Boris Johnson a supraviețuit, iacă, încă o săptămână în fruntea guvernului britanic și în viața politică, însă înlocuirea lui se arată acum inevitabilă, cum o spun mulți chiar în interiorul partidului conservator (Tory), și cum o scrie The Observer (cel mai vechi săptămânal din lume, dar devenit suplimentul duminical al publicației intelectualilor britanici de stânga: The Guardian).
„Borfașul sună întotdeauna de două ori”
În această atmosferă toxică, continuă seria revelațiilor tot mai nocive făcute presei de fostul consilier și aliat al lui Johnson, Dominic Cummings, devenit, după ce a fost împins să plece la insistențele soției lui Johnson, Carrie Symonds, cel mai mare adversar al acestuia. Lui Cummings, săptămânalul satirico-politic francez Le Canard enchaîné îi face, în ultimul său număr (doar în ediția pe hârtie), un portret scris și desenat cu vitriol.
În stilul publicației franceze, titlul este un joc de cuvinte: „Le cafteur sonne toujours deux fois”, aluzie la romanul lui James M. Cain „Poștașul sună întotdeauna de două ori”. „Le facteur”/ poștașul din titlul original francez al traducerii devine în „Le Canard”: „le cafteur”, adică „turnătorul”, cel care merge să pârască. „Cafter”, verb argotic, înseamnă „a turna”, „a pârî” (nimic de-a face, însă, evident, cu argoticul românesc „a cafti”).
Aflăm din Le Canard că acest artist al fake news, Dominic Cummings, trădătorul lui Johnson, a lucrat și cu Cambridge Analytica, firma de analize de date și de manipulări cibernetice folosită și de Donald Trump. Cummings a fost de altfel sursa celei mai mari minciuni din campania Brexit, potrivit căreia Londra chipurile plătea către Bruxelles 400.000 milioane de lire pe săptămână, bani care, după Brexit, puteau fi investiți în sistemul național de sănătate (ceea ce evident că nu era adevărat și nu se întâmplă).
The Guardian subliniază de altfel o serie de evoluții financiare neplăcute pentru conservatorii britanici. Astfel, unul dintre principalii donatori ai partidului Tory, miliardarul Mohamed Amersi tocmai le-a transmis celor din ierarhie: „Dați-mi înapoi cele 200.000” (de lire sterline, ultima lui donație).
Dar, cum o constată principalul cotidian conservator, The Times, Johnson le-a transmis la rândul său complotiștilor din partid: — „O să aveți nevoie de o divizie de tancuri ca să mă scoateți din Downing Street” (birourile și reședința oficială a premierului Marii Britanii sunt situate la nr. 10 Downing Street).
Divizii de tancuri în Ucraina
Divizii de tancuri rusești văd însă și ucrainenii adunându-se la frontierele lor. „Cum văd est-europenii Rusia” este întrebarea pe care și-o pune în ultimul său număr săptămânalul britanic The Economist. (Am mai atins subiectul atunci când am încercat să deslușim aici ce se petrece în mintea lui Putin)
Tot The Economist caută să explice ciudata atitudine a lui Volodimir Zelenski, președintele ucrainean, care și-a lăsat recent perplecși aliații occidentali minimizând riscul real al unei invazii militare rusești.
În acest timp, însă, armata, ba chiar și populația civilă ucraineană continuă să se pregătească și chiar să se antreneze pentru a face față unei eventuale invazii. Forțele ucrainene se antrenează astfel în apropiere de Cernobîl, pentru operațiuni în mediu urban. Le Monde are în numărul de astăzi un întreg reportaj despre manevrele de simulare de gherilă urbană în orașe abandonate din zona Cernobîlului, precum Pripiat.
Săptămâna trecută, la rubrica Cui i-e frică de NATO am mai scris și depre cum chiar și militarii britanici din Polonia au început de câteva zile antrenamente care îi pun în situații de conflict în mediu urban. Militarii britanici din Polonia se antrenează astfel, la rândul lor, intens, într-un mediu urban similar celui din Ucraina, pentru situații în care ar fi nevoiți să pătrundă în clădiri și să neutralizeze inamici împrăștiați prin încăperi, ca o simulare a unor bătălii în interiorul orașelor, situație de gherilă urbană care s-ar produce sigur în cazul unei invazii ruse în Ucraina.
