Este examinată situația actuală în procesul de reglementare și urmează să fie identificate prioritățile pentru anul 2021. Analistul occidental Vladimir Socor sugerează că OSCE ar apăra mai mult interesele Rusiei şi separatiştilor transnistreni în formatul de negocieri „5+2”.
Europa Liberă: Să vorbim despre dosarul transnistrean în contextul vizitei pe care reprezentantul OSCE o efectuiază în R. Moldova. Ce evoluții vedeți Dvs. pe acest dosar?
Vladimir Socor: „În primul rând, știm cu toții de aproape treizeci de ani, OSCE nu este o organizație serioasă, nu are nicio putere, nu poate rezolva nimic. OSCE este împuternicită să administreze un conflict nerezolvat pe termen veșnic. Deci, să uităm de OSCE. Am văzut știrile despre vizita emisarului OSCE – exact cum stăteau lucrurile acum douăzeci de ani, acum zece ani, acum doi ani, așa stau lucrurile și acum. Am văzut totuși cu mulțumire faptul că pachetul așa-zis al pașilor mici nu mai este la vârful priorităților. Este menționat în continuare de către OSCE, dar undeva mai la coada priorităților. Sunt de acord cu declarațiile dlui Ion Leahu din interviul cu Europa Liberă de acum o zi, în care spunea că ar fi nepotrivit ca dna Maia Sandu să se întâlnească cu Vadim Krasnoselski.”
Europa Liberă: Dar Igor Dodon o critică pentru că nu inițiază acest dialog cu liderul de la Tiraspol, o critică pe Maia Sandu.
Vladimir Socor: „Sigur, aceasta doresc Moscova și Tiraspolul, să stabilească un dialog de la egal la egal între Chișinău și Tiraspol. Unii lideri de partid din Chișinău, în trecut, s-au pretat, din păcate, la acest lucru, dl Dodon s-a pretat chiar cu entuziasm la un asemenea dialog, de la egal la egal. Dna Maia Sandu nu trebuie să se preteze la așa ceva, tocmai ca să se deosebească de președinții anteriori. Acum aș vrea să atrag atenția asupra unui articol, apărut acum o săptămână, dacă nu mă înșel, în Ziarul național, de ambasadorul Mihai Gribincea. Dânsul pledează pentru schimbarea vocabularului Chișinăului în raportul cu Moscova și în raportul cu interlocutorii occidentali, în dialogul diplomatic internațional. E necesar ca diplomația moldovenească, în perioada președinției Maiei Sandu, să adopte alt limbaj decât acela al diplomației moldovenești de până acum.”
Europa Liberă: Adică, ce ar însemna alt limbaj?
Vladimir Socor: „Vreau să lărgesc un pic propunerile dlui Gribincea, pe care le aplaud! Să nu mai vorbim de trupele rusești de pacificare – ele nu sunt trupe de pacificare! Ele nu au acest statut, nu au mandat din partea nimănui, ele contravin tuturor normelor și standardelor ONU în ceea ce privește operațiunile de pacificare. Aceste standarde includ: trupele de pacificare nu pot să aparțină unei singure țări; trupele de pacificare nu pot să aparțină unei țări care e parte la conflict, operațiunea de pacificare trebuie să fie transparentă, ea trebuie să aibă mandatul internațional al unei organizații legitime, precum ONU sau UE. OSCE nu a acordat niciodată niciun mandat de pacificare, deoarece Rusia are drept de veto în OSCE. De aceea noi nu mai trebuie să mai denumim aceste trupe trupe de pacificare. Ele sunt orice altceva decât trupe de pacificare. Al doilea – nu trebuie să mai vorbim despre conflictul transnistrean sau conflictul din Transnistria! Aceste expresii încetățenite de mulți ani în vocabularul diplomaților moldoveni sunt greșite și induc în eroare, deoarece sugerează că am avea de a face cu un conflict local. Nu e un conflict local – e un conflict interstatal între Rusia și R. Moldova, deci nu e conflictul transnistrean. S-ar putea spune conflictul din Transnistria, pentru că atunci Transnistria devine scena pe care are loc conflictul, dar în niciun caz conflictul transnistrean. Nu trebuie să ne mai referim la Rusia ca mediator, nimeni nu a împuternicit Rusia să fie mediatoare. Mai bine spus, Rusia s-a împuternicit singură, prin memorandumul Primakov din 1997, de atunci datează statul Rusiei de mediator și, din nefericire, guvernările R. Moldova au adoptat aceste noțiuni și acest limbaj. În perioada președinției dnei Maia Sandu nu trebuie să mai auzim acest limbaj din partea Chișinăului, deoarece el legitimează rolul Rusiei, legitimează operațiunea rusească de pacificare, legitimează pretinsa egalitate în drepturi, la negocieri, între Chișinău și Tiraspol.”
Europa Liberă: Dar poziția Rusiei va fi diferită, ținând cont că Maia Sandu e în fruntea R. Moldova sau va continua să trateze dosarul conflictului transnistrean așa cum a fost poziția Rusiei pe parcursul a trei decenii?
Vladimir Socor: „Desigur că Rusia nu-și va schimba poziția. Dacă R. Moldova nu-și apără propriile ei interese, nimeni nu o va face în locul R. Moldova. Dar R. Moldova are obligația, ca stat, să-și protejeze propriile interese și să-și creeze condițiile pentru o reglementare viitoare în interesul statului. Reglementarea n-o să fie rapidă, o să fie cândva, într-un viitor, dar ea trebuie pregătită de pe acum și Moldova trebuie să-și păstreze toate titlurile de suveranitate în ceea ce privește Transnistria.”
