„Acestea trebuie să își consolideze asistența acordată familiilor de imigrați sau din comunitățile de minorități, pentru a evita măsuri severe ca plasarea copiilor în centre de plasament, limitarea sau chiar întreruperea contactului dintre copii și părinții lor biologici sau adopția fără consimțământul părinților”, spune într-un interviu cu Europa Liberă Barbara John, raportoarea ECRI în acest dosar.
Mii de români au demonstrat în stradă în 2016, după o decizie a autorităților de la Oslo de a smuge de lângă părinți 5 copii cu vârste între 3 luni și 10 ani, într-un caz de presupusă maltratare a copiilor.
Cazul a stârnit valuri de emoție la nivel internațional și a alimentat îngrijorarea crescândă a comunității internaționale cu privire la practicile radicale de „protecție a copilului” din Norvegia. Protestatarii din întreaga lume au declarat că asistenții sociali norvegieni se grăbesc să separe copiii de familiile lor, cu prea puține justificări, în special atunci când părinții sunt imigranți. Copiii erau duși în centre de plasament sau dați spre adopție fără consimțământul părinților.
Cel puțin 7 familii mixte româno-norvegiene au trecut prin astfel de drame, iar 16 copii au fost puși în centre de plasament. În cinci dintre cazuri, autoritățile au soluționat situația prin repatrierea a opt minori, iar într-un caz copiii au fost dați înapoi famililor lor.
Cazul lui Marius și Ruth Bodnariu este cel mai cunoscut și a declanșat numeroase reacții și proteste în România și în străinătate, în timp ce mii de oameni s-au adunat în fața ambasadelor Norvegiei în România și în străinătate cerând întoarcerea copiilor în familiile lor.
Europa Liberă: Doamnă John, cazul familiei de români cărora în cateva ore li s-au luat cu o dubă copii de acasa pentru presupuse tratamente abuzive, a stârnit mari emoții nu doar în România, ci în întreaga lume. Cum este posibil așa ceva într-o țară ca Norvegia, considerată o democrație matură cu stat de drept solid?
Autoritățile norvegiene trebuie să construiască legături strânse și trainice cu grupurile de minorități
Barbara John: „Această poveste tristă pe care a-ți menționat-o nu a început în 2016. Este o situație care datează de mai demult. În ultimul nostru raport am menționat că există o neîncredere a cetățenilor din Norvegia, mai ales cei aparținând minorităților, fie care sunt și cetățeni norvegieni sau imigranți sau refugiați care trăiesc în Norvegia, cu privire la modul în care acționează, în baza actualei legislații, Autoritatea tutelară din această țară. Ce se întâmplă acum este că în baza recomandărilor noastre Norvegia modifică aceste prevederi legislative. ECRI nu este singura instituție care are aceste nemulțumiri, caci situația din Norvegia este și pe agenda Adunării Parlamentare a Consiliului Europei și CEDO. Est vorba de felul în care peste 200 de Autorități tutelare din Norvegia se comporta față de părinții copiilor migranți sau refugiați. Recomandăm în raportul nostru autorităților norvegiene să specializeze personalul de la Autoritățile tutelare în sensul multiculturalității și al psihologiei copilului. Autoritățile norvegiene trebuie să construiască legături strânse și trainice cu grupurile de minorități pentru a le înțelege și pentru a consolida încrederea și întelegerea mutuală. Apoi, Autoritatea tutelară din Norvegia ar trebui să se concentreze să găsească soluții pentru prevenție, și nu să ia decizii radicale când problemele sunt deja instalate. Le mai recomandăm să mențină legatura dintre copii și părinți, și să evite măsuri radicale de smulgere a copiilor din familii. În nici un caz nu mai trebuie permisă adopția fără acceptul părinților biologici. Autoritățile norvegiene au fost de acord cu toate recomandările noastre.”
Europa Liberă: Deci Norvegia va schimba legile care au permis aceste situații.
Barbara John: „Da. Actul privind bunăstarea copilului- așa se numește respectiva lege- va fi schimbat. Acest document are peste 30 de ani, iar atunci Norvegia nu avea așa de mulți imigranți. Aveau grupurile de tătari locali, și deja făceau greșeli în abordarea legată de aceste familii.”
Europa Liberă: Mulți s-au întrebat ce fel de lege este aceea care impune ideea că unor copii le e mai bine în orfelinate decât cu parinții lor? Este legea norvegiană atât de diferită de legile cu această speță de pe continent?
Interesul suprem al copilului trebuie combinat cu efortul de a ține familiile unite
Barbara John: „Sunt convinsă că, de fapt, nu este. Interpretarea conceptului „interesul suprem al copilului” este însă. Acesta este un concept în schimbare și își are rădăcinile în istoria și cultura unei țări, și a modului în care sunt educați copiii. De aceea, cred că cea mai bună recomandare vine din partea APCE, potrivit căreia Norvegia trebuie să aibă o abordare holistică. Altfel spus, interesul suprem al copilului trebuie combinat cu efortul de a ține familiile unite.”
Europa Liberă: Altfel spus, nu poți avea una fără cealaltă. Le-ați dat un termen limită până la care trebuie să schimbe legea?
Barbara John: „Doi ani. În următorii doi ani trebuie să ne notifice cu privire la schimbările operate în baza recomandărilor noastre și ale APCE. Apoi, atât noi, cât și APCE vom evalua cum arată legile modificate.”
