Comisia Europeană se declară preocupată de ce se întâmplă în România, odată cu începerea procedurii de revocare a procurorului general de către ministrul Justiției.
Miercuri aseară, Tudorel Toader a enunțat în Raportul prin care a decis revocarea, 20 de capete de acuzare la adresa procurorului general Augustin Lazăr, între care semnarea unui protocol secret cu Serviciul Român de Informații în 2016 și ținerea lui la secret. Cam jumătate din acuzațiile aduse lui Lazăr sunt similare cu cele din documentul care a dus la revocarea șefei Direcției Naționale Antiocrupție, Codruța Kovesi.
Și atunci, ca și acum, Bruxelles-ul s-a arătat „preocupat”, fără să pună însă în mișcare niciun fel de mecanism de pedeapsă, care să determine eventual Bucureștiul să pună capăt contrareformei în justiție.
Președintele Klaus Iohannis a spus la rândul său că cererea ministrului Tudorel Toader de revocare a procurorului general este „neadecvată” și de natură „să genereze neîncredere în sistem” și „îngrijorare” în rândul parterilor europeni ai țării.
„Modul în care ministrul a prezentat public raportul este tendențios și denotă intenția acestuia de a subordona politic procurorii”, a precizat Klaus Iohannis, subliniin că în acest fel „se încearcă din nou, acreditarea ideii că procurorii sunt dușmanii societății”.
Cele mai importante organizații profesionale ale magistraților i-au cerut joi ministrului Justiției să abandoneze procedura de revocare a procurorului general al României Augustin Lazăr.
O procedură similară, aplicată în urmă cu opt luni șefei Direcției Naționale Anticorupție (DNA) a fost dur criticată de Comisia de la Veneția și de GRECO, Grupul Statelor împotriva Corupţiei din cadrul Consiliului Europei.
Practic, actuala majoritate parlamentară formată din PSD și ALDE a schimbat în cei doi ani de când se află la putere nu doar legislația juridică, ci și procurorii șefi anti-mafia și anti-corupție.
Eliminarea actualului procuror general, care a reușit să mențină până acum echilibrul sistemului juridic, ar putea fi ultimul pas, înainte de punerea procurorilor sub control politic.
Asociația Forumul Judecătorilor din România și Asociaţia Mişcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor consideră că “revocarea din funcție a procurorilor de rang înalt ignoră standardele europene și numeroase principii internaționale”. Cele două organizații enumeră în acest context mai multe documente inernaționale semnate de România în ultimii aproape 30 de ani (Principiile Națiunilor Unite privind rolul procurorului[1], adoptate la Havana în 1990, Recomandarea Consiliului Europei (2000)19 privind rolul procurorului în sistemul de justiție penală[2], Standardele de responsabilitate profesională și declarația privind obligațiile și drepturile procurorilor[3], adoptate de Asociația Internațională a procurorilor la 23 aprilie 1999, Raportul Comisiei de la Veneția privind standardele europene în ceea ce privește independența sistemului judiciar (CDL_AD(2010)040)[4] adoptat la data de 17-18 decembrie 2010, Avizul nr. 9 (2014) al Consiliului Consultativ al Procurorilor Europeni (Carta de la Roma)).
Președintele României, care a fost nevoit să semneze revocarea fostei procuroare șefe anticorupție astă vară, în urma unei decizii a Curții Constituționale se teme probabil că nu are nicio soluție prin care să evite această nouă cerere de revocare.
„Fac un apel la magistrați să nu își piardă încrederea în capacitatea societății românești de a rezista acestui nou asalt asupra statului de drept” a transmis Klaus Iohannis.
Un mesaj transmis de Palatul Cotroceni din care se întrevede o oarecare disperare a șefului statului. Președintele crede că ministrul Tudorel Toader „trebuie să plece de urgență din fruntea ministerului pe care îl conduce”, dar nu are nicio pârghie care să determine o astfel de demitere.
De altfel, strategia actualului ministru al Justiției a dus încet, dar sigur la slăbirea președintelui, care a pierdut mai multe prerogative, inclusiv posibilitatea de a se putea opune unei cereri de revocare a unui procuror de rang înalt, deși solicitarea e făcută de un membru al guvernului, deci de un om care lucrează sub o umbrelă politică.
