Ambasadorul Rusiei în Serbia, Aleksandr Boțan-Harcenko, a anunțat printr-un tweet pe 20 august că Serbia va semna pe 25 octombrie, într-o ceremonie la Soci, un acord de liber-schimb cu Uniunea Economică Eurasiatică a lui Putin.
Problema care se ivește imediat este aceea că Serbia e o candidată la aderarea la Uniunea Europeană. Pentru Serbia, aderarea la Uniunea lui Putin ar însemna un acces sporit pentru produse, în special agricole, pe piețele Kazahstanului, Kirghiziei și Armeniei, ceilalți parteneri din respectiva uniune vamală. Cifrele oficiale spun că în anul 2018, vânzările pe piața totală a Uniunii Eurasiatice s-au ridicat la 3,4 miliarde dolari, din care 3 miliarde doar în Rusia.
Masa uriașă a vânzărilor, de departe, o constituie merele din Serbia. Serbia în schimb importă din Rusia petrol și gaz. O analiză a departamentului de limbă sârbă al Radio Europa Liberă arată că schimburile cu Rusia și ceilalți membri ai Uniunii Euroasiatice reprezintă, pentru Serbia, 7,5% din balanța sa comercială, în vreme ce comerțul cu UE reprezintă 63,2%.
Situația e și mai flagrantă și contradictorie în cazul Serbiei decât în cazul Armeniei, care a trebuit, din rațiuni economice și strategice, să adere la uniunea vamală cu Rusia, semnând un acord de liber-schimb cu Uniunea Economică Eurasiatică a Rusiei.
Armenia e una din cele șase țări ale Parteneriatului Estic cu UE, împreună cu Georgia, Ucraina și Republica Moldova, dar, spre deosebire de acestea trei, Armenia nu a putut să beneficieze de liberalizarea regimului vizelor și nici de toate facilitățile comerciale oferite de UE. Asta, evident, tocmai pentru că a semnat, împreună cu Rusia, Bielorusia și Kazahstanul, aderarea la acea „Uniune Euroasiatică”, un vis al lui Putin încă din 2012.
Aceste inițiative de regrupare a fostelor republici sovietice, cum e cea în care se caută acum atragerea Serbiei, sunt vechi. Așa a fost și „Comunitatea Statelor Independente” (CSI) a lui Elțîn, omul care de altfel a declanșat dezmembrarea URSS-ului.
Se vor ivi acolo automat conflicte tarifare...
Uniunea Vamală a lui Putin, sau Uniunea Euroasiatică, cum i se spune atunci când se dorește să i se accentueze latura ideologică, se vrea o structură echivalentă cu cea a Uniunii Europene: o țară nu poate să facă parte simultan din ambele structuri comerciale.
E limpede că se vor ivi acolo automat conflicte tarifare, ca să nu mai vorbim de aceea că o țară asociată economic cu Uniunea Europeană nu poate fi în același timp asociată cu Rusia, prin tarife preferențiale, dat fiind că Rusia... e supusă unor sancțiuni comerciale europene.
Așa încât, Armenia, țară membră în Parteneriatul Estic cu UE, ca și Moldova, nu beneficiază de nici una din principalele avantaje obținute de Chișinău: libertatea de circulație și facilități comerciale.
Serbia, Kosovo și UE
Cazul Serbiei este însă și mai complicat, întrucât Serbia este candidată oficial la aderarea la UE. Serbia a fost, încă din vremea lui Miloșevici, un cap de pod al Rusiei în Balcani, alături de, episodic și într-o măsură mai mică, Macedonia.
Scurtul război din Kosovo în urma intervenției occidentale și declararea independenței provinciei locuite în special de albanezi au făcut ca Serbia să se apropie și mai mult de Rusia, în cadrul a ceea ce poate fi numită o formă de „solidaritate slavă” și ortodoxă. Mercenari sârbi au ajuns în Crimeea și Donbas (luptând împotriva altor frați slavi și ortodocși), iar Rusia întreține în Serbia o întreagă structură logistică a serviciilor sale secrete, inclusiv cele militare.