Europa Liberă: Pregătirea începe cu elaborarea unui proiect de statut pentru această regiune transnistreană?
Vladimir Socor: „Nu, în niciun caz! R. Moldova nu este pregătită să absoarbă Transnistria în situația actuală, R. Moldova trebuie mai întâi să se vindece din interior, abia după aceea vom putea vorbi despre reintegrarea Transnistriei. Acum ar fi mult prea devreme.”
Europa Liberă: Recent, Maia Sandu a efectuat o vizită la Kiev, a discutat, inclusiv, despre dosarul transnistrean cu omologul său ucrainean Zelenski. Credeți că ar putea cele două state să coopereze mai strâns ca să identifice o soluție durabilă pentru această problemă?
Este o formulă de susținere teoretică, dar lipsită de consecințe practice
Vladimir Socor: „Pentru a face posibilă identificarea unor soluții, e necesar mai întâi ca Chișinăul și Kievul să-și coreleze abordările. Am văzut declarațiile de la Kiev, și le-am văzut în presa ucraineană. Apropo, presa ucraineană a acordat un spațiu neobișnuit de mare vizitei Maiei Sandu. Declarațiile mi s-au părut a fi la nivelul unei prime luări de contact, dar insuficient de dezvoltate. A fost numai o primă luare de contact. Nota dominată în aceste declarații a fost, de fapt, recitarea unei formule, care, practic, e o poezie învățată pe de rost: noi respectăm independența, suveranitatea și integritatea teritorială, în frontierele recunoscute pe plan internațional. Este o formulă de susținere teoretică, dar lipsită de consecințe practice pe terenul acțiunii. De aceea, în discursul public al Chișinăului, ca și al Kievului, această formulă trebuie însoțită de recomandări și cerințe specifice. De aceea, trebuie să se pună de acord Kievul și Chișinăul pentru o abordare corelată. Rusia abordează aceste probleme în corelație, același lucru trebuie să-l facă, bineînțeles, Chișinăul și Kievul pentru a se apăra. Într-aceeași ordine de idei, spune Chișinăul: cerem transformarea misiunii zisă de pacificare a Rusiei într-o misiune internațională, cu componență de poliție și cu mandat internațional. Da, foarte bine, dar în același timp Ministerul de Externe și guvernul din Chișinău nu au întreprins, practic, nimic pe plan internațional pentru a susține această cerere. Ei repetă această formulă, iarăși, ca pe o poezie, la diferite ocazii, dar formula teoretică nu este însoțită de acțiuni practice din partea Chișinăului.
De aceea trebuie să ne așteptăm de la dna Maia Sandu că dânsa va iniția și acțiunile practice, care să umple această frază cu un conținut concret. Eu sunt încurajat de amintirea declarațiilor Maiei Sandu cu un an și jumătate în urmă, când era prim-ministru, când dânsa a contestat foarte ferm noțiunea de pași mici în Transnistria. Dânsa a făcut acest lucru când a primit o delegație numeroasă de diplomați importanți din Occident, a contestat pașii mici. Și sper ca dânsa să continue pe aceeași linie, dar în același timp să oblige Ministerul de Externe și să ia chiar și dumneaei inițiativa de a umple cu un conținut concret, de demersuri, de cereri și de recomandări. Iar printre aceste demersuri trebuie să se numere și posibilitatea ca R. Moldova să iasă din acordul cu Rusia din 1992, privitor la operațiunea de pacificare. Acest acord dă dreptul R. Moldova să ceară încetarea operațiunii de pacificare. Acest pas nu trebuie întreprins cu ușurință, el trebuie foarte bine cântărit, dar e necesar ca această opțiune să existe, R. Moldova să amintească tuturor interlocutorilor, ruși și alții, că această opțiune există și că R. Moldova își rezervă dreptul de a exercita această opțiune. Pe ce bază? Pe baza dreptului internațional, pe baza dreptului suveranității internaționale. Republicii Moldova i se cere să îndeplinească anumite condiții, condiția principală fiind un statut special pentru Transnistria. Altminteri, integritatea teritorială nu funcționează, suveranitatea nu funcționează.
R. Moldova trebuie să invoce dreptul internațional
Și reamintesc că aceasta este poziția de consens în formatul 5+2. Suveranitatea și integritatea teritorială sunt teoretice, dar ele nu funcționează în practică deoarece sunt condiționate de decizia Moldovei de a negocia cu Transnistria un statut special. Deci, este o recunoaștere condiționată. R. Moldova trebuie să invoce dreptul internațional, care este mai presus decât orice acorduri sau propuneri din formatul 5+2. Propuneri și discuții în formatul 5+2 nu au valoare în dreptul internațional, numai suveranitatea națională are valoare în dreptul internațional și ea nu poate fi depășită sau anulată de condiții impuse de Rusia, cu statut special pentru Transnistria, condiții acceptate în formatul 5+2. De aceea argumentul suveranității naționale trebuie să intre ca o piesă de rezistență în discursul internațional al R. Moldova. Președinția poate să inițieze aceste schimbări. Ministerul de Externe, din proprie inițiativă, nu le va iniția. Președinția poate să instruiască Ministerul de Externe să o facă, iar președinția are dreptul constituțional de a iniția aceste schimbări de la președinție. Pentru prima dată avem acum oportunitatea, cu dna Maia Sandu, să vedem aceste schimbări introduse în practică, nu numai în teorie.”
