Mulţi chişinăuieni au simţit în iarna asta, mai mult ca oricînd, că nici un fel de întreprindere municipală nu-i poate ajuta, că pot miza numai pe noroc şi pe vigilenţa lor.
Diferendul transnistrean este în realitate un inconvenient care îi vizează direct pe mulţi cetăţeni ai Republicii Moldova.
În spaţiul nostru ciudat-miraculos, becurile comunităţii, adică ale tuturor, sînt ca şi cum ale nimănui; guvernările se schimbă, dar deprinderile proaste rămîn.
Există în mase un soi de neîncredere în ceea ce priveşte folosirea creditelor şi granturilor în anii tranziţiei.
Parcă politicienii au devenit mai disponibili, parcă au devenit mai sfătoşi, parcă sînt pe picior de egalitate cu ziariştii, parcă nu mai sînt blazaţi, parcă îi caută ei pe ziarişti.
A folosi maşina de serviciu pentru a te odihni la mare înseamnă a jecmăni statul şi contribuabilii.
Serialul „Cînii hoinari”: dacă nu ar exista apărătorii cîinilor vagabonzi, edilii chiar ar trebui să facă ceva concret.
Dacă au ajuns unii oameni să-şi abandoneze vatra fără regrete, e de presupus că le-a cam lipsit ceva.
În spaţiul nostru ciudat-miraculos, compania „obijduită” de taxele prea mari, de birocratizarea excesivă sau de controalele prea dese ale inspectorilor, „se răzbună” pe… consumatori.
O reîntregire cultural-spirituală autentică e în primul rînd o colaborare serioasă între oamenii de cultură şi uniunile de creaţie de pe ambele maluri ale Prutului.
Aici în Moldova mai avem în anul 2010 multe drumuri “din pămînt”...
Nu zic că nu există o legătură între deprecierea leului şi preţul mărarului, numai că la noi, de obicei, deprecierea leului e un pretext pentru o scumpire necontrolată şi exagerată.
Privite de pe „palierul” simplilor muritori, metamorfoze politice par derutante şi bizare.
Regia are probleme sau priorităţi mai stringente decît salariile angajaţilor.
Pentru mulţi dintre concetăţenii noştri scara blocului e un spaţiu în care poţi fuma, scuipa, urina şi arunca pungi cu resturi de mîncare.
Important însă e ca vinovaţii, autorii abuzurilor, să fie traşi la răspundere.
Guvernanţii nu au treabă cu ambuteiajele şi cu semafoarele.... Ei se grăbesc mereu să ne soluţioneze problemele.
Nu sîntem foarte bine pregătiţi să înfruntăm virusul.
Cum funcţionează la noi principiul cererii şi ofertei, dacă eu nu pot să aleg?
Această relicvă sovietică sluţea chipul gingaş al patriei.
Încarcă mai mult
