Linkuri accesibilitate

Geneza comunismului românesc (XXII)


Manifestația militarilor ruși la Iași, 18 aprilie/1 mai 1917

Socialiștii din Moldova în prima parte a anului 1917

În Moldova primei jumătăți a anului 1917 lucrau pentru armată zeci de fabrici și ateliere. Numărul inginerilor, tehnicienilor, meseriașilor și muncitorilor locali și a celor refugiați din teritoriul ocupat, implicați în efortul de înzestrare a armatei, era estimat la 30.000. Acestora li se adăugau aproximativ o mie de elevi ai unor școli de mecanici și strungari. Nu lipseau dintre aceștia sindicaliștii și membrii PSDR.

Socialiștii și sindicaliștii din Iași au stabilit – în primele luni ale anului 1917 – legături cu cei care și-au găsit refugiul în oraș, aflați în structurile militare, în industriile de război etc. Potrivit mărturiei unui activist socialist, astfel aveau să se nască așa-numitele cercuri intime, unde se reuneau localnicii cu refugiații, discutând pe marginea evenimentelor politice și militare. Prima întrunire ilegală a socialiștilor a avut loc la Iași în martie 1917, când s-a votat o moțiune de simpatie față de revoluția rusă.

Liderii socialiști din Moldova încercau să identifice căile de acțiune și mijloacele pe care aveau să le folosească. În martie-aprilie 1917, ei stabiliseră deja contacte cu activiștii revoluționari din rândul trupelor ruse aflate pe frontul românesc, urmărind să intre în legătură cu cei din Rusia. Socialiștii români au cerut ajutorul sovietelor de pe frontul românesc, în vederea eliberării militanților români arestați de guvernul de la Iași. Totodată, militanții socialiștii încercau să-i coaguleze pe muncitorii socialiști din Moldova, făceau propagandă, difuzau broșuri.

Soldați ruși dansând și cântând pe frontul din Moldova
Soldați ruși dansând și cântând pe frontul din Moldova

Înmormântarea lui Ottoi Călin la Iași, la 3/16 aprilie 1917, s-a transformat și într-o manifestare a socialiștilor. Cu acea ocazie, Mihail Gheorghiu Bujor a ținut un discurs, în care a afirmat că războiul era străin de interesele țării. Totodată, el a susținut că sub influența revoluției din Rusia, pentru România avea să înceapă o eră nouă.

Potrivit unei liste întocmite de Siguranță, la 13/26 aprilie 1917, principalii fruntași socialiști din Moldova erau Cristian Racovski (închis), Avram Steuerman-Radion, Leon Ghelerter, Mihail Gheorghiu Bujor, Max Wexler, Ioan Sion, Florian Isidor, Andrei Chirică, Alexandru Oprescu, Alfred Hefter, Jean Hefter și Gheorghe Vasilescu-Vasia. Unii dintre aceștia erau militari concentrați în diferite unități militare sau în întreprinderi militarizate. Siguranța propunea trimiterea unora dintre ei pe front, în localități izolate sau „aiurea” (formulare din document), pentru a-i împiedica să se organizeze și să comunice între ei.

Manifestația trupelor revoluționare ruse la Iași și eliberarea lui Racovski, 18 aprilie/1 mai 1917

În primăvara anului 1917, în Moldova au avut loc numeroase demonstrații ale soldaților ruși influențați de revoluție, în special în orașe sau în imediata apropiere a acestora, unde erau mari concentrări de trupe: Iași, Bacău, Botoșani, Galați, Piatra Neamț și Roman. La aceste mitinguri, soldații ruși se adunau cu muzică, pancarte și steaguri roșii.

Cele mai ample demonstrații ale soldaților ruși au avut loc la 18 aprilie/1 mai 1917 la Iași, Bacău, Piatra Neamț, Bârlad, Tecuci, Galați, Mărășești, Domnești etc. Nu era vorba de manifestații bolșevice, cum s-a sugerat în lucrările marxiste sau în cele dogmatice de sens contrar, ci de reuniuni socialiste, dominate de menșevici și eseri, care erau foarte influenți între militarii ruși din Moldova. Disensiunile între ofițeri și soldați nu au lipsit. Primii susțineau politica guvernului provizoriu de la Petrograd, care dorea continuarea războiului până la victoria finală. Cei din urmă erau mai degrabă sub influența cercurilor care promovau ideea încheierii grabnice a păcii.

