Guvernul de la Chișinău a cerut Națiunilor Unite să pună în discuție la Adunarea Generală chestiunea retragerii trupelor ruse din regiunea transnistreană. Viceministrul de externe Lilian Darii a spus într-un interviu acordat Europei Libere de la New York, unde îl însoțește pe premierul Pavel Filip la Adunarea Generală ONU, că încă nu s-a luat decizia dacă pe agenda ei se va afla retragerea trupelor rusești din R. Moldova. Analistul occidental Vladimir Socor este sceptic că ONU va dezbate acest subiect.
Europa Liberă: Premierul Pavel Filip se află la New York, unde va rosti un discurs la Adunarea Generală ONU. Probabil se va referi și la retragerea trupelor rusești din regiunea de est a Republicii Moldova, din regiunea transnistreană, pentru că reprezentantul Moldovei la ONU a prezentat o scrisoare în care solicita să fie inclusă problema evacuării trupelor rusești din Republica Moldova pe agenda Adunării Generale a Națiunilor Unite. Ce credeți dumneavoastră despre această insistență a autorităților de la Chișinău să facă Rusia să-și retragă armata?
Vladimir Socor: „E vorba, în primul rând, nu despre un gest de politică externă, ci de un gest de politică internă. Guvernarea domnului Plahotniuc este lipsită de legitimitate. Ea caută un înlocuitor al legitimității interne pe planul extern. Guvernarea domnului Plahotniuc, dl Plahotniuc personal este acela care l-a adus pe domnul Igor Dodon în postul de președinte al Republicii Moldova. Domnul Dodon, cel mai pro-rus politician din fosta Uniune Sovietică, a fost adus în mod deliberat la putere la Chișinău pentru a înlesni domnului Plahotniuc o apropiere, o reconciliere cu Moscova, unde guvernarea domnului Plahotniuc nu avea acces.
Acum, dintr-odată, dl Plahotniuc face o întoarcere de 180 de grade și cere retragerea trupelor rusești de pe teritoriul Republicii Moldova. Căci nu e vorba despre o cerere din partea guvernului. Deciziile sunt luate anume de către domnul Plahotniuc. Din punct de vedere practic, demersul către Organizația Națiunilor Unite nu va avea nicio valoare.”
Europa Liberă: De ce?
Vladimir Socor: „Încă nu știm dacă Adunarea Generală va include această chestiune pe ordinea de zi a sesiunii. Dacă va include această chestiune pe ordinea de zi, valoarea practică va fi zero. Am asistat în anii precedenți la proiecte de rezoluție în Adunarea Generală a Națiunilor Unite privind retragerea trupelor rusești din Georgia și din Republica Moldova, proiecte propuse Adunării Generale de către gruparea celor patru țări numite GUAM: Georgia, Ucraina, Azerbaidjan, Moldova. Aceste patru țări împreună au propus în decursul anilor mai multe rezoluții în sensul pe care l-am amintit: retragerea trupelor rusești de pe teritoriul Georgiei și al Republicii Moldova. Rezultatele, bineînțeles, au fost egale cu zero.
Asistăm acum la o manevră a domnului Plahotniuc. Dacă domnul Plahotniuc este serios în privința atitudinii sale față de Rusia, atunci el ar trebui să înceapă prin a revoca legea electorală ...
Domnul Plahotniuc înscenează acest conflict geopolitic în politica internă a Republicii Moldova cu scopul de a se profila el, domnul Plahotniuc, drept un adept al independenței și al orientării pro-occidentale împotriva domnului Dodon, care amenință această orientare. Dar domnul Dodon a fost adus la putere anume de către domnul Plahotniuc anul trecut. Domnul Plahotniuc a înlesnit, a determinat, practic, alegerea deputatului pro-rus Igor Dodon în postul de președinte.
Asistăm acum la o manevră a domnului Plahotniuc. Dânsul ne-a obișnuit, de când a ajuns la putere, cu manevre surprinzătoare pe termen scurt. Aceasta este încă una din seria acestor manevre. Dacă domnul Plahotniuc este serios în privința atitudinii sale față de Rusia, atunci el ar trebui să înceapă prin a revoca legea electorală, legislația electorală, inițiată de către partidul domnului Plahotniuc, promovată intens de către televiziunile domnului Plahotniuc, aprobată de majoritatea parlamentară controlată de Plahotniuc. Această legislație electorală practic garantează victoria forțelor pro-ruse în alegerile parlamentare de anul viitor.”
Europa Liberă: Domnul Socor, eu insist să vorbim despre dosarul transnistrean și să ne spuneți cum s-a ajuns la acest rol diferențiat al trupelor operative și al celor de pacificare, pentru că, chiar și în acel demers pentru Organizația Națiunilor Unite, autoritățile de la Chișinău spuneau că nu e vorba despre retragerea pacificatorilor, dar e vorba despre evacuarea trupelor operative. Cum s-a ajuns la acest rol diferențiat?
