Gheorghe Cojocaru: „Dacă s-ar face un calcul elementar pentru a vedea câte poduri are astăzi Republica Moldova pentru trecerea celor două râuri care-i străbat teritoriul – Nistrul și Prutul –, s-ar vedea că numărul acestora nu depășește cifra de zece, dintre care doar trei pot fi parcurse cu trenul și restul cu transportul auto. Mare criză de poduri și de punți în partea de est, dar mai ales în vestul teritoriului național, acolo unde cândva peste Prut se putea trece ușor în fiecare sat mai măricel. În aproape trei decenii de existență ca stat aparte, în Republica Moldova nu s-a construit nici un pod, doar se mai reconstruiește câte unul din cele care au fost deteriorate în timpul războiului de la Nistru, dacă se găsesc fonduri europene.”
Europa Liberă: Ori de câte ori se vorbește despre poduri peste Nistru, dar mai cu seamă peste Prut, oamenii politici de la Chișinău vorbesc ca și cum în termeni alegorici, metaforici.
Gheorghe Cojocaru: „Probabil pentru că e mai ușor să vorbești așa, decât să faci un efort concret, să găsești resurse și să pui temeliile unui pod de real folos pentru oameni și economia națională. Teza despre Republica Moldova ca „punte” sau „pod” de legătură între Vest și Est, dacă la ea vă referiți, a fost lansată mulți ani în urmă în mediul politic de la Chișinău, dar de atunci și până astăzi a rămas doar vorbă goală.”
Europa Liberă: Recent și președintele Igor Dodon s-a declarat adeptul acestei teorii, în timpul vizitelor sale la Soci și Sankt Petersburg.
Gheorghe Cojocaru: „Da, atunci când a obținut statutul de observator la Uniunea Economică Eurasiatică, mai mult pentru persoana sa decât pentru Republica Moldova, după cum s-a constatat în unele comentarii. Președintele Igor Dodon crede că acest statut ar oferi Moldovei posibilitatea „să fie un pod între Uniunea Europeană și Uniunea Eurasiatică”. Prezent dar, practic, neluat în seamă, la Forumul Economic Mondial de la Sankt Petersburg, președintele a reluat aceeași teză, subliniind că Republica Moldova „trebuie să rămână o punte între Est și Vest și să nu se implice în jocurile politice ale puterilor mari”. Accentul pus de Igor Dodon pe neimplicarea în „jocurile” celor mari, constituie, după cum se vede, elementul de noutate al abordării președintelui.”
Europa Liberă: Și totuși, ce șanse ar exista ca această ipoteză sau teză, și anume ca Republica Moldova să fie o „punte” între Est și Vest, să se transforme într-o strategie reală și funcțională?
Gheorghe Cojocaru: „Nicio șansă. Nimeni astăzi dintre „cei mari”, nici dintre „cei mai mici” nu are nevoie de serviciile Chișinăului, prea inexistent pe hărțile politice ale lumii contemporane, unde este prezent mai mult doar cu problemele sale. Dacă privim în jurul nostru, vedem că Chișinăul nu întrunește condițiile elementare pentru o simplă trecere de pietoni. Și atunci, cum ar putea să se transforme într-un pretins „pod” între Est și Vest?... Decât să se hrănească cu iluzii geopolitice, clasa politică autohtonă mai bine ar face poduri și punți adevărate.”