Manifestația de la Iași s-a dovedit cea mai importantă prin numărul participanților, prin modul în care s-a desfășurat și prin implicații. Asemeni celorlalte acțiuni care au avut loc în alte orașe ale Moldovei, și aceasta fusese pregătită de Comitetul executiv al Sovietelor de Deputați ai Soldaților și Ofițerilor ruși, având acceptul comandantului trupelor ruse de pe frontul românesc, generalul Dmitri Șcerbacev. Comitetele concepuseră manifeste în limbile rusă și română. Propaganda nu i-a vizat doar pe soldații ruși, ci și pe muncitorii și soldații români.

La Socola, lângă Iași, se găsea o mare garnizoană rusă și un nod de cale ferată esențial pentru aprovizionarea frontului românesc cu materiale, echipamente și provizii venite din Rusia sau de la Aliații occidentali. Aproximativ 15.000 de militari ruși s-au adunat la Socola în ziua de 18 aprilie/1 mai 1917, având steaguri roșii și pancarte cu diferite lozinci: „Trăiască Internaționala!”, „Trăiască libera și republicana Rusie!”, „Trăiască libertatea popoarealor!”, „Pământ și libertate!”, „Război până la victoria finală!”, „Trăiască armata revoluționară!”, „Vrem pace fără anexiuni și fără compensații!”. De pe o estradă improvizată au fost ținute discursuri, unele având un accentuat caracter pacifist și revoluționar. Unul dintre vorbitori s-a exprimat în termeni foarte critici la adresa guvernului de la Iași și a regelui, în genere contra „oligarhiei” române. Mesianismul revoluționar era evident, soldații ruși fiind îndemnați să semene „sămânța libertății” în România. După fiecare discurs, muzică militară intona un imn mobilizator.

La manifestație au asistat mai mulți ofițeri superiori ruși, inclusiv un general-maior. Au ținut discursuri un fost deputat, delegat al lucrătorilor din Petrograd, sosit chiar în acea zi la Socola, ofițeri și tehnicieni ruși. Românii nu au fost prezenți la manifestația din vecinătatea orașului.

Odată încheiată manifestația de la Socola, numeroși soldați ruși s-au îndreptat, în coloană, spre centrului Iașului. Ei purtau steaguri roșii și pancarte cu texte în limbile rusă și română, precum „Trăiască libertatea!”, „Trăiască Internaționala!”, „Trăiască Republica Federativă!”, „Trăiască frăția între popoare!”, „Pace fără anexiuni și contribuțiuni!”. De asemenea, se cântau cântece revoluționare.

Cristian Racovski
Cristian Racovski

Soldații ruși au profitat de ocazie și în după-amiaza aceleiași zile l-au eliberat pe Cristian Racovski, aflat la domiciliu sub paza polițienească. La acțiune ar fi participat și militanții români Mihail Gheorghiu Bujor și Max Wexler. De altfel, socialiștii români solicitaseră anterior ajutorul Sovietului de Soldați și Ofițeri de la Iași pentru eliberarea lui Racovski. Sovietul trimisese cererea către ministrul rus de Externe, liberalul Pavel Miliukov. La rândul său, acesta din urmă a făcut demersuri pe lângă guvernul de la Iași în vederea eliberării militantului socialist român. Cererea fusese respinsă de Ion I.C. Brătianu, care a susținut că Racovski era cunoscut pentru propaganda pacifistă antebelică, susținută de germani, iar dacă avea să fie eliberat, activisul socialist avea să-și reia activitatea.

