„Greu de crezut, dar este pentru prima dată că se discută despre o directivă europeană privind violența împotriva femeilor”, a declarat Europei Libere europarlamentara irlandeză Frances Fitzgerald, președinta comisiei pentru drepturile femeilor și coraportoare pentru această directivă.
Deși putem vorbit de o „epidemie sau pandemie”, violența împotriva femeilor și protejarea victimelor nu au fost niciodată sus pe agenda europeană, în parte, crede Fitzgerald, pentru că „este un fenomen atât de vechi și insidios, cu care societățile noastre s-au obișnuit”. Deși la fiecare zece ani, mor violent tot atâtea femei câți locuitori au Marsilia sau Amsterdam-ul, mai spune europarlamentara Frances Fitzgerald, fostă ministră a Justiției în Irlanda.
- Cerem țărilor membre (în UE) să accepte că un act sexual trebuie considerată „fără consimțământ” dacă femeia nu și-a dat consimțământul liber sau dacă l-a dat sub presiune, fie ea fizică sau psihică
- Consimțământul poate fi retras (de femeie) oricând în timpul actului sexual.
- Este de fapt prima directivă europeană care se ocupă de violența împotriva femeilor.
- Va fi o luptă lungă cu guvernele UE să le convingem să accepte ridicarea la nivel de infracțiune penală actul sexual fără liber consimțământ, pentru că multe nu vor ca Bruxelles-ul să se amestece în codurile lor penale.
Europa Liberă: Majoritatea eurodeputaților din comisiile pentru libertăți civile și pentru drepturile femeilor au adoptat miercuri, 28 iunie, proiectul primei legi din UE care echivalează sexul fără consimțământ cu violul, ridicându-l astfel la nivelul unei infracțiuni penale. Ce este nou în această definiție?
Frances Fitzgerald: „Să punem discuția în conext: este vorba de o directivă care ar urma să fie aplicată în toate țările membre. După negocieri în Consiliul (European) și Comisia (Europeană), proiectul urmează să fie votat în plenul Parlamentului European. După care directiva asupra violenței împotriva femeilor și a violenței domestice trebuie adoptată de toate țările membre. Cuprinde o serie de delicte: violul este unul din ele (aici intră și discuția despre actual sexual consensual), mutilarea genitală a femeilor, și multe aspecte ale violenței cibernetice.
Tradițional, când se vorbește despre viol, ne gândim la violență, la un atac și la dovezi privind violența fizică. Este modul tradițional în care este tratat violul în tribunale, greu de dovedit și de pedepsit. O experiență grea pentru femeile care trebuie să apară în tribunal, așa că victimele au nevoie de mai multă protecție.
Ce vrem acum este introducerea conceptului de „consimțământ”: cerem țărilor membre (în UE) să accepte că un act sexual trebuie considerată „fără consimțământul” dacă femeia nu și-a dat consimțământul liber sau dacă l-a dat sub presiune, fie ea fizică sau psihică (dacă este incapacitată, dacă-i este frică, este intimidată, intoxicată sau adormită).
În mai multe țări membre s-au pronunțat deja sentințe bazate pe principiul „lipsei de consimțământ”. Prin directivă vrem ca toate țările să adopte acest principiu, al consimțământului, alături de violul prin agresiune fizică. Iar consimțământul poate fi retras (de femeie) oricând în timpul actului sexual.”
Europa Liberă: Este prima directivă europeană care face din actul sexual fără consimțământ o infracțiune penală?
Frances Fitzgerald: „Este de fapt prima directivă privind violența împotriva femeilor! Greu de crezut, dar este pentru prima dată că în UE suntem de acord că trebuie să prevenim violența împotriva femeilor, care a devenit o epidemie, să protejăm victimele și să-i judecăm pe cei care comit aceste acte de violență.
O cerem de mult timp, organizațiile pentru apărarea drepturilor femeilor o cer, dar este acum pentru prima dată că avem o directivă pentru toată Uniunea Europeană.
