Directorul Centrului pentru Jurnalism Independent din România, Ioana Avădani, descrie într-un interviu pentru Europa Liberă mass-media din R. Moldova ca pe „un sistem în care politica şi mass-media merg mână în mână, în care opinia este mai gustată decât faptele şi în care breasla jurnalistică are puţină autonomie”. „Nu există o soluţie atotsalvatoare, dar evident că trebuie să dezvoltăm capacitatea jurnalistului şi valorile sale morale”, mai declară experta română. Autoarea unui studiu „Mass media și corupția în Republica Moldova" despre cât de pregătită este media moldoveană să lupte cu corupţia, Avădani spune că degeaba punem presiune pe jurnalist să expună corupţia, dacă nu există un climat cultural care să o sancţioneze.
Ioana Avădani: „Există niște modele de sisteme de presă descrise, sunt trei la număr – este cel anglo-saxon, este cel nordic și este cel așa-numit mediteranean – în care noi ne înscriem fără să clipim din ochi. Un sistem în care politica și mass-media merg mână în mână, un sistem în care opinia este mai gustată și mai prezentă decât faptele. Românii au citit comentarii de autor cu mai multă plăcere decât informația, este o chestie culturală. Și un sistem în care jurnalistul, sau tagma jurnaliștilor, breasla, cum îi spunem noi, are puțină autonomie, nu își controlează singură modul de funcționare.”
Europa Liberă: Ce e de făcut?
Ioana Avădani: „Vă spun ce e de făcut – dacă aș ști! După ce vă mai spun care este ultimul strat, care este foarte important și pe care noi tindem să-l neglijăm și care este cel al culturii locului în care intră și Guvernul, și judecătorul, și justiția, și organul de poliție. Degeaba punem presiune pe jurnalist să scrie corect, să expună corupția, dacă nu există un sistem de legi care să sancționeze corupția dacă nu există un sistem de inforcement, de aplicare a legii, care să-l pedepsească pe cel corupt, dacă nu există un sistem de partid care să nu mai promoveze persoane corupte și dacă nu există un climat cultural care să sancționeze corupția.
Și la dumneavoastră, ca și la noi, oamenii continuă să voteze persoane care, pe hârtie și conform legii, se califică pentru termenul de „corupt”.
Deci, poate, ceea ce pentru noi este blamabil și rușinos, pentru grosul populației nu este și până când grosul populației nu va considera că această corupție este un rău al societății, degeaba punem noi presiune pe jurnalist sau pe redacție.
Care e soluția? Nu există o soluție unică și nu există o soluție atotsalvatoare. Evident, trebuie să dezvoltăm capacitatea jurnalistului și valorile sale morale. Pentru că, la un moment dat, jurnalistul acela face niște compromisuri.”
Europa Liberă: Cine ar trebui să facă asta?
Ioana Avădani: „Ar trebui să facă asta, sau ar fi trebuit să facă asta acum 20- 25 de ani școala, și societatea, și părinții, și biserica, și oricine care are impact asupra modelării valorilor etice. Deci, nu poți să spui că vii dintr-o societate cu valori etice slabe, devii jurnalist și, brusc, lucrul acesta te face îngerul răzbunării. Este un proces în derulare.
Evident, există jurnaliști în Moldova care își fac treaba foarte bine, există jurnaliști în Moldova care și-ar dori foarte mult să-și facă treaba foarte bine dacă ar avea un mediu care să-i susțină. Iar în materie de zonă mass-media putem să facem lucrul acesta consolidând solidaritatea profesională și purtând în interiorul grupului profesional discuții despre care sunt, până la urmă, valorile noastre? Prin ce ne diferențiem noi de cei care scriu pe rețelele sociale? Și ei, și noi punem informații în spațiul public. Care este diferența dintre noi? Diferența este acest set de valori și nu valorile în sine, ci asumarea lor și practicarea lor. Cam acolo ar trebui să lucreze ziariștii și din Moldova, dar și din România.”
Europa Liberă: Două holding-uri TV extrem de puternice, existente deja în Republica Moldova, alt holding gata-gata să apară – toate aceste trei holdinguri sunt gestionate de politicieni, politicieni cu funcții mari în acest stat sau în devenire. Cum vă explicați dumneavoastră, sau pentru cel care se întreabă: „Cum o țară care are un acord de asociere și unde medie este un punct foarte important, dezvoltarea media, a ajuns să reprezinte un exemplu despre cum nu trebuie să se dezvolte o piață media?”.