Mai mulți ruși au ținut discursuri în limbile rusă și franceză, în Piața Unirii, aflată în centrul Iașului. Unele cuvântări au fost mai puțin tăioase, în vreme ce altele au fost intransigente, oamenii fiind chemați la acțiune în vederea schimbării regimului politic din România și transformării acesteia în republică (dinspre ruși s-au auzit voci care strigau: „Trăiască Republica Română!”). De asemenea, s-a insistat pentru introducerea votului universal, exproprierea moșiilor și împărțirea pământului către țărani.

Și Racovski a ținut un discurs în limbile rusă și română. Situat pe o poziție critică față de reformele clasei politice românești, Racovski a susținut totuși că revoluția nu era iminentă, în viziunea lui acțiunile în acest sens depinzând de ceea ce se întâmpla în Rusia. El a subliniat importanța susținerii ideilor republicane, încheindu-și discursul cu lozinca „Trăiască Republica Federală Balcanică!”. Mai mulți ofițeri ruși revoluționari aveau să declare că Racovski se afla sub protecția Comitetului Revoluționar Rus, considerându-l capabil să conducă „mișcarea revoluționară din România”.

Inițiată de sovietul militarilor ruși, manifestația din Iași a atras și români, muncitori, țărani, socialiști și chiar liberali, precum și militari francezi. Potrivit unor interpretări comuniste ulterioare, ar fi fost vorba de o fraternizare a muncitorilor și țăranilor români cu soldații ruși. Din surse guvernamentale românești din epocă reiese însă că atât muncitorii români, cât și militarii francezi care au asistat la demonstrație nu au răspuns chemării la revoluție, făcută de ruși.

Mihail Gheorghiu Bujor
Mihail Gheorghiu Bujor

Cristian Racovski a fost scos cu o mașină din Iași. Ulterior a fost trecut peste Prut tot cu mijloacele de transport ale armatei ruse. El era însoțit de Mihail Gh. Bujor, sublocotenent în rezervă din Armata Română, care se aflase la rândul său în arest la domiciliu. De altfel, de-a lungul anului 1917, soldații ruși din Moldova aveau să favorizeze trecerea unui număr destul de important de dezertori români la est de Prut. Uneori cei dintâi le-au furnizat dezertorilor uniforme rusești sau i-au trecut în Basarabia cu trenurile ori în coloanele hipo și auto ale armatei ruse.

Vezi comentarii

Despre blogul: Comunismul în oglindă

Istoria paralelă a R(A)SS Moldovenești și României Populare/Socialiste văzută de istoricii Octavian Țîcu de la Chișinău și Dorin Dobrincu de la Iași.

Instaurarea treptată a comunismului în spațiul sud-est european în timpul și după al Doilea Război Mondial a dus la crearea și reconfigurarea a două entități românești, Republica Populară/Socialistă România și RSS Moldovenească/RASS Moldovenească. În pofida unui trecut istoric care de multe ori a coincis și a unui experiment social comun, în perioada comunistă cele două entități au avut evoluțiile politice, sociale și economice diferite, deși – din nou – de multe ori asemănătoare. Au evoluat în paralel, într-un spațiu ideologic comun. Acest trecut diferit și totuși asemănător impune și o analiză istorică comparată a celor două spații românești, care va contribui la o mai bună înțelegere istorică a trecutului recent.

Este ce-și propun să facă istoricii Dorin Dobrincu de la Iași și Octavian Țîcu de la Chișinău în noul blog „paralel”, care continuă prima lor colaborare de succes la Radio Europa Liberă „1918 -2018: o istorie necunoscută a Centenarului”

Octavian Țîcu, Cercetator-Coordonator la Academia de Stiinte a Moldovei, Conferenţiar Universitar (ULIM), parlamentar independent, președintele Partidului Unității Naționale.

Dorin Dobrincu, istoric, cercetător la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași, Academia Română – Filiala Iași, din 1995. Între aprilie 2007-decembrie 2009: coordonator al Comisiei Prezidenţiale Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România.

Notă: opiniile exprimate în acest blog nu coincid, neapărat, cu cele ale Europei Libere.

XS
SM
MD
LG