Vorbim despre circulația liberă în Europa dar femeile trebuie să fie și în siguranță când circulă prin UE. Violența împotriva femeilor este un fenomen global dar și unul european.
Va fi prima directivă europeană, dar unele țări membre nu vor includerea violului pentru că se tem că Bruxelles-ul își extinde abuziv prerogativele.
Mi se pare o dovadă de misoginie să nu vrei să înțelegi ce grav este violul sau actul sexual fără consimțământ, că trebuie tratate drept crimă în toată Europa. La fiecare zece ani, sunt ucise tot atâtea femei cât populația din Marsilia sau Amsterdam. Aproximativ 87.000 de femei și fete sunt ucise intenționat la nivel global în fiecare an (date ONU). Și situația se înrăutățește.”
Europa Liberă: În proiectul directivei, aprobat de Consiliul European, actul sexual fără consimțământ, violul, nu mai există. Se pare că multe țări, aproape jumătate, s-au opus. Cum vă explicați această poziție, suntem totuși în secolul 21?
Frances Fitzgerald: „Este cu adevărat surprinzător, la nivelul UE am fost însă foarte lenți când vine vorba de violența împotriva femeilor. Acum avem mulți lideri de partide sau de guverne deciși să lupte împotriva acestui fenomen, pot să-i spui epidemie sau pandemie.
...violența împotriva femeilor este un fenomen insidios
Este o epidemie, dar cumva, societățile noastre s-au obișnuit cu situația. Nu trece o zi, în aproape nici una din țările membre, fără un caz de violență sau crimă împotriva femeilor. De fiecare data, reacția este un val de condamnări și promisiuni de a face ceva, dar violența împotriva femeilor este un fenomen insidios. Este un fenomen foarte vechi, o reflexie a relației de putere, a lipsei de egalitate între genuri, domeniu în care mai avem mult de lucru. Expresia neputinței în care se regăsesc femeile din când în când. De aceea ar trebui să fie mult mai sus pe agenda (politică a UE).
Argumentul țărilor care se opus (acestei directive) nu este că nu acceptă ideea că violul trebuie pedepsit dar se opun ideii că directiva va influența codurile penale.
Din punctul meu de vedere, este vorba de un fenomen atât de grav și răspândit la nivel global, la nivel european, încât este nevoie de o directivă de acest gen. Avem (Parlamentul European) un argument solid în negocierile care vor urma (cu Consiliul European).
Directiva s-ar putea reduce și numai la pedepsirea violenței cibernetice - are multe prevederi ample în acest domeniu - dar credem că este momentul să includem violul și principiul consimțământului.
(...) Ideea consimțământului nu este atât de controversată - deși sunt unele țări UE care nu se împacă cu ea - mai degrabă, este ideea că directiva are efecte în domeniul penal, și asta se înscrie în eterna discuție despre ce poate decide Bruxelles, ce este rezervat țărilor membre. Iar codul penal este un domeniu extrem de sensibil.”
Europa Liberă: Cum se configurează „taberele” în acest moment?
Frances Fitzgerald: „În acest moment, în jur de 9 state membre vor includerea violului și a principiului de consimțământ în directivă. Când ajungem la negocierile politice, sper că vor fi și mai mulți care să înțeleagă cât de necesare sunt aceste prevederi.
Dar pentru moment, sunt mereu discuții despre limitarea prerogativelor Bruxelles-ului, chiar și când este vorba de violență împotriva minorilor.
(...) Din punctul meu de vedere totul poate fi rezolvat dacă este voință politică.
Problema (violenței împotriva femeilor) este atât de gravă încât avem nevoie de o directivă europeană. Nu sunt însă foarte optimistă. Argumentele legaliste sunt de multe ori foarte puternice și persuasive, și ținând cont de forma directivei aprobată deja de guverne, vom avea multe obstacole de trecut.
