lucrăm cu el, că e un factor de control, de stabilitate...” Și eu chiar nu exclud că anume pe această și mizează Dodon și Plahotniuc, că și Rusia își va revedea poziția și nu va mai fi atât de negativă față de o coaliție „pro-Moldova”.”
