După tergiversări ce-și pot găsi explicații doar în văgăunile puterii, câștigătoarea – încă în octombrie 2020 – a concursului pentru funcția de director al Centrului Național al Cinematografiei, Valentina Iusuphodjaev, va intra – în urma unei recente decizii de Guvern - în exercițiul funcțiunii. Ce-și dorește noua directoare a CNC și ce consideră cu prioritate necesar de făcut pentru revigorarea domeniului?
Europa Liberă: Odată cu intrarea în funcție, deci de săptămâna viitoare, ce intenționați să întreprindeți pentru a revigora domeniul cinematografiei, pentru a restabili încrederea în Centrul Național al Cinematografiei (CNC)? Care ar fi primii pași?
Valentina Iusuphodjaev: „Evident, mai întâi trebuie făcută o analiză a situației. Eu, fiind în domeniu, știu ce se întâmplă în general în acest sector, știu toate provocările acestui sector și trebuie de început, întâi de toate, de la o analiză a situației de facto care este acum în CNC pentru a putea corecta, să zic așa, niște lucruri. Evident că eu îmi doresc o activitate care să intre într-o albie normală și există mai multe direcții pe care trebuie de muncit, adică una evident este instituția propriu-zisă care trebuie consolidată, dacă vreți, pentru a-i crește capacitatea organizațională și productivitatea acestei instituții. După aceasta avem de lucrat pe cadrul legislativ în Republica Moldova, pentru că asta contează foarte mult pentru a putea cumva merge înainte și a dezvolta acest sector care este foarte și foarte slab și fragil aici la noi și trei: personal îmi doresc foarte mult o sinergie cu piața europeană a filmului, pentru că astăzi peste tot lucrurile funcționează doar așa. Adică, dacă vorbesc în sens de niște obiective pe care mi le-am propus, îmi dau seama că ele sună destul de general și sub fiecare punct trebuie să fie niște acțiuni concrete.”
Focusare pe valoare și calitate...
Europa Liberă: Ați menționat că ați dori să corectați câteva lucruri. Care ar fi acestea în primul rând?
Valentina Iusuphodjaev: „Ați zis și Dvs. mai devreme că imaginea CNC-ului a fost cumva controversată atât în comunitatea breslei, cât și în mass-media și pentru a face niște schimbări eu cred că trebuie aplicate niște principii probabil care sunt valabile nu numai pentru instituția CNC-ului, ci în general pentru orice instituție de stat. Asta ar însemna o transparență, dar o transparență nu în sensul formal sau manipulator, cum de multe ori se întâmplă în multe instituții de stat, asta ar însemna o focusare pe valoare și calitate, asta ar însemna niște resurse în cadrul CNC-ului cu o pregătire și o atitudine și când spun asta vreau să fiu înțeleasă corect, asta nu înseamnă că vreau să vin și să schimb radical echipa de acolo, vreau doar ca și angajații acestei instituții să înțeleagă că sunt în slujba, deși nu-mi place cuvântul acesta, dar așa este, în serviciul cineaștilor și acestui sector și să încercăm să facem niște lucruri bune într-adevăr în măsura în care este posibil, pentru că există provocări la nivelul micro și există provocări la nivelul macro, dar eu personal în munca pe care am făcut-o până acum pun mare accent pe atitudine și responsabilitate, iar aceste două calități de obicei ajută a crește în munca pe care o prestezi sau în activitatea ta pe care o faci zi de zi. Trebuie să fie această dorință și atunci lucrurile se întâmplă, pentru că e un domeniu relativ nou, evident că noi nu avem experiența altor țări de zeci de ani de zile și atunci trebuie să învățăm din mers niște lucruri, dar învățând trebuie să avem un principiu pe care mergem. Trebuie să ne străduim cumva să creăm niște criterii și de selectare a proiectelor în sens de valoare și calitate. Dacă să vorbesc la concret, noi avem acum un regulament în acest domeniu care poate nu e perfect, dar cel puțin să-l respectăm.”
Europa Liberă: Ca să clarific un pic despre ce e vorba, una dintre cele mai importante activități ale CNC-ului este organizarea acestui concurs anual în care se oferă bani pentru proiectele unor cineaști, pentru realizarea filmelor lor. Deci, de exemplu, bugetul concursului din 2021 a fost de peste 5 milioane de lei, aproximativ la fel ca în anii precedenți. La modul practic, în ce măsură bugetul CNC ar sprijini planurile pe care le-ați menționat anterior, planurile Dvs. pentru îmbunătățirea situației cinematografiei în Republica Moldova?
Este nevoie de un fond al cinematografiei, pentru că filmul este o producție care nu se întâmplă și nu se poate întâmpla conform Legii bugetului...