Este limpede, în aceste condiții, că aderarea Serbiei la Uniunea Euroasiatică cu Rusia ar pune capăt în mod automat tentativelor de apropiere a Belgradului de UE. Deocamdată, regimul de la Belgrad al lui Aleksandar Vučić, fost om de încredere al lui Miloșevici, oscilează pe față între Rusia și UE.
În chestiunea Kosovo, relațiile Serbiei cu UE rămân încâlcite. Uniunea Europeană a acceptat independența Kosovo, nu însă și cinci din țările membre: Cipru, Grecia, România, Slovacia și Spania.
Ce este „Uniunea Euroasiatică"
Rusia, Belarus și Kazahstanul au semnat, în toamna lui 2012, acordul de creare a „Uniunii Euroasiatic”, scopul fiind de a atrage în ea cât mai multe foste republici sovietice. Proiectul Uniunii Euroasiatice este prezentat ca fiind similar celui care a dus la crearea Uniunii Europene. Au aderat ulterior Armenia și Kirghizia, iar Serbia e așteptată la toamnă.
Ofensiva rusă mai are însă ca motor și resentimentul personal al lui Putin, date fiind sancțiunile impuse de UE după anexarea Crimeei, precum si ancheta deschisă de Comisia Europeană împotriva trustului rusesc Gazprom pentru încălcarea regulilor concurentei in UE.
Comisia Europeană caută sa ajungă la un acord amiabil cu Gazprom pentru a evita tensiunile politice si înrăutățirea situației. Pasul înapoi al Comisiei a venit după ce Putin, care are legături strânse cu Gazprom, a dat semne ca ia întreaga afacere foarte personal și a semnat un decret prin care le interzice companiilor rusești să permită accesul unor părți străine la contabilitatea și arhivele lor.
Putin a spus deja că negocierea unui tratat între Rusia și UE e condiționată de acceptarea „Spațiului Economic Comun” pe care Rusia îl formează cu Kazahstanul și Belarus, ceea ce ar echivala cu acceptarea existenței formale a Uniunii Euroasiatice.
Situația Republicii Moldova
Pentru Moldova, renunțarea la aspirațiile europene și îndreptarea spre „Uniunea Euroasiatică” ar fi însă mai degrabă negative. Sigur, statisticile empirice spun ca numărul moldovenilor care lucrează în Rusia sau în spațiul post-sovietic este echivalent cu cel al moldovenilor care lucrează în UE.
Banii trimiși acasă, care fac să funcționeze cotidianul economic al populației sunt relativ comparabili: la fel de mult din Rusia și din UE. În schimb, când vine vorba de exporturi și de schimburi economice, comparația nu mai stă în picioare. Doar un sfert până la o treime din exporturile Moldovei merg spre Rusia, iar Uniunea Europeană în ansamblu reprezintă principalul partener economic.
Întoarcerea spre Rusia ar duce la scumpirea multor altor produse de bază...
Întoarcerea spre Rusia și „Uniunea Euroasiatică” ar avea poate efecte pe termen scurt: ieftinirea gazelor și unele facilități pentru muncitorii din anumite domenii, cum sunt construcțiile. În schimb, întoarcerea spre Rusia ar duce la scumpirea multor altor produse de bază, cum ar fi, de pildă, medicamentele.
Cunoscând, pe de altă parte, capriciile și ușurința cu care guvernanții ruși recurg la șantajul economic, cum a fost atunci când au blocat importurile de vin moldovean, trecerea Moldovei dinspre direcția europeană spre cea ruso-asiatică s-ar arăta plină de riscuri și incertitudini.
Despre proiectul politic al Eurasianismului lui Putin am mai scris aici. În sfârșit, în privința Serbiei, să nu uităm nici ciudățenia relațiilor unui politician român cum este Victor Ponta cu președintele sârb Aleksandar Vučić, căruia Victor Ponta îi este consilier și care i-a acordat fostului premier român cetățenia sârbă.
