Moldova este o țară „plină de conflicte și contradicții, care are mereu de dat câte o lecție de istorie”, apreciază analistul francez Florent Parmentier, secretar general al Centrului de Studii Geopolitice de la Science Po, Paris.
Parmentier este și autorul, alături de Josette Durrieu, a studiului „La Moldavie à la croisée des mondes” (Non Lieu, 2019). Traducerea în limba română a apărut în 2021, la editura Cartier din Chișinău.
Un an de război în Ucraina a schimbat „paradigma relațiilor regionale”, este de părere Parmentier, și a „accelerat” considerabil apropierea R. Moldova de partenerii europeni. „Pentru mine, evoluția relațiilor dintre R. Moldova și partenerii externi este surprinzătoare. În acești 25 de ani a avut loc o schimbare impresionantă de paradigmă iar războiul din Ucraina a accelerat acest curs istoric.”
Problematică, „alarmantă, dar nu critică” – așa califică Parmentier situația de securitate a R. Moldova în acest moment, care s-ar putea deteriora însă rapid, dacă Ucraina nu învinge. „Ucraina este acum lozul câștigător pentru Moldova”.
Principalele idei pe scurt:
- Până în ultimul moment am crezut că Rusia nu va invada, pentru că avea prea puține trupe la graniță.
- Un an de război în Ucraina nu a schimbat două lucruri în R. Moldova: statutul de neutralitate și opinia publică, și astăzi în proporție covârșitoare nu sprijină eventuala aderare la NATO.
- S-a nuanțat însă discursul autorităților, al președintei Maia Sandu când vine vorba de securitate și neutralitate.
- Rusia a încercat să intimideze R. Moldova din 1991, de la proclamarea independenței.
- La începutul războiului, R. Moldova a ales tactica lui Ulise, mai degrabă decât a lui Hercule. Acum, trebuie să mizeze pe o victorie a Ucrainei.
Florent Parmentier: „Îm place Moldova, este o țară plină de conflicte și contradicții dar care ne poate da mereu și câte o lecție [de istorie]. Cine găzduia trupele rusești în 1992, în momentul războiului de pe Nistru? Ucraina! Ce contradicție, dacă te uiți din perspectiva anului 2023!
Din 2000 , când am ajuns acolo ca student, am fost în Moldova cel puțin odată la un an și jumătate, pentru că a fost și rămâne un subiect foarte interesant de cercetare. Chiar și după atâți ani, găsești mereu întrebări noi la care să cauți răspuns.”
Europa Liberă: Ați crezut că Rusia va invada cu trupe Ucraina?
Florent Parmentier: „Până la mijlocul lunii februarie 2022 eram convins să ambele părți se poziționează cât mai bine pentru viitoare negocieri, că Rusia concentrează trupe la granița cu Ucraina numai ca să poată negocia de pe o poziție de forță. Dar cu o săptămâna înainte de invazie, când a recunoscut independența republicilor Luhansk și Donețk, Putin nu a spus - cum m-aș fi așteptat - și cu asta, avem ce dorim! Atunci s-a aprins alarma și mi-am spus: fie se organizează de urgență o reuniune la nivel înalt, cum fusese summit-ul Biden – Putin de la Geneva, fie o să fi război.
Până în ultimul moment, am crezut că Rusia nu va invada, în mare parte și datorită comentariilor ucrainene. Este adevărat, erau avertismentele insistente ale Statelor Unite și Marii Britanii. Franța și Germania erau mai circumspecte. În cazul SUA, te mai gândeai : Nea-ți avertizat și despre armele de distrugere în masă ale lui Saddam Hussein, și nu erau?!
Dar argumentul cel mai convingător împotriva unui război era al ucrainenilor, care declarau că este absurd să se creadă că Rusia, cu 140 de mii sau ceva mai mulți soldați, ar putea ocupa întreaga Ucraină. Reveneau cam 5 kilometri pătrați de front pentru fiecare soldat. Raportul forțe - teritoriu era absurd.”
Europa Liberă: Cum s-a schimbat, în acest an de război, situația de securitate a R. Moldova?
Florent Parmentier: „Două lucruri nu s-au schimbat, altele da. În primul rând nu s-a schimbat statutul de neutralitate. Prin constituție, Moldova este un stat neutru. Care a fost raționamentul în 1994 să se adopte acest statut de neutralitate? Era la doi ani după războiul de pe Nistru și un mod de a transmite mesajul că R. Moldova nu vrea să rezolve problemele cu mijloace militare. Chișinăul nu se gândea la o „operațiune militară specială”!