Valentina Iusuphodjaev: „Evident că acest buget alocat de stat este un buget mic pentru un asemenea sector, pentru că realizarea unor filme - și realizarea unor filme de calitate - este un proces care are nevoie de resurse destul de costisitoare, este un buget mic. Nu cred că asta e secret pentru cineva, ideea este la acest moment poate nu atât bugetul în sine pe care îl poate aloca statul, ideea este cum sunt direcționați acești bani, în primul rând, în al doilea rând, un cadru legal pentru a putea gestiona acești bani eficient și cu mai mare impact. Noi avem o problemă foarte mare și noi tot am încercat pe parcursul timpului de când s-a deschis CNC-ul să discutăm acest subiect cu Ministerul Culturii, cu Ministerul Finanțelor. Au fost multe tentative, nu neapărat au fost cumva mediatizate dacă sunt niște întâlniri de rutină sau niște întâlniri de lucru care nu apar, nu sunt vizibile, unde am încercat să convingem statul că e nevoie de un fond al cinematografiei, pentru că filmul este o producție care nu se întâmplă și nu se poate întâmpla conform Legii bugetului. Deci sunt producții care au nevoie de cinci ani de zile, de exemplu, pentru a fi realizate, dar sunt și producții care pot fi realizate în jumătate de an. Or, asta nu e o condiție din start facilă pentru a avea niște rezultate bune. Chiar cred și sper că instituțiile statului vor înțelege în sfârșit acest lucru, pentru că, având un fond, de fapt, securizezi cumva buna gestionare a acestor bani.”
Europa Liberă: Ați menționat anterior despre fragilitatea acestui sector. Cum și prin ce o explicați?
Valentina Iusuphodjaev: „Există mai mulți factori. În primul rând, e cumva specific, în spațiul nostru la un moment dat a avut loc o ruptură a continuității între generații, pentru că a fost o perioadă destul de îndelungată unde practic nu s-au întâmplat multe lucruri, adică filmul a fost un fenomen sporadic, îi mai zic un fel de activitate de partizanat. Și acum nu putem vorbi, de fapt, despre o industrie, pentru că s-a animat domeniul, este adevărat, pe parcursul ultimilor ani și evident apariția unei agenții ca CNC a stimulat acest lucru, dar acea ruptură atunci când s-a produs a avut niște repercusiuni asupra domeniului. În al doilea rând, există situația generală economică în țară, asta nu poate să nu influențeze orice sector. Sectorul cinematografic este o piață foarte și foarte mică, nu avem o rețea de distribuție, știți și Dvs. că, de fapt, până la pandemie activau 2-3 cinematografe la Chișinău și un cinematograf privat la Căușeni. Deci nu avem o rețea de distribuție, nu avem o piață, or distribuția înseamnă piață și asta iarăși e o problemă în producția de film, pentru că atunci când produci trebuie să ai și o piață de desfacere, hai să zic așa. Dar fiecare aspect are sau trebuie să căutăm soluțiile și părțile bune care pot fi generate dintr-o problemă. Bunăoară, noi fiind o piață atât de mică, dar dacă am crea niște producții sau un content de calitate, avem, de exemplu, piața României, dar pentru asta trebuie să facem niște produse care să se integreze pe acea piață.”
Europa Liberă: Vorbind despre produse de calitate... Recent, o tânără din Republica Moldova a luat Ursul de Aur la Berlinale pentru un scurtmetraj. E una dintre multiplele confirmări că talente în țară există. Totuși, a luat acest premiu fiind stabilită de mai mulți ani peste hotare, la fel ca și mulți alți tineri promițători. Acolo aceștia au sprijin financiar din partea statului și a companiilor private pentru a-și realiza proiectele. Ar fi fost posibil același lucru în Republica Moldova?
Există mai mulți regizori din Republica Moldova care au plecat și care au făcut filme de succes peste hotare...
Valentina Iusuphodjaev: „Cred că da, ar fi putut să fie prezenți la Berlinale sub steagul Moldovei, sub brand moldovenesc. Pe de o parte, lucrurile în domeniu se întâmplă diferit, dar, pe de altă parte, evident că trebuie să spargem acest scepticism aici, scepticism nu numai din partea cineaștilor apropo, scepticismul general din partea consumatorilor, din partea comunității, din partea politicienilor și altor factori de decizie care să înțeleagă că filmul nu este doar talent, filmul înseamnă susținere și suport și, apropo, în toată Europa în mare parte statul este primul care susține această industrie. Pentru a sparge această atitudine sceptică este nevoie de a munci la mai multe niveluri, adică, în primul rând, evident că filmul trebuie să devină o zonă de interes general pentru societate. Pentru asta trebuie să fie niște producții bune, or totuși există mai mulți regizori din Republica Moldova care au plecat și care au făcut filme de succes peste hotare.”
Europa Liberă: Ați dori să-i întoarceți în Republica Moldova?
Valentina Iusuphodjaev: „Nu neapărat să vină să stea în Republica Moldova, pentru că trebuie să înțelegeți că poate să vină cineva din Mongolia și să facă un film în Moldova și acest film va însemna că este un film moldovenesc. La fel și cei care au plecat cred că și ei și-ar dori, pentru că știu și comunic personal cu unii din ei și ei au această legătură cu caracter emoțional cu locul de unde au plecat. Și cred că și ei s-ar bucura să poată să facă un film securizat, să zic așa, de țara de origine și să meargă la festivaluri reprezentând Republica Moldova. Pentru asta e nevoie de bani.”
