„Fiecare cântec conține o pletoră de lumi muzicale miniaturale fragmentate, care stau laolaltă de parcă ar fi prinse într-o capcană, încuiate una într-alta”.
Mărturisesc că această descriere aproape barocă - făcută de cronicarul muzical german Helmut Hein albumului „Birthmark”, din 2019, al Hannei Hukkelberg - m-a uimit pentru că, deși pare complicată, e cît se poate clară și de exactă.
Așa cum am mai spus de la acest microfon, Hanne Hukkleberg e o cântăreață și compozitoare din Norvegia, care are legături cu scena de jazz și cea a muzicii electronice și experimentale din țara sa.
Are obiceiul să facă muzică și cu sunete luate din realitatea înconjurătoare, așa-numitele sunete „găsite”, adică produse nu de instrumente muzicale, ci de diverse obiecte, și animale, din viața de zi cu zi - sticle, pahare, linguri, perii, spițe de bicicletă, tors de pisică și alte asemenea.).
Cântă ceva între muzică electronică și pop experimental, trecând prin rythm and blues și muzică soul, și deși melodiile sale sînt extrem de scurte, au o densitate sonoră care le face să pară lungi.
În 2015, când am vorbit despre albumul ei de debut din 2004 „Little Things”, am formulat o descriere a acestei muzici care se apropie cumva de aceea făcută de Helmut Hein în 2019: „e un mozaic sonor haotic și coerent în același timp, pe care, dacă ar fi să mi-l imaginez ca avînd concretețe fizică, ar arăta ca un amestec între culorile subtile ale miniaturiștilor din Imperiul Otoman și mecanica fină a instalațiilor de artă cinetică din Europa de est a anilor 1970.”
Noi ascultăm acum piesa „Tobelittle”, cu precizarea că în varianta pentru internet a acestui articol veți găsi halucianta versiune video a cântecului „Embroidery”, de pe albumul „Trust”, din 2017.
Căutați așadar Dicționarul de sunete rare la EuropaLiberă.org.
