Ce urmează în Republica Moldova după alegeri? Iulian Chifu scrie pe blogurile Adevărul despre avantajele și capcanele momentului actual al președintelui: câtă vreme nu există un președinte al Parlamentului, poate da mandat oricui să formeze guvernul și e de presupus că Igor Dodon l-ar da socialiștilor. Numai că asta, spune Chifu, va duce la blocaj. Ar fi mai bine să fie întâi alese organele de conducere ale Parlamentului, chit că vor fi schimbate unele persoane din funcții după alcătuirea unei majorități. Negocierile vor fi lungi și dificile. Partidul Democrat a lansat deja invitații la consultări și mizează probabil pe un refuz al celor două partidede opoziție pro-europene. Aici, Iulian Chifu simte nevoia să strecoare un îndemn: „Ştiu, scrie el, ACUM a declarat că nu se va alia nici cu PDM, mai nou nici cu PSRM. Totuşi Republica Moldova are nevoie de o guvernare”.
Pe aceeași temă, dar din perspectivă de securitate, scrie în Adevărul Cristian Unteanu. Convingerea sa este că Republica Moldova va din din nou „terenul de încercare pentru marea strategie rusească de constituire a «cordonului sanitar»”. Pașii ar fi fost déjà transmiși printr-un intermediar calificat, președintele Igor Dodon, care i-a prezentat la München „în faţa viitorilor parteneri într-un format restrâns de negocieri”. Ce s-ar negocia ? Așa numita „perioadă post-conflictuală de 10-15 ani” de după conferinţă internaţională de pace dorită pentru 2020, în cadrul căreia a urma să fie elaborat statutul pentru Transnistria. Moldova pune pe masă, ca atuuri, promisiunea „să aibă o politică externă echilibrată, relaţii de prietenie atât cu Occidentul, cât şi cu Federaţia Rusă şi statut de neutralitate” și faptul că reușita unei asemenea proiect „poate constitui baza pentru realizarea unui proces de pace etapizat pentru reglementarea situaţiei conflictuale de pe teritoriul Ucrainei“, a spus Dodon . „Nici că se poate mai mare şi mai complex cadou pentru Rusia şi noua sa strategie de Securitate”, scrie Cristian Unteanu. Dacă se va organiza, această conferință va consfinți rezultatele echipelor trimise de Serghei Lavrov la discuţii cu diverşii parteneri occidentali. Între timp, România tace, iar această atitudine, avertizează analistul, „s-ar putea să ne coste scump în condiţiile în care devine […] predictibil ca interesele majore ale Rusiei să-şi găsească o formă negociată de fixare în toată zona noastră de est, nu numai la Marea Neagră”.
Două reacții destul de virulente la manifestul „Renașterea”, transmis de președintele francez Emmanuel Macron în vederea alegerilor europarlamentare.
Pe contributors.ro, Valentin Naumescu admite că „Scrisoarea este fără îndoială perfectă în felul ei, flamboiantă şi meşteşugită”, căci „Clar, Uniunea Europeană avea nevoie de un astfel de document programatic, de o însufleţire la startul marii bătălii liberali-iliberali, pro-europeni versus anti-UE. Din punctul de vedere al oportunităţii ei, o salut cu toată căldura”. Însă nu e de acord cu programul lansat de Macron. Președintele francez propune o decuplare a Uniunii Europene de NATO, reguli care ar interzice practic importurile de armament din Statele Unite și, din nou, o Europă cu mai multe viteze. Colac peste pupăză „înfiinţarea convenţiilor cetăţeneşti care vor trasa foaia de parcurs a Uniunii Europene –, apogeul populismului lui Macron”.
Adrian Papahagi nu e mai puțin tăios pe marginalia. Ce e de speriat în legătură cu piața liberă ? Că nu are „suflet”, cum spune Emmanuel Macron? „Măcar de ar rămâne piața liberă, așa, fără suflet cum e ea”, scrie Papahagi. Instituțiile propuse liderul francez, ideea lui de a se interzice „prin reguli europene orice discurs de ură și de violență pe Internet” nu sunt de îmbrățișat. Cu atât mai puțin cea a salariului minim european, care, crede Adrian Papahagi, „are tot atâta sens cât plafonarea prețului apartamentelor din Faubourg Saint-Honoré la nivelul Ferentarilor”.