Europa Liberă: În 2021 e greu să faci filme din mai multe motive, inclusiv pandemia COVID-19. Nu este pentru nimeni o noutate că a adus practic în genunchi industria culturală din țară, inclusiv cea cinematografică. La crearea unui film sunt implicați zeci dacă nu sute de oameni care interacționează îndeaproape, ceea ce nu a fost posibil în ultimul an. Și după cum ați menționat și Dvs., și cinematografele au avut în mare parte ușile închise. Aveți un plan pentru a redresa lucrurile în aceste circumstanțe pandemice?
Valentina Iusuphodjaev: „Evident că nu se poate lucra în condițiile curente așa cum s-a lucrat și acest lucru nu e doar pentru țara noastră. Această industrie a fost lovită peste tot, global, adică e o problemă globală, doar că în alte țări, cum ar fi Italia, de exemplu, oamenilor din acest domeniu li s-au oferit niște suporturi, pentru că în mare parte cei care activează în film au statutul de freelancer și atunci, mulți dintre ei s-au pomenit fără o sursă de existență mai mult sau mai puțin. Noi trebuie să căutăm o dezvoltare pe direcția digitalizării și asta se întâmplă în toată lumea și se întâmplă nu numai din cauza pandemiei, este o tendință generală. Oricum, noi continuăm să filmăm. Când zic noi, mă refer nu neapărat doar aici, în general există niște reguli și niște restricții în această perioadă. Din păcate, la noi nu există asemenea regulamente elaborate. De exemplu, am comunicat cu colegii din România, acolo lucrurile se întâmplă strict în baza unor regulamente care sunt respectate, cu testarea celor implicați înainte de o filmare, cu purtarea măștilor, cu respectarea multor reguli. Eu nu văd o mare problemă pentru a filma. Evident că contează în ce perioadă, pentru că exact acum, de exemplu, cu ceea ce se întâmplă în țară, probabil fiecare trebuie să-și asume responsabilitatea și să zică: „Este cazul ca eu să expun riscului niște oameni sau nu?”, pentru că există echipe diferite. Există echipe de 20 de oameni, există echipe de 50 de oameni, există echipe de 70, 100 de oameni și există mulți factori care trebuie luați în considerare. Nu știu pe cât e de problematică pandemia pentru noi, ea este o problemă, dar eu aș pune-o la un nivel cu altele.
În general, în Moldova lucrurile se întâmplă paradoxal. Pentru că se întâmplă încet și în proporții mici nu simțim atât de mult impactul unor crize sau catastrofe pe plan global sau le simțim mai târziu. Pandemia evident este o provocare pentru toată lumea și inclusiv pentru noi, dar există și alte probleme: una, am zis, este cadrul legislativ și acest Fond, în primul rând, care cumva leagă mâinile cineaștilor să lucreze așa cum trebuie de lucrat și ca să vă explic în câteva cuvinte deci cum se întâmplă aceste lucruri în sistemul european. Cei care au câștigat o sumă de bani prin concurs nu înseamnă că o accesează, asta înseamnă că statul le securizează o anumită sumă de bani și după ce au această sumă ei pornesc în căutarea unor resurse din alte părți, în căutarea unor co-producători, pentru că co-producția astăzi în Europa este un principiu practic de funcționare a acestei industrii, dar pentru asta ei au nevoie de timp, pentru că există un anumit orar al festivalurilor și al marketingului din cadrul acestor festivaluri. Asta este timp care durează, v-am zis mai devreme, poate să dureze și trei ani, și cinci ani, până tu închizi bugetul, adică ești gata să te lansezi în producție pentru că statul nu poate acoperi 100% necesitățile unei producții și probabil nici nu ar fi corect așa, să acopere totalmente o producție de film. Or, la noi, în situația actuală, de fapt este Legea bugetului cea care trebuie respectată, asta însemnând că lansându-te într-o producție până la sfârșitul anului tu trebuie să pui pe masă filmul. Filmul însemnând spre exemplu că eu am de filmat iarnă, vară, toamnă, primăvară și asta nu este real, asta e doar un exemplu, sau am ridicat în luna iulie niște bani, dar am în film copaci înfloriți, primăvara... Adică, e un domeniu foarte specific, el nu poate funcționa astfel. Având acest Fond [al cinematografiei], în condiții de pandemie o producție poate fi amânată și trecută pentru anul viitor, dacă e o producție, să zic, care implică masiv resurse umane, echipe, număr mare care să vină de peste hotare. Asta este o condiție de forță majoră, dacă vreți, și atunci, în acest caz, un producător poate să treacă pentru anul viitor această producție ca să lucreze normal și să nu riște, pentru că este un factor de risc, și cumva să își securizeze această producție. Pentru că noi spre exemplu nu avem aici asigurarea producțiilor, că nu se întâmplă acest lucru, cum se întâmplă, iarăși, în alte țări. ”