Ioana Avădani: „Piețele, mai ales atunci când sunt controlate și influențate politic, au prostul obicei de a se dezvolta cum vor ele, nu cum scrie la carte.”
Europa Liberă: Sau cum vor politicienii.
Ioana Avădani: „Exact. Deci, nu putem să vorbim despre o piață de media bazată pe liberă concurență în Moldova. Nu are nimeni iluzii din punctul acesta de vedere. Nu vorbim numai de faptul că există proprietate concentrată. La un moment dat s-ar putea să fie chiar bine să fie proprietate concentrată. Noi la un moment dat aveam sute de companii de media care de-abia reușeau să-și plătească salariile de la lună la alta. Acesta nu este business. Deci, un anumit grad de concentrare al proprietăților media ajută la consolidarea afacerilor de media.
Dar nu e vorba numai de proprietate. Este vorba și de modul în care funcționează. Din ce trăiește o companie de media? De regulă, din publicitate. Care este piața de publicitate din Moldova, cum funcționează ea? Este ea o piață liberă? Oricine vrea să dea publicitate la orice canal de televiziune sau la orice site, sau la orice ziar poate să facă lucrul acesta? Nu cumva există și aici o influență, o presiune politică?
Deci, în felul acesta influența politică se manifestă și în piața care ar trebui să fie liberă și concurențială. Așa că, astfel îmi explic cum o piață locală poate să ajungă un exemplu de „Așa – nu!”.
Vestea pe care v-o dau nu e bună, din păcate, este că n-ați inventat voi modelul acesta. Se mai practică, din păcate, nu numai în România, se practică și în Bulgaria, se practică cu foarte mare succes în Ungaria, de exemplu, și în toate țările din Balcani.”
Europa Liberă: Manipulare, propagandă pro-guvernamentală, demonizarea oponenților – în această atmosferă intrăm într-o campanie electorală în Republica Moldova. Cum va fi această campanie în această atmosferă, cum v-o imaginați?
Ioana Avădani: „Am mai fost în astfel de situații și știm cum funcționează astfel de campanii. Observăm încă de pe-acum direcția în care va merge campania electorală. Sunt de câteva săptămâni în Moldova și văd în fiecare zi noi și noi promisiuni, când pui o întrebare de genul: „Bine, bine, dar de unde?”, răspunsul este: „Las că știm noi, las că avem bani, nu vă faceți probleme”.”
Europa Liberă: Vă referiți la promisiunile guvernării?
Ioana Avădani: „La promisiunile, în primul rând, guvernamentale, pentru că banii, de fapt, de acolo vin. Să nu ne facem nici un fel de iluzii, toți banii care se vehiculează în astfel de promisiuni sunt, de fapt, banii publici. Și de asta ar trebui să ne intereseze pe toți – nu numai ce primim, dar și ceea ce ne costă ca să primim aceste lucruri. Deocamdată, oponenții politici nu se atacă direct, pentru că își păstrează aceste arme, probabil, pentru campania electorală deschisă.
Personal, cred că soluția cea mai puternică, pentru o astfel de campanie este aici. Indiferent de ajutorul pe care îl dă presa în lămurirea dezinformării și expunerea dezinformării, indiferent de cât de tare se luptă jurnalistul să argumenteze pro sau contra anumite măsuri, până la urmă cel care ia decizia de vot este cetățeanul moldovean. Lui trebuie să-i creștem ceea ce se numește, în termeni tehnici, reziliența la manipulare, rezistența la manipulare. Nu numai că refuz să mă las manipulat, dar, în timp, îmi și creez mecanismele intelectuale, care să-mi permită să văd de departe astfel de manipulări și să pun presiune pe cei care le fac, să le spun: „Nu, mulțumesc, cu mine nu mai merge”.
Și mă bucur să văd că există în Moldova inițiative privind educația media, o componentă a educației pe care eu, personal, o consider absolut critică: abilitatea de a gândi cu capul tău. Și, cum spuneam, mă bucur să văd că există astfel de inițiative.”
Europa Liberă: Vă referiți la acest curs, educația pentru media, care s-a introdus de câțiva ani în școală?
Ioana Avădani: „Și la acest curs, și la acțiunile pe care le fac cei de la Asociația Presei Independente, care au oameni care merg prin sate și vorbesc cu sătenii, explicându-le că există manipulare, că nu tot ceea ce primești de la presă este corect sau bine-intenționat și că ai, în momentul de față, posibilitatea și tehnică, și fizică de a verifica dintr-o a doua sursă. Măcar să-ți intre în reflexul tău de consumator de media ideea că există întotdeauna și o altă față a faptelor care ți se prezintă.”
