Linkuri accesibilitate

Victor Parlicov: Investițiile în gazoductul transbalcanic ar fi o soluție mult mai ieftină, mai rapidă și mai fiabilă


Fostul director al ANRE spune că este sceptic față de propunerile privind livrarea de gaze naturale din UE prin Ucraina.

Republica Moldova și Ucraina poartă negocieri pentru a găsi o soluție care să permită livrările de gaz din Uniunea Europeană prin Ucraina. Șeful „Naftogaz” de la Kiev, Andrei Kobolev, a declarat recent că în așa mod Republica Moldova s-ar putea proteja de „comportamentul motivat politic al Gazprom-ului” rusesc. Poate fi tranzitul de gaze prin Ucraina o soluție de lungă durată pentru asigurarea țării cu gaze naturale? La aceasta și alte întrebări despre securitatea energetică a Republicii Moldova a răspuns fostul director al Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică (ANRE), acum expert la Institutul IDIS „Viitorul”, Victor Parlicov.

Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:10:30 0:00
Link direct

Victor Parlicov: „Tot ceea ce se întâmplă în jurul gazoductului Iași-Ungheni - gazoductul Ungheni-Chișinău, gazoductele care trebuie construite pe partea dreaptă a Prutului, la fel și reversul din Ucraina prin gazoductul existent ACB - are o problemă fundamentală: nu asigură cu gaz partea de sud a Republicii Moldova. Deci, dacă nu există presiune în gazoductul transbalcanic, noi nu vom putea alimenta fiabil o bună parte din țara noastră. Chișinăul - da. La Chișinău cred că se poate ajunge, cu mici investiții, asta cred că poate fi rezolvat, dar iată sudul republicii ar rămâne fără gaz. Și de aceea eu am impresia că la noi foarte des parcă special se lucrează pe soluții incomode, pe soluții greșite.

Am impresia că la noi foarte des parcă special se lucrează pe soluții incomode, pe soluții greșite...

Noi avem gazoduct sau, mai bine zis, de fapt, sunt trei gazoducte, un sistem de gazoducte, care se numesc gazoductul transbalcanic, ele trec prin sudul Basarabiei și din Rusia prin Ucraina, Republica Moldova, România, Bulgaria și se duc și în Turcia, și în Grecia, și în Macedonia. Deci, gazoductele acestea există, la ele trebuie făcute mici investiții în stații de compresoare pentru ca gazul să poată fi pompat în regim revers – dinspre Balcani, dinspre Turcia, dinspre Grecia înspre Republica Moldova. Asta ar fi o soluție mult mai ieftină, mult mai rapidă și mult mai fiabilă decât soluțiile alternative, pentru că tot sistemul, inclusiv sistemul intern de gazoducte în Republica Moldova este construit în așa fel ca gazul să poată fi preluat din sistemul acesta de gazoducte transbalcanic. Dacă noi acum modificăm în așa fel ca gazul să vină dinspre nord sau dinspre Iași, noi trebuie să refacem întreg sistemul de gazoducte sau să facem multe modificări la sistemul intern de gazoducte, ca să alimentăm fiabil toate zonele pe care le-am alimentat până acum. Deci, noi căutăm soluția, în opinia mea, în direcții greșite, atunci când există soluții care pot da rezultat foarte curând.”

Europa Liberă: Și atunci, prin ce vă explicați aceste negocieri existente cu partea ucraineană, cu Naftogaz, în particular?

Victor Parlicov
Victor Parlicov

Victor Parlicov: „Faptul că Ucraina oferă această alternativă este de înțeles. Ei acum sunt gata orișicare tranzit să treacă prin teritoriul lor, adevărul e că pe noi asta nu ne prea aranjează. Apropo și pe dânșii, de fapt, nu prea îi aranjează, pentru că, dacă nu va exista presiune în gazoductul transbalcanic, nici partea de sud a regiunii Odesa nu va putea fi alimentată fiabil cu gaz și ei tot vor avea probleme. Așa că fără gazoductul transbalcanic, sistemul de gazoducte actual, fără majore investiții, atât din partea ucraineană, cât și din partea noastră nu va putea oferi soluții durabile.”

