Europa Liberă: Când în urmă cu patru ani Rusia a anexat Crimeea, imaginea pe care a lăsat-o armata ucraineană, o imagine proastă trebuie să recunoaştem, s-a bazat pe faptul că acea armată a cedat peninsula fără nici măcar o împuşcătură… Ulterior s-a vorbit mult despre infiltrarea agenţilor ruşi în forţele armate ucrainene... Cum aţi descrie astăzi armata ucraineană?
Volodymyr Kopchak: „Distanţa între armata ucraineană de acum patru ani şi cea pe care o avem astăzi e ca între cer şi pământ. Forţele armate ucrainene au trecut printr-un proces de construcţie de la zero, ele au devenit
Ucraina are astăzi o armată verificată în luptă, o armată care a făcut un enorm salt calitativ
cu adevărat ucrainene, capabile să înfrunte un agresor. Am obţinut de fapt în aceşti patru ani un atribut real al noului stat ucrainean renăscut. Deci, aici nu e loc de comparaţii, lucrurile sunt evidente: Ucraina are astăzi o armată verificată în luptă, o armată care a făcut un enorm salt calitativ. Pe de altă parte, acest proces a avut loc pe timp de război, concomitent cu derularea propriu-zisă a luptelor, de aceea a fost dificil. Dificultăţi există şi astăzi, important e că aceste dificultăţi sunt conştientizate, despre ele se discută şi ele sunt rând pe rând soluţionate de sistemul de securitate ucrainean.”
Europa Liberă: Şi Ucraina singură şi-a reconstruit armata sau a fost ajutată?
Volodymyr Kopchak: „Încă în februarie 2014, Centrul nostru a identificat următoarele trei condiţii în care Ucraina ar putea să învingă: prima era ca Ucraina, societatea ucraineană în ansamblu să fie gata să-şi asume această luptă cu agresiunea hibridă rusă; doi, ca Occidentul să fie gata să sprijine Ucraina; şi trei, situaţia internă din Federaţia Rusă. Ultimele două condiţii, însă, nu au nici o importanţă fără întrunirea primei, pentru că chezăşia renaşterii statului ucrainean a fost disponibilitatea ucrainenilor de a se opune agresiunii. Şi în acest proces de construcţie a sistemului de apărare, Ucraina a livrat lumii un fenomen inedit pentru veacul XXI: mişcarea voluntarilor prin care societatea a început să sprijine armata şi statul. Este ştiut că în faza iniţială a războiului, voluntarii au substituit de fapt sistemul de securitate lipsă în Ucraina. Ulterior, statul a preluat de la voluntari rolul pe care trebuia să-l joace de la bun început şi acum avem un proces deja finalizat de contopire a acestor două puteri. Iar procesul în sine de asimilare a mişcării voluntare de către stat a fost sprijinit, aş spune pe larg, de partenerii noştri externi.
Nu doar NATO este importantă, ca experienţă, pentru Ucraina, ci şi invers, Ucraina a devenit interesantă pentru NATO
Am putea vorbi şi despre un model inedit de colaborare între Ucraina şi NATO. În acest moment, nu doar NATO este importantă, ca experienţă, pentru Ucraina, ci şi invers, Ucraina a devenit interesantă pentru NATO, datorită experienţei sale de patru ani de confruntare hibridă cu Rusia. Noi înţelegem că nu putem vorbi la modul serios despre aderare, atâta timp cât rămân în suspensie situaţia Donbasului şi a Crimeii. Dar noi astăzi deja putem vorbi despre un nivel total diferit de colaborare cu Alianţa, şi în ceea ce priveşte pregătirea militară, şi plănuirea operaţiunilor, şi dotarea armatei. În toate aceste chestiuni noi mizăm pe sprijinul NATO, iar Alianţa ne oferă acest sprijin cu disponibilitate deplină.”
Europa Liberă: Războiul ruso-ucrainean este deja calificat de experţi drept „un război lung”, care poate deveni „război uitat”, cu toate dificultăţile ce rezultă din asta. Cum priviţi dvs. aceste prognoze?
Volodymyr Kopchak: „Că această confruntare va fi îndelungată este absolut clar. Pentru că Rusia, cu această guvernare, nu are de gând să renunţe la Donbas, nu are de gând să renunţe la Crimeea, nu are de gând să renunţe la intenţia de a readuce Ucraina în sfera sa de influenţă. În al doilea rând, nici Ucraina nu are de gând să cedeze, ea continuă şi va continua să considere aceste teritorii drept ucrainene, iar locuitorii lor – ucraineni. Orice speculaţii ar exista în acest sens, trebuie să fie clar: Ucraina nu va ceda. Nu vorbim despre recucerirea cu orice preţ a acestor teritorii, chiar cu prețul ştergerii lor de pe faţa pământului. Nu despre asta este vorba. Dar Ucraina nu va renunţa niciodată să lupte pentru a-şi reîntoarce aceste populaţii. Iar aceşti factori arată că confruntarea va fi lungă.
Orice speculaţii ar exista în acest sens, trebuie să fie clar: Ucraina nu va ceda
După ce scenariu, nu se ştie. Se vorbeşte despre scenariul transnistrean, adică transnistrizarea Donbasului. Rusia flutură adesea scenariul croat, scenariul bosniac, scenariu abhaz. Eu cred, însă, că în cazul nostru va fi scenariul ucrainean. Noi ne vom reîntoarce aceste teritorii, dar noi nu suntem gata să le reîntoarcem cu orice preţ.”
Europa Liberă: Acum, principala preocupare este pasul înainte făcut în ceea ce priveşte trupele ONU de menţinere a păcii, o propunere ucraineană la care ruşii au revenit recent, cu propria opţiune, care vizează doar linia de contact şi protecţia monitorilor OSCE. Dvs. ce credeţi?
Volodymyr Kopchak: „Haideţi mai întâi să ne amintim cum a apărut iniţiativa Kremlinului. Nimeni nu a ascuns faptul că preşedintele Proşenko se pregătea să meargă la ONU cu o propunere de soluţionare a conflictului din Donbas prin introducerea forţelor de menţinere a păcii sub egida ONU. În acel moment, Rusia a încercat să torpileze iniţiativa ucraineană, avansând propria formulă, formulă care a început să fie discutată. Dacă privim cele două propuneri din perspectivă practică, putem spune că sunt două concepţii diametral opuse. Cea ucraineană, agreată din punctul nostru de vedere şi de UE, şi de SUA prin emisarul său pentru Ucraina, Kurt Volker, se bazează pe patru idei de bază, şi anume: misiunea de pacificatori trebuie să fie pe tot teritoriul ocupat provizoriu, misiunea trebuie să efectueze controlul frontierei, în caz contrar îşi pierde relevanţa, ce mandat va avea şi, patru – reprezentanţi ai statului agresor, adică ai Rusiei, în acea misiune nu trebuie să existe. Concepţia rusească se reduce, însă, la introducerea misiunii de pacificare strict pentru asigurarea accesului OSCE în zonă. Această variantă nu poate fi acceptată de Kiev din simplul motiv că asta ar însemna ca Kievul să recunoască că nu Rusia, ci cele două entităţi separatiste sunt de fapt parte în conflict. În curând va fi întâlnirea lui Volker (Kurt Volker, reprezentantul SUA pentru Ucraina) şi Surkov (Vladislav Surkov, emisarul Rusiei pentru soluționarea crizei ucrainene) şi fireşte această chestiune va fi discutată. Dar, date fiind aceste poziţii diametral opuse, eu personal nu văd vreo posibilitate ca lucrurile să se mişte.”