Și tot Le Monde, dar de altfel întreaga presă franceză, anunță și călătoria astăzi la Moscova a lui Emmanuel Macron, unde se va întâlni chiar azi cu Vladimir Putin, urmând o vizită a lui Macron mâine la Kiev, pentru o întâlnire cu Zelenski.
Libération analizează în detaliu turneul lui Macron, pe fundalul președinției franceze a Uniunii Europene în această primă jumătate a anului, dar și în perspectiva iminentelor alegeri prezidențiale franceze din luna aprilie.
În vremea aceasta, cum o analizează în detaliu Politico, cancelarul german Olaf Scholz se află la Washington, unde se va întâlni astăzi cu Joe Biden pentru a discuta mai ales Rusia și Ucraina, dar mai ales poziția guvernului său în legătură cu conducta rusească de gaz Nord Stream 2. Nu e limpede în ce măsură va reuși să convingă. „Invizibilul Scholz” îl numește în această dimineață cotidianul economic flamand De Tijd.
Parabola lui Taras Bulba
Se vede însă din presă că Putin și Rusia lui rămân un mister cețos (cu toate că s-a ajuns deja la reînvierea acelei profesiuni ad-hoc botezată odinioară „kremlinologie”, despre care am mai scris aici. Revin acum, de pildă, tot mai des în presă speculațiile ieftine despre „sufletul slav” și „nostalgia rusă”.
Astfel, același săptămânal britanic The Economist mai oferă, în secțiunea sa culturală, un minunat articol-analiză despre identitatea rusă și cea ucraineană pornind de la „parabola lui Taras Bulba”.
Taras Bulba, celebrul personaj al lui Gogol, era un cazac, iar pentru mulți ruși el rămâne simbolul a tot ce este mai rus. În realitate, însă, atât Gogol (cu toate că a scris doar în rusă), cât și personajul său, erau de fapt ucraineni. Taras Bulba este la fel de ucrainean pe cât sunt acei briganzi liberi pictați de Ilia Repin în tabloul său Cazacii zaporojeni îi scriu (măscări) sultanului… (tabloul reprodus aici, mai sus, dar care poate fi admirat, cu o explicație, și pe blogul meu despre Ucraina, de la Europa Liberă).
Dar The Economist amintește și alte contradicții flagrante în relația pasională dintre ruși și ucraineni: „Casa în care Mihail Bulgakov a trăit în timpul războiului civil — și unde se petrece romanul „Garda albă”— este azi un muzeu pe una din cele mai frumoase străzi din Kiev. Vasili Grossman, autorul marelui roman despre al Doilea Război Mondial „Viață și destin” s-a născut în Ucraina. Taras Șevcenko e tatăl literaturii ucrainene (și a fost exilat în Siberia pentru eforturile lui), dar a scris în același timp și în rusă.”
Și continuă The Economist: „Vladimir Putin nu doar că a încălcat pacea și frontierele, dar a distrus și legăturile dintre oameni pe care le poate crea arta.” Toate astea ne readuc la întrebarea pe care o puneam într-un text intitulat: „Cine-i rus? Cine-i ucrainean?”, în care spuneam că raportul între ruși și ucraineni este istoric inversat, pentru că într-adevăr cultura kieveană a stat la baza culturii și civilizației rusești.
Cel mai bine a rezumat asta unul din părinții doctrinei „eurasiatice”, adoptată și de Kremlin: prințul exilat și marele lingvist Nikolai Trubetzkoy. Acesta, într-o scrisoare către celălalt mare lingvist rus exilat, Roman Jakobson, scria: „Literatura rusă de după Petru cel Mare este de fapt o continuare a literaturii occidentalizante a Kievului, iar nu o continuare a literaturii veliko-ruse (велико-русская) moscovite. Același fenomen poate fi remarcat în istoria picturii, a muzicii, a arhitecturii religioase și, în sfârșit, în istoria ritualului religios.”
Un pod prea îndepărtat: GAFA lui Jeff Bezos
Dacă săptămâna trecută a fost, cum am văzut, catastrofală pentru Boris Johnson, ea n-a fost o săptămână bună nici pentru „banda celor patru” giganți ai internetului, reuniți sub sigla GAFA, Google (Alphabet), Amazon, Facebook (Meta) și Apple.