Poți să vezi jumătatea plină sau jumătatea goală a paharului.
Jumătatea goală: se negociază de 30 de ani, se mai poate negocia încă 30 de ani, fără niciun rezultat. Asta este frustrant.
Jumătatea plină: nu a murit nimeni. De când se negociază, nu a murit nimeni.
Și atunci ce preferi: negocieri frustrante sau un război? Cred că orice persoană responsabilă spune, mai bine negociez, chiar fără rezultat, decât să distrug țara și să omor oameni.
Sunt mai preocupați de a face din Moldova o țară funcțională, decât membră într-o alianță militară...
Al doilea lucru care nu s-a schimbat, este opinia publică: în continuare, o largă majoritate nu sprijină eventuala aderare la NATO. Ultimele sondaje de opinie de la iData.md arată că și acum numai 25% din populație ar fi favorabilă NATO. Poate este lipa de informație. Când observi că ani la rând opinia nu evoluează, te întrebi dacă autoritățile comunică destul.
Pe de altă parte, nici nu cred că sunt mulți lideri care cred că opinia publică ar accepta ideea ca 2% din PIB să meargă pentru înarmare [este contribuția cerută fiecărui stat NATO], când Moldova este una sau poate cea mai săracă țară din Europa, cu o inflație anul trecut de 35% (între octombrie 2021 și octombrie 2022). Sunt cred mai preocupați de a face din Moldova o țară funcțională, decât membră într-o alianță militară.
Ce s-a schimbat în acest timp? Anul de război în Ucraina a adus o schimbare mică în viziunea guvernului, a președintei [în domeniul securității]. Când Maia Sandu a fost aleasă în 2020, ideea generală era de „de-geopolitizare”. Poate asemănător cu campania lui Bill Clinton din 1992, când a devenit faimoasă replica „Totul este despre economie, deșteptule!”
Și în Moldova, totul era despre economie, reforme economice, lupta cu corupția. Maia Sandu a fost aleasă să „de-geopolitizeze” politica și să aducă Moldova mai aproape de UE. Doi ani mai târziu, suntem într-o Europă dominată de geopolitică.
Moldova a reușit să obțină statutul de țară candidată, un succes evident.
Iar la vară, Chișinăul va găzdui summitul Comunității Politice Europene. Ce evoluție, dacă ne gândim că primul acord semnat de R. Moldova cu ce urma să fie UE, a fost în 1994, „Acordul de parteneriat și cooperare” cu Comunitatea Europeană, din care făceau parte numai 12 țări. Tratatul a fost ratificat în 1998, a durat patru ani. În acea perioadă, aproape nici una din țările europene nu avea o ambasadă la Chișinău (Franța avea una, din puținele), nici Comunitatea Europeană nu avea vreo reprezentanță.
Pentru mine, evoluția relațiilor dintre R. Moldova și partenerii externi este marea surpriză. În acești 25 de ani a avut loc o schimbare impresionantă de paradigmă iar războiul din Ucraina a accelerat acest curs istoric.”
Europa Liberă: Se vorbește din nou insistent în ultimul timp despre planurile Rusiei de destabilizare a R. Moldova, nu că ar fi ceva nou. Nou este însă faptul că acest lucru este adus în discuție de președintele ucrainean Volodimir Zelenski – și confirmat de conducerea de la Chișinău – la un summit UE, după care la Conferința Internațională de Securitate de la München, deci în fața unui public larg. Presa internațională începe să se ocupe intens de Moldova, să înțeleagă de ce R. Moldova ar putea fi următoarea țintă a Rusiei, în caz că Ucraina ar fi învinsă. Ați fost și dumneavoastră invitat ca expert în Moldova la nenumărate posturi de radio și televiziune franceze recent. Cum comentați?
Florent Parmentier: „În primul rând, sper că nu a fost nevoie de președintele Zelenski ca lumea să afle că Rusia exercită presiuni asupra R. Moldova. Nu-i nimic nou, a început să spunem în 1991, odată cu declarația de independență a R. Moldova.
Mai interesant este momentul ales de Zelenski pentru aceste declarații. Să nu uităm că orice discurs este făcut atunci când actorii au un interes. Evident, era în interesul președintelui Zelenski să sublinieze că războiul din Ucraina nu este numai despre Ucraina, este o amenințare la adresa întregii Europe.
Nu este întâmplător că a făcut aceste declarații și într-un moment în care unele țări aliate începeau să se întrebe dacă o victorie totală a Ucrainei, care să includă și Crimeea, este posibilă sau de dorit. Ceea ce nu înseamnă că ce a spus nu este adevărat.
