Ghitaristul Brandon Ross, basistul Melvin Gibbs și bateristul JT Lewis fac împreună de aproape 20 de ani o trupă numită Harriet Tubman. Titulatura grupului e numele unei activiste politice care a militat pentru abolirea sclaviei în Statele Unite la sfîrșitul secolului 19, începutul secolului 20, iar faptul că cei trei muzicieni americani au ales acest nume pentru trupa lor arată că ei înșiși militează împotriva rasismului și a discriminărilor de orice fel.
Potrivit unui cronicar muzical de la Bandcamp, ceea ce cântă trio-ul Harriet Tubman ocupă spațiul muzical dintre improviație și partitura fixă, un teritoriu mai degrabă gri deci, fără granițe și contururi clare, care să limiteze sunetele din reprezentarea lor pe hîrtie de corporalitatea lor sonoră.
Din cauza asta probabil, albumul „The Terror End of Beauty”, lansat în 2018, sună de parcă ar fi un spectacol spontan, în direct, deși e o operă de studio, cu repetiții studiate atent înaintea înregistrării.
Iar conținutul e jazz, rock progresiv, rock psihedelic, toate astea îmbinate însă cu ritmuri, moduri și strategii compoziționale care se află în esența a ceeea ce azi se numește EDM, adică Electronic Dance Music, o denumire-umbrelă pentru nenumăratele genuri ale muzicii electronice moderne.
Noi ascultăm acum piesa „Farthur Unknown”, cu precizarea că în varianta pentru internet a acestui articol, ea va fi urmată de „Redemption Song”, o uluitor de frumoasă și stranie reinterpretare a faimosului cântec compus de Bob Marley.
Căutați așadar Dicționarul de sunete rare la EuropaLiberă.org.