Europa Liberă: Dar ca să revenim la proiectele gazoductelor Iași-Ungheni și Ungheni-Chișinău, să însemne discuțiile cu ucrainenii faptul că noua guvernare este sceptică față de finalizarea la timp a proiectului care ar lega România, adică spațiul Uniunii Europene cu Republica Moldova?

Victor Parlicov: „Noi am auzit de la noua guvernare mai întâi, să spunem așa, cuvinte foarte încurajatoare, că vom avea la începutul anului viitor, după aceea s-a spus că la sfârșitul anului viitor. În opinia mea, eu păstrez opinia extrem de sceptică față de toată această aventură legată de gazoductul Iași-Ungheni și tot ce se întâmplă în jurul acestuia, pentru că reiterez: există o soluție mai simplă, mai rapidă, mai ieftină, tehnologic mai convenabilă pentru a rezolva problema. Deci, noi căutăm soluția în direcția greșită. Eu sunt extrem de sceptic și eu nu exclud că toată această zarvă cu gazoductul Iași-Ungheni și tot ce se întâmplă în jurul acestuia se va termina de fapt cu nimic – nu va fi construită nici pe partea stângă, nici pe partea dreaptă a Prutului până la urmă infrastructura necesară ca să valorifice acest gazoduct.”

Păstrez opinia extrem de sceptică față de toată această aventură legată de gazoductul Iași-Ungheni...

Europa Liberă: Strategia dezvoltării sectorului energetic până în anul 2030 prevede niște sarcini destul de clare, printre care crearea liniilor de interconexiune a sistemului energetic al Republicii Moldova cu România și, respectiv, al Uniunii Europene printre altele. Mai mulți experți au notat că foarte puține s-au făcut în acest sens, timpul trece, energia se scumpește... Cine și de ce apasă pe frână?

Victor Parlicov: „Am toate temeiurile să cred că blocajele se datorează faptului că guvernările de până acum toate au fost prinse, sub o formă sau alta, în schemele legate de furnizarea energiei electrice din partea stângă a Nistrului. Respectiv, interconexiunile care ar permite să ne debarasăm de dependența unilaterală de infrastructura din stânga Nistrului ar fi sub semnul întrebării, ar pune sub lovitură aceste scheme. Așa îmi explic eu, cel puțin, tărăgănarea care a avut loc până acum. Noua guvernare sper să nu calce pe aceeași greblă, pentru că va fi sancționată mult mai dur, întrucât așteptările sunt foarte înalte.”

Europa Liberă: Vorbind despre aspectul politic al lucrărilor, apropo, la sfârșitul acestui an expiră contractul în vigoare cu Gazprom. Pe deasupra, cum ați menționat și Dvs., s-au schimbat și guvernările. În luna iulie, președintele Igor Dodon a discutat la Moscova despre o posibilă reducere a prețului la gaze în cadrul întrevederilor cu autoritățile ruse și cu reprezentanții Gazprom. Credeți că, iată, coaliția de guvernare ACUM-PSRM va reuși să găsească limbaj comun la capitolul soluționării energetice?

Blocajele se datorează faptului că guvernările de până acum toate au fost prinse, sub o formă sau alta, în schemele legate de furnizarea energiei electrice din partea stângă a Nistrului...