Vladimir Socor: „Foarte interesantă întrebare. S-a ajuns, în parte, datorită Rusiei și, în parte, datorită Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa și inclusiv rolului Germaniei în această organizație. În anii 90, Republica Moldova a fost de acord cu propunerea Rusiei ca acele unități care îndeplinesc rolul de pacificatori să fie alocate din rândurile Grupului Operativ al Trupelor Rusești (GOTR). Deci, în Republica Moldova a staționau ilegal câteva mii de soldați ruși. Din rândul acestora urmau să fie alocate batalioanele care exercitau rol de pacificatori. Deci, nu toate trupele rusești aveau rol de pacificatori. Părți din trupele rusești îndeplineau prin rotație rol de pacificatori, în timp ce celelalte, tot prin rotație, asigurau paza munițiilor de la Colbasna și îndeplineau alte misiuni fără titlu de pacificatori. Deci, repet, titlul de pacificatori era acordat prin rotație unor batalioane din rândul Grupului Operativ de Trupe Rusești.
Această confuzie a permis Rusiei să-și mențină trupele cu titlul de pacificatori. Republica Moldova, pe vremea aceea, cerea retragerea trupelor rusești, punct, fără a face diferențieri dintre roluri pe care diferitele batalioane le îndeplineau.
În anii 2005-2006, Ministerul de Externe al Germaniei a venit cu o inovație în cadrul Organizației pentru Securitate și Coordonare în Europa (OSCE). Domnul Frank-Walter Steinmeier, ministrul de Externe pe vremea aceea, a venit cu ideea că trupele rusești care îndeplinesc rol de pacificatori au un rol pozitiv, au un rol stabilizator și că ar fi o greșeală ca Republica Moldova să ceară retragerea lor. De aceea s-a ajuns la formula de compromis potrivit căreia trupele zise „pacificatoare” pot rămâne, dar cele care nu îndeplinesc rol de pacificare trebuie să se retragă. Aceasta a fost formula de compromis care a condus la diferențierea între cele două tipuri de trupe.
A cere retragerea trupelor nepacificatoare, dar a fi de acord cu rămânerea trupelor zise „pacificatoare” este o atitudine împotriva propriei suveranități a Republicii Moldova ...
Dar Rusia a replicat foarte eficient și logic, de alt fel, că trupele zise „pacificatoare” sunt alocate tot din rândul aceluiași Grup Operațional de Trupe Ruse din Republica Moldova. Deci, s-a creat o situație de confuzie foarte greu de rezolvat.
Eu am fost dintotdeauna de părere că Republica Moldova trebuie să ceară retragerea tuturor trupelor rusești fără a face deosebire între trupele care îndeplinesc temporar rolul de pacificator și trupele care îndeplinesc temporar alte misiuni pe teritoriul Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Tocmai vroiam să vă întreb: această funcție diferențiată din partea Federației Ruse pune autoritățile de la Chișinău, guvernarea într-o poziție defensivă?
Vladimir Socor: „Republica Moldova niciodată nu trebuie să accepte trupe rusești cu titlul de pacificator sau cu orice alt titlu. Trupele rusești nu au un mandat internațional. Peste tot în lume, trupele de pacificatori au mandat internațional din partea Națiunilor Unite sau din partea altor organizații regionale, de exemplu, din partea Uniunii Statelor Africane.
Republica Moldova rămâne singura țară în care Rusia exercită un monopol auto-declarat al operațiunilor de pacificare, neadmițând nici demersul de internaționalizare a operațiunii de pacificare și nici cel al Republicii Moldova pentru retragerea trupelor rusești.
Dacă Republica Moldova, mai bine spus guvernarea, ar fi serioasă în această privință, atunci ea ar cere retragerea trupelor rusești fără a face diferențierea artificială între trupe pacificatoare și trupe nepacificatoare. Republica Moldova ar arăta faptul că trupele rusești nu au nici un mandat internațional și că, deci, Republica Moldova nu le acceptă și, mai ales, ar invoca dreptul internațional și suveranitatea statală. Anume aceste norme sunt încălcate flagrant de către Rusia din 1992 încoace pe teritoriul Republicii Moldova cu complicitatea unora dintre guvernele Republicii Moldova.
