E bine că filantropia moldovenească dă semne de viaţă.
Nu prea am întîlnit oameni simpli îngrijoraţi de nealegerea preşedintelui ţării; ei sînt preocupaţi de creşterea preţurilor, calitatea produselor, invazia gunoaielor, facerea banilor...
Aici sărăcia e cronică şi supravieţuieşte tuturor sistemelor sociale.
Mai puţine la număr, crimele denotă o ferocitate care face să-ţi îngheţe sîngele în vine. Se ucide în continuare cu sînge rece, diabolic.
Dacă totul ce ţine de dotarea punctelor medicale rurale rămîne pe vechi, majorarea salariului medicului s-ar putea să nu producă schimbări miraculoase.
Toţi aceşti omuleni foarte activi, care trăiesc în Moldova, ar trebui să-şi înmatriculeze maşinile în patrie.
Produsul alimentar curat, fără conservanţi şi coloranţi, ar trebui să fie un fapt normal, banal, firesc.
Sînt semne vizibile că torentul de dolari şi euro trimis din străinătate de solii patriei ar putea să sece considerabil.
Necesar şi firesc, individualismul tranziţiei moldoveneşti a luat forme monstruoase.
Cu cît ne îndepărtăm de 7 aprilie 2009, probabilitatea să înţelegem toate faţetele evenimentului devine tot mai mică.
În numai cîteva ore, voluntarii au adunat 16 tone de gunoaie!
În ultimii 20 de ani sărăcia, corupţia, favoritismul, mişmaşul, ipocrizia, disoluţia valorilor, migraţia populaţiei au prins rădăcini adînci aici.
Oamenii au dus-o greu mereu în ultimii 20 de ani. Şi mereu guvernările de tot soiul, inclusiv comunistă, au strigat despre victorii.
Uite că vedeta are şi alte preocupări, uite că e responsabilă şi vrea să trăiască într-o ţară curată.
Povestea vinurilor ar trebui readusă în lumina reflectoarelor, să ne lămurim în privința calității vinurilor autohtone.
Imaginaţi-vă că în timp ce vă reculegeţi lîngă o fiinţă dragă vă vin în ospeţie nişte ziarişti care încep a vă filma şi a vă lua la întrebări...
Nonșalanța jurnalismului de senzație
Ca să ajungi cu punga de gunoi la tomberon, trebuie să faci slalom printre automobile luxoase.
Primarii ar trebui mai degrabă să acţioneze ferm, decît să educe sau să protesteze.
Cea mai mare lacună a sistemului de pensionare din Moldova a fost toţi deosebirea izbitoare dintre privilegiile unei minorităţi şi mizeria majorităţii.
Încarcă mai mult
