.
Relațiile României cu Serbia, dincolo de empatia istorică, nu sunt prea consistente, de aceea oficialii de la București nu știu încă de ce un fost politician român pe numele căruia a fost emis un mandat de arestare în lipsă nu poate fi extrădat de Belgrad.
Practic, între cele două state nu există nu acord de extrădare, ci doar formula de succesiune a accestui document ratificat între Iugoslavia și România în 1961.
Fostul deputat social-democrat Sebastian Ghiță și patron al postului RTV a fugit în Serbia la sfârșitul anului 2016, pentru a scăpa de acuzațiile de corupție adunate în mai multe dosare de către anchetatorii români.
În primăvara anului trecut a fost arestat la Belgrad pentru deținere de documente false, dar a plătit o cauțiune de 200.000 de euro și a ieșit din închisoare.
Între timp, ministerul de Justiție din România a făcut toate demersurile pentru extrădarea lui. Acum un an, Inspectoratul general al Poliției Române declara optimist că extrădarea lui Sebastian Ghiță poate dura de la câteva zile la cel mult o lună.
Dar Curtea Supremă de Justiție de la Belgrad a respins cererea autorităților române, precizând că Sebastian Ghiță s-ar califica pentru obținerea azilului politic, decizia finală urmând să fie luată de ministerul de Interne din Serbia.
Judecătorii sârbi consideră că din pricina cităm „acțiunilor de persecutare la care a fost supus în țara lui de origine”, Ghiță este eligibil pentru azil în Serbia.
Principalul motiv invocat de oficialii sârbi ar fi deci pesecutarea fostului deputat PSD din cauza „exprimării opiniilor sale politice”.
Sebastian Ghiță este cercetat sau judecat în cinci dosare penale, în care este acuzat de mai multe infracțiuni de corupție. Decizia finală în cazul politicianului român va fi luată de Curtea de Apel din Belgrad, care va respinge sau va menține decizia anterioară privind cererea de azil în Serbia.
Ministrul Justiției, Tudorel Toader a spus luni că e curios să afle motivele refuzului extrădării formulate de judecătorii sârbi, dar că documentele respective nu au ajuns încă în România.
Extrădarea s-ar putea face ținând cont nu doar de documentul de succesiune dintre cele două țări foste comuniste, ci și în baza Convenției Europene de Extrădare de la Paris din 1957, precum și a protocoalelor adiționale de la Strasbourg din 1975 și 1978, semnate de ambele părți.
Incapacitatea României de a recupera dintr-o țară vecină un fugar acuzat de corupție sugerează în primul rând relațiile precare dintre București și Belgrad, dar și că diplomații români nu au reușit să refacă pretinsele conexiuni istorice dintre cele două țări și nu s-au preocupat să pună la punct un cadru bilateral funcțional.
Legenda care spunea că România are doi vecini buni, Serbia și Marea Neagră, se dovedește încă odată falsă.
