Comentatorul Cristian Unteanu, care scrie pe blogurile Adevărul, discută recenta decizie a Curții Europene de Justiţie, care a anulat sancţiunile împotriva lui Viktor Ianukovici şi unora dintre cei mai apropiaţi susţinători ai săi. Li se deblochează conturi, li se ridică interdicţia de acces la diverse proprietăţi în străinătate. Aceste sancțiuni au fost prelungite an de an de șefii de stat sau de guvern din cele 28 de state membre. Unteanu consideră că această decizie e aproape o „lovitură de baros” dată credibilității revoluției portocalii care, cel puțin în momentul inițial a transmis lumii întregi că „s-a ieşit la luptă din disperare, împotriva politicianului corupt Ianukovici şi a clicii sale de hoţi care au furat din averea poporului pe care l-au lăsat să trăiască în mizerie“.
Revoluția portocalie din Ucraina a declanșat promovarea temei corupției în prim-plan în statele din regiune. Or, acum, s-a pus un „uriaş semn de întrebare (…) asupra tuturor deciziilor fundamentale ale Consiliului European, cea mai înaltă şi ultimă instanţă decizională a Uniunii Europene”. Precedentul creat ar putea duce la „contestarea tuturor deciziilor de sancţiuni la adresa unor persoane dacă se poate dovedi cumva că tribunalele naţionale nu ar fi respectat întocmai Carta europeană a drepturilor omului şi nu ar fi asigurat protecţia legală necesară”.
„E al doilea element important, mai scrie Unteanu, care redefineşte raporturile de forţe în regiunea noastră, după ce soluţia Chişinău a devenit operabilă şi permite actorilor semnificativi să se gândească cu oarece optimism la un viitor negociabil între cine ştie şi poate să facă asta”.
Politologul Vladimir Tismăneanu a acordat un interviu la ziare.com, consemnat de Magda Grădinaru, în care constată că „Grecia a tras concluziile din alegerile pentru Parlamentul European, România nu. Trist, dar nu s-a schimbat mai nimic. Klaus Iohannis continuă să urmărească, intens și mai ales cu mare atenție, diversele ticăloșii comise de un Guvern pe cât de nemernic, pe atât de inept”. Iar opoziția continuă „să se caute pe sine într-un joc al așteptării sperând că, într-un fel sau altul, para mălăiață va cădea în gura lui Nătăfleață”.
În Reporter Global, Ovidiu Nahoi demontează refrenul comod că „Vestul bogat și arogant” a conspirat la împărțeala posturilor de conducere în Uniunea Europeană „împotriva unei Europe Centrale și de Est dinamice și iubitoare de adevărate tradiții europene”. Jurnalistul remarcă schimbarea de optică a polonezului Donald Tusk, care acum a salutat entuziast varianta Ursula von der Leyen ca viitor președinte al Comisiei Europene, la fel și liderul de la Budapesta, Viktor Orban, pentru care nominalizarea nemțoaicei este „o victorie pentru regiune și pentru propriul guvern”.
Nahoi consideră că în spatele acestor reacții stă satisfacția că a fost evitată nominalizarea lui Timmermans. „Timmermans a fost blocat de cele patru țări din Grupul de la Vișegrad – Republica Cehă, Ungaria, Polonia și Slovacia”, fiind perceput ca „birocratul de la Bruxelles care se bagă prea mult în afacerile interne ale țărilor membre”, or acestea nu se acomodează cu metoda. Au lideri influenți „care se bazează pe un puternic sprijin electoral la ei acasă” și speră că Ursula von der Leyen nu va mai pune anticorupția pe primul loc în agendă.