În ce situație este președinta Maia Sandu? Trebuie luați în considerare doi factori, cel extern și cel intern.
În plan extern, situația Moldovei depinde total de evoluția războiului din Ucraina. Dacă ucrainenii câștigă, Moldova se poate concentra pe reformele economice și aderarea la UE. Dacă însă se conturează o victorie a Rusiei, atunci situația se schimbă radical pentru că o ofensivă rusească se va concentra în sudul Ucrainei și ar putea aduce armata rusă la granița cu Transnistria.
Pentru moment, ucrainenii reușesc să țină armata rusă la distanță de granițele Moldovei, așa că țara nu este amenințată militar direct. Se mai rătăcesc rachete, dar nu este ținta unui atac direct.
Și diplomatic, R. Moldova este acum legată de Ucraina, pentru că nimeni nu ar înțelege o eventuală distanțare de Kiev. Miza este să demonstreze împreună că Rusia este singura mare amenințare pentru securitatea regională.
Factorul intern, când ne uităm la situația președintei: de luni de zile sunt proteste de stradă. Să fie chiar fiecare protestatar plătit de Rusia? Ca să fac o comparație, poate exagerată, în 2014, când erau protestele de pe Euromaidan, la Kiev și Putin susținea că protestatarii erau plătiți de nu-știu-care ONG. Greu de crezut și atunci, că scoți un milion de oameni pe stradă numai pentru că sunt plătiți.
Ne întoarcem în Moldova: când ai o inflație de peste 30%, nu te poți aștepta ca toată lume să fie mulțumită - și vorbim de o rată medie. Sondajul iData din decembrie 2022 arăta că 58% din respondenți cred că țara merge într-o direcție greșită. Iar popularitatea guvernului Gavrilița era în scădere.
Nu știu cum ar reacționa opinia publică din Franța sau America, dacă inflația ar fi de peste 30%?!
D-na Gavrilița a fost un premier bun, pricepută la reforme, economia este specialitatea ei dar este greu să-ți păstrezi cota de popularitate în timpuri așa de complicate. Așa că președinta trebuia să facă o schimbare, înainte sau după alegerile locale care urmează.
La asta se adaugă presiunile continue din partea Rusiei. Să nu uităm de criza gazelor pe care a provocat-o încă înainte de lansarea invaziei din Ucraina.
În aceste condiții, în primele șase luni ale războiului, autoritățile moldovene au reacționat foarte circumspect, nu au criticat agresiv Rusia. S-au eschivat când Ucraina a cerut MIG-urile vechi, scoase din uz, s-au eschivat și să se alinieze sancțiunilor impuse de Uniunea Europeană. Economic, sigur, Moldova oricum nu are nici o greutate în comparație cu Rusia.
Aș spune că R. Moldova a ales strategia lui Ulise, nu pe cea a lui Hercule, a ales diplomația, în loc de confruntarea directă.
După aceea, mai ales după ce a primit statutul de țară candidată la aderarea la UE, discursul președintei s-a schimbat. A început să vorbească despre o apropiere de NATO, să discute ideea de neutralitate. O serie de semnale care nu spun vrem să aderăm la NATO, dar spun ne-am dori ca Alianța să fie cu ochii și pe noi, când vine vorba de securitate.”
Europa Liberă: Dar asta nu este o soluție formalizată, care să dea securitate pe termen lung?
Situația de securitate a R. Moldovei este alarmantă dar nu critică...
Florent Parmentier: „În acest moment, Ucraina este lozul câștigător pentru Moldova, trebuie să parieze pe o victorie a Ucraineni. Dar nu este un pariu sigur, sunt atâtea scenarii în care ori Ucraina câștigă, ori Rusia, ori întregul conflict se termină indecis. Dacă Rusia preia inițiativa pe front, situația Moldovei va fi dificilă.
Cât timp Rusia este ținută departe de granița cu regiunea transnistreană, de acolo nu vine nici un pericol militar pentru Chișinău. Nu va ataca nici Ucraina, cu numai câteva sute de militari, nu a făcut-o nici în februarie 2022. Ar fi absurd, mai ales dacă luăm în considerare că în acest război, zilnic cad sute de soldați. În mai puțin de două săptămâni, forțele venite din Transnistria ar fi decimate.
Situația de securitate a R. Moldovei este alarmantă dar nu critică, deși Rusia va continua să o intimideze.”
(Interviul cu Florent Parmentier a fost realizat pe 27 februarie 2023)
