Imediat după sfintele sărbători de Paști, pe 5 mai curent, cetăţeanul Igor Dodon, ex-preşedintele Republicii Moldova, însoţit de o delegaţie a Parlamentului Republicii RM în frunte cu Zinaida Greceanâi, a făcut o vizită neoficială la Minsk, unde s-a întreţinut cu Preşedintele (din 1994!) Belarus, Aleksandr Lukaşenko. Cine nu-şi aminteşte de admiraţia cu care ex-ul moldav îl laudă pe eternul belarus pentru felul în care acesta a sugrumat, cu mână de fier, protestele post-electorale: „Bine că ați ținut situația sub control. Bravo! O asemenea presiune. Se pregătea și la noi. Și acum se pregătește. Vom avea alegeri anticipate. Cred că vor încerca atunci. Dar Dvs. ați dat un exemplu!”. Răspunsul – pe măsură – nu s-a lăsat aşteptat: „Poporul trebuie să trăiască așa cum trebuie, să-și asigure existența. Nu ne-am așteptat la așa ceva, știi cum e Belarusul nostru. Totul e stabil. Este bine, dacă am fi avut contraste – o prăpastie între bogăție și sărăcie, dacă oligarhii ar fi condus țara, nimeni și niciodată nu ar fi reușit să controleze situația sub o astfel de presiune”.
N-au trecut nici 20 de zile, şi iată-l pe Bat’ka deturnând avioane civile – din ordinul său, un MIG-29 a forţat un avion Raynair cu 120 de pasageri la bord, care făcea cursa Atena-Vilnius, să aterizeze la Minsk, sub pretext că ar fi existat o alertă cu bombă, de fapt pentru a-l aresta pe jurnalistul belorus Roman Protasevici, opozant al regimului Lukaşenko trăind în exil, care riscă în ţara sa de baştină pedeapsa capitală (care continuă să se aplice în Belarus!). Toate buletinele de ştiri îşi încep jurnalul cu această nemaipomenită sfidare la adresa comunităţii internaţionale, aşa că nu voi reface – aici şi acum – „filmul evenimentului”, mărginindu-mă doar să pun câteva întrebări. Aceluiaşi „mosafir” de la început de mai, ex-ului, şi totodată nr. 2 (căci nr. 1 n-a fost niciodată!) de pe lista blocului PCRM & PSRM. Ce zici, tovarăşe ex, despre această vânătoare de disidenţi cu MIG-urile? Şi de vieţile pasagerilor puse în pericol de aviaţia militară? Sau o dai în continuare cu „Bine că ați ținut situația sub control. Bravo!”?! (Nota Bene: atenţie, n-o întreb pe – încă – preşedinta Parlamentului RM, dizolvat deja, fiind bine cunoscută reacţia dânsei în timpul evenimentelor din 7 aprilie 2009, reacţie care i-a adus porecla de „Zina-Carabina”…)
Se ştie că regimurile autoritare nu pun nici un preţ pe viaţa omului. Şi totuşi, cât a costat statul Belarus urmărirea (probabil pe durata unor luni de zile) disidentului Roman Protasevici, apoi capturarea lui? A se lua în calcul nu doar costul kerosenului avionului Raynair, ci şi – mai cu seamă! – ridicarea în aer a MIG-ului 29, o jucărie foarte scumpă. Şi cât va plăti oare Belarusul daunele morale pentru întârzierea de şapte ore a celor 120 de pasageri aflaţi la bordul navei aeriene? La câte sancţiuni internaţionale e supus în prezent, Minskul nu are altceva mai bun de făcut decât să se izoleze şi mai mult de lumea civilizată? Şi toate astea, doar ca ultimul dictator al Europei să ajungă a-i transmite bine mersi ştafeta puterii fiului său, inaugurând astfel pe Bătrânul Continent o nouă dinastie prezidenţială după cea a Coreii de Nord din Orientul Îndepărtat…
La doar câteva zile de la dizolvarea Parlamentului RM, socialiştii au împânzit oraşul & republica cu banere prin care se autoproclamă apărători ai patriei în faţa pericolului unei posibile invazii străine – acelaşi „Nu ne vindem ţara!” din ultimii peste 30 de ani –, contând probabil pe memoria scurtă a moldovenilor. Doar că moldovenii anului 2021 nu sunt nici cei din 1991, nici cei din 2001, nici măcar cei din primăvara lui 2019. Îl vor face oare moldovenii din iulie 2021 să plătească pentru cuvintele de susţinere a lui Lukaşenko pe (încă) liderul socialist Igor Dodon, la fel cum a plătit şi Vladimir Voronin pentru evenimentele din 2009? Iar când va fi să părăsească în grabă ţara, cum a făcut-o Vlad Plahotniuc în iunie 2019, tot la Minsk va ateriza şi Igor Dodon? Cu MIG-29 sau fără, iată întrebarea…
