Ce poate surprinde, examinând numirile în cele cinci mari posturi din instituțiile europene, așa cum s-au făcut săptămâna aceasta, este că toate numele provin din cele șase țări fondatoare ale UE sau dintre membrii cei mai vechi. Ursula von der Leyen (Comisie) e germană, Christine Lagarde (Banca Centrală Europeană) e franțuzoaică; Charles Michel (Consiliu) - belgian; Josep Borrell (șeful diplomației UE) - spaniol; președintele Parlamentului European David Sassoli - italian. Dacă adăugăm la asta faptul că cel prevăzut inițial să preia Comisia, Frans Timmermans, este olandez, principalele țări vechi ale Uniunii apar reprezentate, în absența oricărui estic.
Asta corespunde cu ceea ce am mai spus și anume că Europa de azi are același centru ca imperiul lui Carol cel Mare, centrat în Benelux și pe valea Rinului.
Mai multe lucruri au putut surprinde în tot acest intens joc de strategie din ultimele zile. În primul rând, faptul ca premierul bulgar Boiko Borisov nu a sprijinit pe niciunul din cei doi candidați bulgari ale căror nume fuseseră des citate în ultimele zile. Nici pe Kristalina Gheorghieva, cu toate ca aceasta este din aceeași formațiune cu el, PPE, nici pe socialistul Serghei Stanișev, care fusese propus pentru funcția de Președinte al Parlamentului.
Ideea de a promova estici în funcții europene importante este veche. Deja la începutul deceniului, PPE a încercat mult să promoveze figuri estice. Un fost parlamentar sloven și ministru de externe, Alois Peterle, fusese prevăzut ca Președinte al Parlamentului European. El nu a fost ales, întrucât nu se activase suficient pentru asta. Apoi, fostul premier al Croației, carismaticul Ivo Sanader ar fi putut fi președinte al Comisiei Europene, sprijinit tot de PPE. El însă se află astăzi la închisoare pentru corupție.
Doar polonezii au reușit până acum în funcții înalte, unul ca președinte al Parlamentului European, Jerzy Buzek, iar Donald Tusk ca președinte al Consiliului...
Doar polonezii au reușit până acum în funcții înalte, unul ca președinte al Parlamentului European, Jerzy Buzek, iar Donald Tusk ca președinte al Consiliului. Tot așa, bulgarul Serghei Stanișev a ajuns președinte al Socialiștilor europeni.
Acum însă, prin opoziția încăpățânată a grupului de la Vișegrad și a Bulgariei, care au vrut cu îndârjire să-l blocheze pe Timmermans și au reușit, esticii au fost îndepărtați de la toate posturile. Ungaria și Polonia au căutat să-l scoată din cursă pe Frans Timmermans cu orice preț. Întreaga lor energie și întreaga diplomație s-au dus spre blocarea acelei numiri.
Viktor Orbán, de pildă, deși formațiunea sa Fidesz este în PPE, se aliază cu liderul italian de extrema dreaptă Matteo Salvini împotriva Europei actuale, judecată de el prea federală și prea severă în criteriile democrației.
Viktor Orbán a profitat de faptul că mulți deputați occidentali PPE se opuneau din principiu lui Timmermans, doar în virtutea mecanismului de Spitzenkandidat, prin care șeful Comisiei ar fi trebuit să provină din partidul care a obținut cele mai multe voturi la alegerile europene. Opoziția fața de Timmermans era așadar generală și difuză în PPE, Orbán și-a asumat însă acest rol de rebel. În Ungaria, Timmermans a fost chiar prezentat de către un purtător de cuvânt al Guvernului ca fiind marioneta lui George Soros, care vrea să aducă milioane de imigranți în Europa pentru a o distruge.
Așa încât, esticii nu s-au ales cu nimic, nici măcar cu președinția Parlamentului, singura consolare fiind că l-au blocat pe Timmermans (deși el poate în continuare să primească un post influent de comisar).
Ideea de a promova estici, însă, rămâne, iar surse demn de încredere vorbesc despre intenția lui Emmanuel Macron de a face un gest... în direcția Codruței Kovesi.
Negocierile cu Dacian Cioloș, în momentul formării Renew Europe, par a fi inclus promisiunea lui Macron că va retrage candidatura francezului Jean-François Bohnert, rivalul lui Kovesi pentru funcția de procuror european.
Cioloș a devenit puternic în Renew Europe în momentul prăbușirii spectaculoase a șefei celor 21 de europarlamentari ai lui Macron din La République en Marche, Nathalie Loiseau. Renew Europe ar fi trebuit să fie condus în mod natural de șefa francezilor lui Macron, Nathalie Loiseau, dacă aceasta nu și-ar fi rupt aripile încă din start.
Într-un episod care i-a lăsat pe mulți cu gura căscată, franțuzoaica Loiseau, care era prevăzută să conducă grupul, a ținut o conferință de presă în Parlamentul European la Bruxelles în care, cu o lipsă totală de diplomație, și-a atacat colegii, inclusiv pe Guy Verhofstadt, arătând astfel că nu a înțeles câtuși de puțin cum funcționează un grup parlamentar european transnațional.
Cioloș i-ar fi cerut lui Macron, pe lângă susținerea implicită a lui Kovesi, primirea României în Schengen și extinderea mecanismului MCV la toate țările membre...
Așa încât, francezii trebuind să se facă mai discreți, președinția grupului Renew Europe i-a revenit lui Dacian Cioloș, care e menționat, în culisele negocierilor, că i-ar fi cerut lui Macron, pe lângă susținerea implicită a lui Kovesi prin retragerea candidatului francez (deși decizia finală îi va reveni totuși Consiliului) primirea României în Schengen și extinderea mecanismului MCV la toate țările membre.
Și, desigur, primul gest al lui Cioloș a fost de a bloca afilierea lui Victor Ponta la Renew Europe.
Cioloș e așadar presupus a fi negociat aceste trei lucruri cu Macron în momentul preluării președinției Renew Europe, al treilea grup ca importanță din Parlamentul European: 1. întărirea candidaturii lui Kovesi prin retragerea contracandidatului francez; 2. MCV pentru toate țările membre și 3. primirea României în Schengen.
Obținând Banca Centrală Europeană pentru franțuzoaica Christine Lagarde și dovedind că o poate manipula până și pe Merkel, Macron este acum mulțumit și este noul „homme fort” al Europei, așa încât poate veni acum să le spună celorlalți lideri că prin sprijinirea lui Kovesi se continuă vechea tradiție a promovării figurilor din membrii mai noi, estici, juniori, ai UE.