A cere retragerea trupelor nepacificatoare, dar a fi de acord cu rămânerea trupelor zise „pacificatoare” este o atitudine împotriva propriei suveranități a Republicii Moldova. Și este o atitudine ineficientă, deoarece Republica Moldova, iată, vedem acum, nu invocă nici dreptul internațional, nici suveranitatea statală. Ea, pur și simplu, acceptă ca Rusia să dețină în continuare trupe zise „pacificatoare”. Republica Moldova consimte la monopolul operațiunilor de pacificare exercitate de către Rusia în Republica Moldova. Republica Moldova se auto-plasează ea singură într-o categorie unică, după câte știu eu: singura țară din lume, cu certitudine singura țară din fosta Uniune Sovietică, unde guvernarea spune: „Suntem de acord cu monopolul trupelor de pacificare rusești” și nu invocăm dreptul internațional și suveranitatea statală.”
Europa Liberă: Dacă Tiraspolul se adresează la Organizația Națiunilor Unite pentru a cere acordarea statului de observator regiunii separatiste în cadrul organizației, va primi un răspuns Tiraspolul?
Vladimir Socor: „Nu numai că nu va avea un răspuns negativ, nu va avea niciun răspuns. Un asemenea demers va fi tratat cu dispreț total de către Organizația Națiunilor Unite. Dar noi nu trebuie să privim aspectul formal al lucrurilor. Începând cu 1990 în anii următori și chiar și după anul 2000, Rusia a cerut în mod oficial Națiunilor Unite să i se recunoască Rusiei un rol special în ceea ce privește menținerea păcii pe teritoriul statelor din fosta Uniune Sovietică. Bineînțeles că acest rol nu a fost niciodată recunoscut.
Dar pe de altă parte, acest rol nicinu a fost contrazis în mod serios. Occidentul a preferat să ignore această problemă. La fel, cu siguranță, că un demers al Tiraspolului pentru acordarea statului de observator al Națiunilor Unite va fi, la fel, ignorat, nu va fi niciodată acceptat din punct de vedere legal sau formal. Dar rămâne situația practică de pe teren: fără acoperire legală, fără niciun consimțământ sau mandat internațional formal, Rusia are, totuși, trupele sale pe teritoriul Republicii Moldova și declară în mod sfidător că nu are de gând să le evacueze.”
Europa Liberă: Ele nu au fost niciodată legiferate ca să staționeze pe teritoriul din estul Moldovei.
Rămâne situația practică de pe teren: fără acoperire legală, fără niciun consimțământ sau mandat internațional formal ...
Vladimir Socor: „Exact. Nu au fost niciodată legiferate. Au fost acceptate, în mod neoficial de către Occident pentru simplul motiv că problema Republicii Moldova nu era o prioritate la nivel înalt pe lista priorităților de politică externă ale Occidentului.
Deci, a fost o acceptare și rămâne în continuare o acceptare formală, de facto, nelegiferată, neformalizată. O vreme Republica Moldova a propus și chiar a căutat unele soluții pentru internaționalizarea contingentului de pacificatori ruși. Au existat diferite idei în privința internaționalizării, ele s-au discutat acum aproximativ 10 ani.”
Europa Liberă: Mai există această șansă de a fi internaționalizate?
Vladimir Socor: „Este o propunere sortită eșecului. În primul rând, un mandat internațional nu poate fi acordat fără aprobarea Rusiei. Un asemenea mandat poate fi acordat numai de către Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite, unde, după cum știm, Rusia are drept de veto. Și există, de asemenea, posibilitatea teoretică de a obține un mandat din partea Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa.
OSCE, până acum, nu a avut nici o operațiune de pacificare, nu a întreprins-o niciodată. Oficialități din OSCE în decursul anilor, și chiar și acum, cred, ar dori ca OSCE să întreprindă o operațiune de pacificare deoarece acest lucru ar conduce la întărirea prestigiului și al resurselor OSCE. Dar și în OSCE, Rusia are dreptul veto.
Orice mandat internaţional, dacă se ajunge la așa ceva, trebuie negociat cu Rusia. Și anume ar trebui negociată componența unui eventual contingent internaționalizat, care țări contribuie cu trupe, cu câte trupe contribuie fiecare țară, care va fi comandamentul, cine va exercita comandamentul, cine va finanța o operațiune internaționalizată de pacificare.
Deci, problema componenței, contribuției de partea unor țări sau altora, a finanțării, a comandamentului vor trebui negociate și negocierile acestea vor dura mult timp, iar Rusia are drept de veto, fără consimțământul Rusiei la OSCE sau la Consiliul de Securitate a Națiunilor Unite nu poate fi acordat niciun mandat. Iar Rusia își va vinde foarte scump acest consimțământ, insistând ca Rusia să contribuie cu majoritatea trupelor, ca Rusia să aibă postul de comandant al acestei operațiuni, ca Rusia să decidă dacă trupe din state NATO pot sau nu pot să participe la operațiuni de participare pe teritoriul Republicii Moldova sau pe oricare alt teritoriu.”