Un rezultat al reformei justiției din ultimii ani a fost apariția unui portal unic al instanțelor judecătorești unde se publică deciziile de judecată ca să le vadă toată lumea, să fie transparență. Portalul a devenit o sursă de informare pentru avocați, jurnaliștii de investigație, pentru activiști, apărători ai drepturilor omului și pentru oricine vrea să știe cine și pentru ce a fost condamnat sau achitat în justiția din Republica Moldova. Dar informarea corectă este îngreunată de faptul că, la publicare, sunt obliterate datele cu caracter personal, cum ar fi numele celor condamnați, adresele locuințelor lor, numerele de înmatriculare ale automobilelor și așa mai departe. Un studiu al Centrului de Resurse Juridice dat publicității astăzi sugerează că, invocând protecția datelor cu caracter personal, autoritățile ascund prea multe în cazul celor condamnați pentru corupție, dar lasă la vedere date pe care ar trebui să le ascundă în multe alte cazuri.
Chiar dacă au trecut aproape doi ani de la adoptarea de către Consiliul Superior al Magistraturii a Regulamentului privind publicarea actelor judecătorești, instanțele aplică haotic prevederile acestuia. Concluzia aparține experților Centrului de Resurse Juridice (CRJM) care au analizat peste 1300 de hotărâri și au constatat că în special dosarele privind cazurile de corupție și abuz în serviciu cu implicarea funcționarilor publici sunt blurate excesiv, pe când cele care vizează minori sau victime ale violului sunt „descoperite” fără mare grijă pentru datele cu caracter personal.
Iată câteva cifre: anonimizarea se face incorect în 63% din cauzele civile, contravenționale și penale generale și în 55% în hotărârile în cauzele de corupție. Care sunt riscurile în asemenea situație? Ca sub umbrela protecției să se încerce mascarea anumitor litigii de judecată în care există un interes public, explică președintele CRJM, Vladislav Gribincea.
„Publicarea hotărârilor judecătorești urmărește un scop: în primul rând, să contribuie la sporirea încrederii cetățenilor în instanțele de justiție. Cel mai simplu ar fi să nu publicăm și atunci protecția vieții private probabil nu va suferi nimic, dar, întotdeauna trebuie să fie o balanță între dreptul publicului de a cunoaște informații de interes public și protecția vieții private. E foarte greu să găsim această balanță. Cele mai complicate dosare la CEDO sunt despre asta, de fapt”.
De când a fost adoptat regulamentul, reprezentanții justiției au avut câteva tentative de a exclude cu totul datele despre părțile din dosar, inclusiv numele judecătorului sau a procurorului, orice nume din hotărâre fiind acoperit cu XXX sau ZZZ. Situația a fost remediată după ce jurnaliștii și organizațiile de media au reproșat celor din justiție că ar limita nejustificat accesul la documente judecătorești.
Directorul Asociației pentru Protecția Vieții Private, Sergiu Bozianu, admite că unele hotărâri judecătorești sunt incorect blurate din cauza unor erori umane, însă pune pe gânduri faptul că aceste erori vizează mai ales dosarele de interes public.
„Avem numeroase cazuri prin care au fost anonimizate excesiv, un fenomen foarte periculos când nu știm cine pronunță hotărârea, cine participă și, în final, cine se face responsabil, și, pe de altă parte, avem expunerea datelor victimelor violului, ale abuzului în familie. Astăzi, în acces liber sunt hotărâri cu secret de stat, cu secret medical, niște informații foarte sensibile, cineva mi-a transmis chiar rechizitoriul dintr-un dosar penal în care erau pin-ul de la cardul bancar, inclusiv modalitatea de acces și sumele care sunt pe aceste carduri”.
Președintele interimar al Consiliului Superior al Magistraturii, Dorel Musteață, insistă că situațiile când hotărârile judecătorești sunt anonimizate excesiv cu rea-credință reprezintă cazuri excepționale și că, mai degrabă, erorile s-ar datora volumul mare de muncă. Fostul ministru al justiției și ex-președinte al Curții Constituționale, Alexandru Tănase, tinde să-i dea dreptate șefului de la CSM.
„Din momentul când s-a luat această decizie de a reglementa procesul de depersonalizare s-a procedat așa cum se procedează de obicei în Republica Moldova: întâi se adoptă o lege, apoi cineva își pune problema care sunt costurile acestei legi și dacă există sau nu resurse pentru această lege. Din momentul în care această sarcină suplimentară a fost pusă fie pe grefieri, asistenții judiciari sau pe judecători, le-a fost cumva compensat sau mărit acest salariu? Eu cred că lucrul acesta nu s-a făcut. Imaginați-vă o persoană care are 30 de dosare și are de scris pe zi zece hotărâri total diferite, mai ales în primele instanțe, acolo în general e dezastru, el încă trebuie să dedice câteva ore ca să le anonimizeze!”
O soluție pe care o văd experții din justiție este instruirea continuă a reprezentanților din domeniu cum anume să anonimizeze hotărârile judecătorești și angajarea unor persoane specializate. În momentul în care nici aceste măsuri nu vor diminua numărul hotărârilor cu erori, invocarea volumului mare de lucru sau a factorului uman nu-și vor mai avea rostul.