Victor Parlicov: „Sincer vorbind, din 2011, de când noi am ajuns să plătim prețul mediu european pentru gazele naturale și tarifele la gazele naturale acopereau costurile și consumatorul plătea deja, practic, prețul mediu european, eu am sperat foarte mult că după tot efortul acesta pe care l-am făcut inclusiv noi, cei de la Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică (ANRE), asumându-ne toate, să spunem așa, pietrele în cap la majorarea tarifelor, am sperat foarte mult ca subiectul prețului la gaz și prețului la energie să fie depolitizat, ca să nu dăm pârghii suplimentare de negociere și de presiune, și de influență politică în Republica Moldova, deci să scădem sensibilitatea politică în Republica Moldova a acestor negocieri și a acestui gaz. De fiecare dată când la noi se discută despre prețul gazului la nivel politic, asta, de fapt, nu reprezintă altceva, decât o recunoaștere a faptului că noi suntem o țară incapabilă să plătim un preț corect, un preț de piață pentru resursele noastre energetice. Și asta nu este problema resurselor energetice și nu este problema prețului la resursele energetice, asta este problema unei economii bolnave, în care nu sunt locuri de muncă, în care nu se plătesc impozitele, în care cei săraci nu beneficiază suficient, nu sunt resurse pentru a-i susține suficient pe cei săraci ca și să se desensibilizeze problema tarifelor și problema prețului la energie. Și atunci, noi suntem prinși în această capcană în care de fiecare dată cineva care are o relație specială la Moscova și poate obține o reducere de preț ne șantajează, practic, și obține beneficii politice pe marginea, să spunem, acestor reduceri de preț pe care foarte confortabil le poate oferi Gazprom. Deci, până la urmă, ceea ce facem noi prin faptul că distrugem economia noastră, că nu putem construi o economie funcțională, care să plătească un preț de piață la energie, noi, de fapt, cedăm Republica Moldova Federației Ruse pentru o reducere la prețul la gaze. Cu asta noi ne ocupăm.”

Europa Liberă: Se pare că cel mai ieftin tip de energie, cea regenerabilă, în Republica Moldova ajunge să fie destul de scumpă pentru consumatorii casnici. Jurnaliștii de investigații au scris despre faptul că de prețuri bune beneficiază, practic, doar consumatorii industriali și comerciali. Ce împiedică, în opinia Dvs., ca energia regenerabilă să devină o alternativă reală pe piața națională?

Noi defavorizăm producătorul local de energie regenerabilă...

Victor Parlicov: „Eu, în primul rând, nu aș fi de acord întru totul cu ceea ce spune altă lume. Noi avem prețuri extrem de diferite la energia regenerabilă; noi avem cazuri în care energia regenerabilă, în special energia eoliană este procurată de la producători autohtoni, investitori locali în energie regenerabilă la prețuri mai joase cu mult decât noi plătim pentru energia pe care o cumpărăm de la Centrala Termoelectrică Moldovenească din regiunea transnistreană. Deci, până la urmă, noi producătorul local de energie regenerabilă îl defavorizăm comparativ cu energia pe care o procurăm din stânga Nistrului, care nu este nici regenerabilă și mai cu seamă ea are și alte costuri care țin de gazul neplătit, care țin de finanțarea regimului separatist la noi în țară etc. Deci, eu n-aș spune așa, unilateral, că energia regenerabilă este extrem de scumpă. Nu întotdeauna! Da, există și asta este o problemă fundamentală care trebuie să fie rezolvată – problema diferențelor de tarife aplicate în energia regenerabilă până acum, pentru că noi avem producători de energie eoliană care au tarif de 1,40 lei pentru un kilowatt-oră (kWh) și noi avem producători de energie regenerabilă care au tarife de 68 de bani pentru un kWh, de două ori mai mic. Deci, uitați-vă, pentru consumator contează cum bate vântul în diferite regiuni? Eu nu înțeleg o asemenea diferență care nu este rațională, corectă în raport inclusiv cu consumatorul, mai cu seamă nu este corectă dacă o comparăm cu prețul de achiziție de la Centrala Termoelectrică Moldovenească. Așadar, există anumite discrepanțe, care au fost până acum și ele trebuie, în opinia mea, corectate, dar există și un blocaj în ceea ce ține de implementarea noii legi. Ea a intrat în vigoare anul trecut, însă noi nici până în ziua de azi nu avem nici tarife „feed-in” stabilite de agenție, nici prețuri plafon stabilite tot de agenție – mă refer la ANRE – și nici concursuri investiționale pentru investitorii care vor să investească în energia regenerabilă. Din toate mecanismele, din toate cele trei mecanisme principale prevăzute de legea cu privire la energia regenerabilă este funcțional numai unu, cel care se referă la consumatorul individual, deci mecanismul de „net-metering” (contorizare netă), doar acesta funcționează, doar micile investiții, celelalte sunt blocate din cauza faptului că Ministerul Economiei, Guvernul și ANRE nu și-au făcut tema pe acasă.”

XS
SM
MD
LG