Armand Goșu comentează în cadrul unui interviu acordat site-ului contributors.ro noile amenințări venite dinspre Rusia, toate justificate de Moscova cu prezența scutului antirachetă american de la Deveselu. Ele trebuie luate în serios, dar în sensul, că trebuie să existe reacție adecvată. În cazul României – infrastructură, deci căi ferate și autostrăzi, pentru ca trupele aliate să poată străbate rapid România dacă e nevoie, și creșterea capacităților militare. Ca să poată riposta la un eventual atac cu noua gnerație de rachete balistice, Goșu spune că ar fi nevoie ca americanii să aducă generația a 5-a de avioane F35 la Kogălniceanu. Altminteri, unele dintre temele folosite în propaganda internă și-au pierdut serios din interes în ochii rușilor, mai ales după introducerea sancțiunilor occidentale.
În cinci ani, numărul celor care consideră că anexarea Crimeii a adus avantaje Rusiei a scăzut de la 67% la 39%. Autoritățile locale din federație sunt nemulțumite de investiția masivă în Crimeea, în timp ce și alte regiuni au mari probleme de rezolvat. Practic, „Factorul Crimeea în politica rusească s-a epuizat, cota de popularitate a lui Putin a scăzut, începând cu vara 2018”, spune Goșu. Interes mare nu e de găsit nici în Ucraina, unde recuperarea Crimeii e și nu e temă de campanie electorală. Toți candidații la președinție declară că vor acționa, dar nimeni nu spune cum.
Președintele Klaus Iohannis a declarat că este „aproape hotărât” să convoace un referendum pe justiție în ziua alegerilor europarlamentare. Declarația e comentată intens. Ioan Stanomir, specialist în drept constituțional și analist politic, spune în revista Newsweek România că referendumul poate fi cel mult un semnal politic, dar nu va schimba nimic : „actuala majoritate formată din PSD-ALDE-UDMR, sunt convins, îl va ignora”.
Într-un interviu acordat recent, poeta Ana Blandiana a spus că îi este rușine de neimplicarea scriitorilor în protestele antiguvernamentale și pro-justiție. Nu individual, ci ca breaslă lipsesc. Au apărut ulterior mai multe reacții, inclusiv un comunicat al Uniunii Scriitorilor din România menit să suplinească lipsa.
Scriitorul Stelian Tănase comentează într-un text apărut pe site-ul podul.ro: „Situația descrisă la începutul acestei declarații a Anei Blandiana are o istorie veche. Începe cu capitularea față de ocupaţia străină, în anii 40, cu Mihail Sadoveanu, George Călinescu, Mihail Ralea, Geo Bogza etc. Lista e prea lungă, are mii de nume. Puțini au „ales” claustrarea, tăcerea, refuzul sau puşcăria. Altă cauză ar fi raporturile dubioase ale multora cu cenzura și Securitatea. A fost vorba și de corupție, de avantajele materiale în schimbul vânzării conştiinţei. (…) Destui s-au refugiat în aşa-zisa „rezistenţă prin cultură” – slab alibi. (…) Acestă atitudine de non-combat s-a prelungit din păcate după Revoluție. Mulți scriitori preferă să nu se pună rău cu puterea (… )aşteaptă să se termine o bătălie ca să ştie cu cine să fraternizeze. Pe scurt, cine ia puterea și împarte resurse”.
