Reprezentanții Gazprom susțin că R. Moldova, malul drept al râului Nistru, are o datorie de 709 milioane de dolari către concernul rus, în timp ce malul stâng - o datorie de zece ori mai mare. Dar în negocierile cu reprezentanții noii guvernări PAS partea rusă insistă pe achitarea, timp de trei ani, a datoriei malului drept. Această componentă a datoriei ce s-ar fi acumulat din 1994 este contestată atât de vicepremierul moldovean Andrei Spânu, reprezentantul Chișinăului la negocieri, cât și de cei mai mulți experți care cer un audit. Când s-a acumulat totuși această restanță și de ce este pusă la îndoială veridicitatea ei?
Contabilizarea datoriilor pentru regiunea separatistă transnistreană și ale consumatorilor de pe partea dreaptă a Nistrului este realizată de Moldovagaz. În această companie fondată în anul 1998, în care Gazprom deține pachetul majoritar, mai sunt acționari guvernul moldovean și reprezentanța gazieră de la Tiraspol. Componenta de restanță atribuită malului drept ar reprezenta datorii ale centralelor termoenergetice acumulate de-a lungul anilor, pe vreme când tarifele la căldură erau stabilite de consiliile locale în baza unor decizii politice. Totodată, datoria atribuită Chișinăului conține și decalaje dintre prețul de piață al metanului și tarifele achitate de consumatorii finali. În structura restanței o bună parte o reprezintă penalitățile, așa cum prezintă lucrurile Gazpromul.
Gazprom - Moldovagaz și banii care ajungeau la politicienii moldoveni
Expertul Sergiu Tofilat a publicat mai multe studii în care susține că Gazprom ar fi majorat artificial datoriile atribuite Chișinăului, motiv pentru care el pune la îndoială contabilitatea Moldovagaz și cere un audit independent. Mai ales că această companie nu a fost verificată de la momentul fondării de nicio instituție de stat, accentuează Sergiu Tofilat.
„În total, am putea vorbi de vreo 200 de milioane de dolari pe care Moldovagaz le-ar putea recupera de la datornici. Apare întrebarea cum s-a format această datorie de tot ce este peste aceste 200 de milioane de dolari. E formată din cauza fraudelor care au avut loc la Moldovagaz și utilizării neraționale a banilor destinați pentru plata gazelor. Vorbind de fraude, poftim, luăm exemplu cele patru hotărâri ANRE emise în 2012 cum Moldovatransgaz, filiala Moldovagaz, cumpăra conducte din Ucraina prin Cipru, la cinci prețuri. Materialele toate au fost transmise la procuratură, procuratura a clasat dosarele. Deci, chestiunea e că Moscova prin Gazprom tolera corupția la Moldovagaz, banii ajungeau la politicienii moldoveni și politicienii moldoveni închideau ochii la liberalizarea pieții gazelor, la liberalizarea Pachetului III [energetic], la diversificarea surselor, fiecare avea interesul lui”.
Partea rusă a insistat și în trecut ca R. Moldova să plătească diferite datorii acumulate, menționează Sergiu Tofilat, așa a fost cedat parte din gazoduct către Gazprom, doar că Moscova ar fi trișat stingând datoriile regiunii separatiste în locul datoriilor atribuite malului drept, consideră Tofilat.
„Vorbim aici de cambiile sau obligațiile de stat emise de guvernul Moldovei în 1998, din 140 de milioane de dolari, ai noștri, 131 de milioane Gazprom le-a utilizat să stingă datoria malului stâng. În 2000 același lucru, din 90 de milioane de dolari a malului drept peste 60 de milioane Gazprom a stins datoria Transnistriei. La constituirea Moldovagaz noi am cedat Gazprom 50% din acțiuni, ei trebuiau să ne stingă o parte din datoria la gaz, ei au stins în 2001 iarăși datoria malului stâng”.
Un alt conflict „înghețat”: datoriile față de Gazprom
Expertul în energetică de la Institutul „Viitorul”, Ion Muntean spune că de vină pentru acest ghem de probleme energetice sunt politicienii care s-au perindat la guvernare în cei 30 de ani de independență. Ei nu au avut voință politică să iasă din acest cerc vicios, menționează el, dimpotrivă au continuat să accepte cedări față de Gazprom.
În cazul în care furnizorul rus va decide să închidă robinetul la 1 noiembrie, așa cum ar intenționa să procedeze, modul de organizare și funcționare a sistemul gazier moldovean permite, după părerea lui Ion Muntean, procurarea de gaze din surse de alternativă, adică din Ucraina și România ocolind regiunea transnistreană. Mai mult, Chișinăul poate asigura livrări doar pentru consumatorii de pe malul drept al Nistrului. Mai cu seamă în condițiile în care consumatorii din regiunea transnistreană, fiind vorba întâi de toate de giganții industriali, continuă să acumuleze datorii, despre care unii experți spun că, în realitate, sunt o metodă de finanțare indirectă a separatismului de către Federația Rusă.
Probabil cineva și-a dorit ca să avem permanent aceste probleme
Ion Muntean de la IDIS „Viitorul”: „Alta este problema cum o să fie perceput lucrul acesta de către administrația de la Tiraspol și să nu vină ca răspuns la situația dată cu reducerea sau stoparea livrărilor de energie electrică în cazul în care se pune deschis problema asigurării cu gaze naturale a Centralei termoelectrice de la Cuciurgan. Concluzia pe care mi-o fac este că probabil cineva și-a dorit ca să avem permanent aceste probleme, pentru a menține niște pârghii sau pentru a face R. Moldova vulnerabilă în situația în care ar decide să schimbe vectorul politic”.
Ion Muntean la fel consideră că este necesar să fie clarificate toate aceste probleme legate de datorii, să fie realizat un audit extern și să se înceapă un capitol nou în relația cu Federația Rusă. Anume aceste doleanțe le exprimă și guvernul PAS în negocierile cu partea rusă. Vicepremierul Andrei Spânu a declarat că partea moldoveană nu va semna niciun angajament fără un audit extern și o clarificare a situației datoriilor.
