În primul său interviu al anului, de fapt o lungă conversație cu cititorii cotidianului Le Parisien, publicat în numărul din această dimineață, Emmanuel Macron a căutat să scuture, șocând cu bună știință, categoria francezilor care refuză vaccinarea, spunând că are «intenția de a-i freca până au să se vaccineze». («Les non-vaccinés j’ai très envie de les emmerder et donc on va continuer de le faire».)
Este cu totul neobișnuit ca șeful statului francez să anunțe că dorește să emmerdeze, o parte a populației. Verbul emmerder este vulgar și provine de la bine-cunoscutul merde. A-l traduce în română prin «a freca la cap», «a face viața dificilă», sau «a necăji», este relativ blând. Presa franceză, atât pro-cât și contra-Macron a preluat de îndată subiectul, discutându-l sub toate unghiurile, deseori mimând indignarea în fața tonului omului a cărui țară a preluat de la 1 ianuarie președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene (mai multe amănunte aici).
Cum comentează, pe un ton aproape amuzat, Libération, „iată o declarație care are măcar meritul de a fi clară”. Guvernul, continuă Libération, deși „promisese că va «împinge» cetățenii să se vaccineze, nu făcuse vreodată o declarație atât de precisă – și de trivială”.
Cititorilor din Le Parisien, Macron le spune că recunoaște neputința guvernului în fața celor 5,1 milioane de persoane nevaccinate (în vreme ce 75% din francezi sunt complet vaccinați). «N-am să-i bag la închisoare, n-am să-i vaccinez cu forța, spune el [despre nevaccinați]. Dar trebuie să le repetăm: începând din 15 ianuarie, nu veți mai putea merge la restaurant, nu veți putea bea un pahar la cafenea, nici să mergeți la teatru sau la cinema…»
“Consternant”, “ce dispreț pentru populație” (“quel mépris”)… Revista dreptei extreme Valeurs Actuelles rezumă (cu indignare mimată și voluptate) reacțiile negative. La rândul său, șeful extremei stângi (La France insoumise), Jean-Luc Mélenchon, candidat în alegerile prezidențiale din aprilie, a postat pe Twitter: «Oare președintele își dă seama despre ce vorbește? OMS [Organizația Mondială a Sănătății] cere „să convingem, iar nu să constrângem”.»
Cu toate astea, Le Monde subliniază că Macron a exclus în mod explicit ipoteza vaccinării obligatorii sau propunerea trierii vaccinaților de nevaccinați în serviciile de urgență.
Macron face deseori declarații șoc, precum atunci când a spus, pentru The Economist, că «NATO se află în moarte cerebrală».
Ascultă în fiecare vineri „Dicționar european”, cu Dan Alexe (Bruxelles):
«Emmerder» în presa străină
Presa internațională caută să îndulcească partea corozivă a lui emmerder. Aflăm astfel de la Euronews în engleză că Macron vrea să „annoy France's unvaccinated 'to the bitter end'” (să-i sâcâie pe nevaccinați până se vor sătura).
În Asia, The Straits Times consideră că Macron promite că va 'hassle until the end' (să-i hărțuiască până la capăt) pe toți nevaccinații.
“Te pesten” este echivalentul relativ pudic în cotidianul flamand De Morgen din Bruxelles; «putear» este verbul găsit de El Confidencial în Spania. La fel, găsim banalul «nerven» (a enerva) în Die Welt, în Germania.
The Local scrie însă mai direct și brutal că Macron vrea să «piss off» nevaccinații Franței și tot «piss off» găsim și în The Guardian, la Londra. «Rompere le scatole» a ales să traducă o parte din presa italiană.
Un caz în care presa se regăsește fără multe mijloace în fața unei expresii colocviale folosite de un lider al momentului. (Desigur, nici nu mai contează că și în limba română «a dezmierda» vine de la același latinesc arhaic merda.)
Italia arestează un regizor de operă ucrainean la cererea Rusiei
Presa italiană relatează pe larg, în acest timp, despre arestarea, de către poliția din Napoli, la cererea Moscovei, a unui regizor de operă ucrainean, Evgheni (Eugene) Lavrenciuk, cunoscut critic al ocupării Crimeei de către Rusia. Corriere della Sera scrie că acest fost director al Teatrului național și de balet din Odessa, în vârstă de 39 de ani, a fost arestat pe baza unui mandat emis de Rusia în 2020.
El a fost arestat pe 17 decembrie de poliția italiană, dar știrea a fost anunțată abia ieri. Cum o scrie și La Repubblica, el se află acum încarcerat, în așteptarea extrădării spre Rusia.
Acuzația oficială este că în 2013, pe când Lavrenciuk era directorul Teatrului Polonez din Moscova, el s-ar fi făcut vinovat de corupție și înșelăciune (мошенничество este termenul folosit de presa rusă). Corriere della Sera mai scrie că înainte ca el să fi părăsit Rusia, ca protest pentru ocuparea Crimeei, un spectacol pus în scenă de el la Tomsk, Anna Karenina, fusese interzis pentru «propagandă homosexuală».
Despre arestarea lui Lavrenciuk în Italia scrie și presa britanică, The Times precizând că pare a fi vorba de un alt caz de persecuție politică din partea Rusiei.
La Moscova, presa, precum Izvestia, se mulțumește să relateze faptele cunoscute și difuzate de agențiile de presă. Eho Moskvî oferă un link spre pagina Facebook Free Eugene Lavrenchuk! (dar linkul acolo e rupt, cel funcțional fiind acesta).
La Kiev, Ukrinform scrie că Ministerul de externe urmărește îndeaproape evoluția cazului. Interfax-Ukraina precizează că Lavrenciuk nu a fost arestat în Italia pe baza unui mandat Interpol, ci printr-o „circulară” emisă de Rusia, un tip de document limitat la anumite țări.
O fugă din «Țara Dimineților Liniștite»
În sfârșit, Le Monde se ocupă de cazul rarisim al unui transfug dinspre Coreea de Sud spre Coreea de Nord, care acum a fugit înapoi în nord. Autoritățile sud-coreene se întreabă ce l-a mânat pe acest transfug, în vârstă de 30 de ani, din Coreea de Nord, care reușise să fugă în cea de sud în 2020, să se întoarcă ilegal, riscându-și viața, în țara lui Kim Jong-un.
Riscându-și viața, pentru că este știut că grănicerii nord-coreeni trag și ucid fără avertisment pe oricine încearcă să traverseze ceea ce este cea mai militarizată frontieră din lume. Zona e în întregime minată, supravegheată cu cele mai moderne mijloace electronice și păzită de ambele părți de un total de un milion de soldați.
Dincolo de soarta bărbatului fugit înapoi pe 1 ianuarie, Seul (unde autoritățile se regăsesc în mare încurcătură) pune acum la îndoială motivele acestuia și ale ciudatei sale reîntoarceri. Din 2011 încoace, aproximativ treizeci de refugiați în Sud s-au reîntors în Nord. Unii au fost răpiți sau șantajați de agenții de la Phenian (Pyongyang) – dictatorul Kim Jong-un a cerut serviciilor să facă tot ce le stă în putere pentru a-i aduce înapoi pe cei care au fugit din țară.
Tot Le Monde mai scrie că refugiatul, care trăia modest în Coreea de Sud și lucra ca îngrijitor, pare să fi fost așteptat de câțiva militari de partea cealaltă a frontierei presupuse de netrecut.
Nu știm dacă aceștia se pregăteau să-l primească triumfal sau să îl emmerdeze mult.