Găsim astfel o cvasi-unanimitate în presa de pe continent în a-l critica pe Jeff Bezos, cel mai bogat om din lume, care, cum ne informează Libération, și-a comandat un iaht de dimensiuni monstruoase, construit pe șantierele navale din Rotterdam, în Olanda, dar care nu poate ieși de acolo, pentru că nava e atât de mare încât ar trebui demolat un pod peste Rin pe sub care trebuie să treacă. Iahtul are o lungime de 127 de metri și a costat nu mai puțin de o jumătate de miliard de dolari!
Sigur, Jeff Bezos, fondatorul firmei Amazon, care mai recent a pornit la asaltul cosmosului, inaugurând turismul spațial cu compania lui, Blue Origin, caută permanent să-și exhibe gigantismul în fața unora ca Richard Branson (Virgin Galactic) sau Elon Musk (Space X).
Cum scrie la Bruxelles Le Soir, podul din Rotterdam, de peste Rin, a fost construit în 1878, distrus în Primul Război Mondial de bombardamentele germane și apoi reconstruit identic în 1927. Este un pod-ascensor, care se poate ridica la 43 de metri. Podul e clasat și face parte din monumentele naționale ale Olandei.
Cotidianul din Rotterdam, Rijnmond (Gura Rinului) face lista detaliată a iahturilor uriașe care au trecut deja pe sub acel pod fără să fi fost nevoie ca el să fie stricat, iahturi cu aurituri în băi, marmură, jacuzzi și platforme pentru aterizarea și decolarea elicopterelor.
Mai aflăm că primarul — de origine marocană — al orașului Rotterdam (cel mai mare port din Europa), celebrul Ahmed Aboutaleb, sosit tânăr ca imigrant în Olanda și un exemplu de integrare multiculturală, își dăduse inițial acordul pentru demolarea podului, înainte de a ceda în fața presiunii populației și a propriilor lui consilieri de la primărie.
Presa olandeză a scris că grupuri de cetățeni se pregăteau să bombardeze cu ouă și gunoaie iahtul miliardarului american când avea să iasă prin canal, spre mare.
La fel, partidul ecologist GroenLinks, foarte influent local, s-a opus, iar consilierul municipal ecologist din Rotterdam Stephan Leewis a spus, vorbind despre Bezos: „Omul acesta a făcut avere reducând numărul lucrătorilor, interzicând sindicatele și evitând impozitele și legile, iar acum vrea să ne demonteze un monument național? Asta merge prea departe.”
Obsesia lui Zuckerberg cu TikTok
În sfârșit, a fost o săptămână mizerabilă și pentru Mark Zuckerberg creatorul și patronul Facebook (și Meta).
Meta-palmă primită de Zuckerberg din partea burselor...
Revista economică belgiană Trends rezumă și explică acea meta-palmă primită de Zuckerberg din partea burselor. Pentru prima oară în istorie, scrie și The Guardian, Facebook pierde teren, bani și utilizatori.
Am mai scris aici, în „Meta are cratimă: Facebook și viitorul sub cască virtuală” despre ce ne așteaptă acum cu universul lui Zuckerberg și cum firma lui vrea să ne modifice lumea, însă acțiunile ei căzând cu 20% joia trecută a șters din univers 200 de miliarde de dolari în câteva minute (făcând să dispară și 25 de miliarde de dolari personali ai lui Zuckerberg).
Problema este că pentru prima oară se vede în termeni reali, în bursă, cum Facebook e pe cale de a deveni… o platformă socială pentru bătrâni. Motiv pentru care Zuckerberg încearcă acum să copieze TikTok (ceea ce se încerca deja un pic pe Instagram).
Tot The Guardian se ocupă de această nouă obsesie a lui Zuckerberg pentru TikTok, care trebuie să fi lăsat nedumeriți mulți observatori și acționari. La urma urmei, scrie The Guardian, TikTok nici măcar nu este o rețea socială autentică. E doar un serviciu care găzduiește videoclipuri scurte ale utilizatorilor, cascadorii, trucuri, glume, dans, yoga și divertisment. Aparține unei companii din China, ByteDance, și funcționează într-un mod care nu este înțeles de nimeni din cei de peste 40 de ani.
Ca formă de imperialism cultural chinez, mai spune The Guardian, TikTok face chiar ca inițiativa de nou Drum al Mătăsii a autoritarului președinte chinez Xi Jinping să pară ceva amatoricesc.