Lobby-ul femeilor europene a pornit deja o campanie în favoarea directivei, organizațiile societății civile se mobilizează, la fel și ONG-urile, toate pot de mult ori învinge argumentele legaliste. Vom începe negocierile și sper că vom prevala.”
Europa Liberă: Care sunt etapele următoare: votul plenului Parlamentului European și negocieri cu guvernele UE (Consiliul European)?
Frances Fitzgerald: „Da, intrăm în ceea se numește „trialog”, modul în care funcționează Uniunea Europeană: un dialog cu Consiliul European, moderat de președinția spaniolă; cu Comisia Europeană, ai cărei specialiști au lucrat la o versiune excelentă a acestei directive, și Parlamentul European, care are o poziție foarte clară.
Dar să nu uităm că multe aspecte legate de violența împotriva femeilor s-au dovedit dificil de negociat. Exemplu: prostituția.
Atitudinea față de prostituție este foarte diferită de la țară la țară, legislațiile sunt foarte diferite. De aceea, actuala directivă nu discută prostituția dar Parlamentul European lucrează acum la o rezoluție pe acest subiect. Așa că poate fi extrem de greu de găsit un numitor comun între ele 27 de state membre.
Acum vom începe dialogul, vom negocia textul pentru că din varianta Consiliului au dispărut aspecte importante, președinția spaniolă (care moderează negocierile) este foarte ocupată, așa că ne vom lupta pentru un loc prioritar pe agendă.
Multe țări din UE, inclusiv țara mea, au făcut mult pentru a combate violența împotriva femeilor dar este nevoie de și mai mult. Directiva asta vrea să facă, să le ajute pe femeile care au fost victimele violenței să obțină din parte poliției o anchetă echitabilă, uniformă. Tradițional, în multe țări membre, poliția nu ia astfel de acte în serios, le tratează de multe ori drept un act comis sub imperiul emoțiilor sau mai degrabă ca „o afacere de familie”.
Directiva schimbă situația radical și precizează că este vorba de o infracțiune penală, indiferent dacă se întâmplă între soți sau în orice altfel de relație. Este un act penal.
Într-o lume ideală, am vrea ca femeile (care au fost abuzate) să poată rămâne acasă, să nu fie obligate să caute un refugiu. Dar dacă asta nu se poate, trebui să le oferim suficiente adăposturi. Trebui să le oferim sprijin instituționalizat. Trebui să rupem acest cerc vicios care ucide femei.
A venit momentul să luăm măsuri concrete, angajamente serioase, să impunem pedepse grele și să adoptăm definiții radicale pentru actele de violență împotriva femeilor și cele comise în familie.”
(Interviul realizat pe 7 iulie 2023. Textul a fost editat pentru claritate)
- De-a lungul vieții, 1 din 3 femei, aproximativ 736 de milioane, este supusă violenței fizice sau sexuale din partea unui partener intim sau violenței sexuale din partea unui non-partener – cifră care a rămas aproape neschimbată în ultimul deceniu.
- 1 din 4 femei tinere (cu vârsta cuprinsă între 15 și 24 de ani) care au fost într-o relație, a fost victima unui act de violență din partea unui partener intim până la vârsta de douăzeci de ani.
- Violența partenerului intim este de departe cea mai răspândită formă de violență împotriva femeilor la nivel global (afectează aproximativ 641 de milioane). Cu toate acestea, 6% dintre femei la nivel global declară că au fost agresate sexual de altcineva decât de soț sau partener.
- Violența afectează în mod disproporționat femeile care trăiesc în țări cu venituri mici și medii. Se estimează că 37% dintre femeile care trăiesc în cele mai sărace țări au suferit în viața lor violență fizică și/sau sexuală a partenerului intim, unele dintre aceste țări având o prevalență de până la 1 din 2.
- Există mai multe tratate regionale privind combaterea violenței împotriva femeilor: Convenția de la Belém do Pará în America Latină, Protocolul Maputo în Africa și Convenția de la Istanbul în Europa. Aproape 75% dintre femeile din lume sunt însă fără protecție legală.
