Administrația locală a municipiului Edineț a reușit să devină cunoscută prin performanțele obținute ca urmare a unui număr impresionant de proiecte implementate, colaborări cu parteneri naționali și internaționali. Fără asistență din Occident, satul și statul nu ar avea perspectivă, crede primarul Constantin Cojocaru.
Europa Liberă: Se pune problema: cine ajută dezinteresat Republica Moldova și dacă s-ar descurca satul și localitățile fără asistență din afară?
Constantin Cojocaru: „Cred că mai ales pentru satele noastre va fi greu să se descurce fără asistență din afară. Noi simțim foarte mult asistența europeană, în special care a venit pe filiera românească, pricepem foarte bine lucrurile că România rămâne a fi un avocat în contextul general al Uniunii Europene și nu numai al integrării, al spațiului european și cultural în esență. Este clar că se pedalează pe două extreme geopolitice acum în ajun de alegeri, pentru că lumea este ruptă, practic, în bucăți geopolitic - jumătate se uită la Vest, jumătate la Est. În loc să vorbim pe fapt, în loc să vorbim pe problemele țării ca atare, pedalăm în continuare, deja 28 de ani de independență pedalăm pe geopolitică. Și acest lucru nu poate decât să ne doară.”
Europa Liberă: Sunteți la al patrulea mandat. Câte investiții ați reușit să atrageți și proiectele pe care le-ați implementat câtă plusvaloare au adus aici în teritoriu?
Constantin Cojocaru: „Foarte multe, ca să vă spun, probabil se cifrează deja nu la milioane, dar se cifrează la un miliard mi se pare. Numai parcul industrial din Edineț, pentru că sunt diverse tipuri de investiții, sunt investiții aduse de administrația publică locală, dar sunt investiții aduse de APL prin intermediul agenților economici. Numai parcul industrial din Edineț, care a fost al șaselea deschis în Republica Moldova, dar astăzi este unul dintre cele mai rapide sub aspectul dezvoltării parcului industrial, avem o investiție de aproape jumătate de miliard de lei în parcul industrial. Deci, un agent economic polonez cu investiții de 17,5 milioane de euro, tot nordul țării, de la Orhei încoace tot nordul aduce merele aici, peste 60% din mere deja se prelucrează la Edineț. Când am venit eu, în genere nu era așa ceva aici. Nu mai vorbesc că în jurul lui s-a deschis frigider de 2.000 de tone și în parc, și altul de 2.000 privat, s-au deschis linii de sortare, linii de împachetare, linii de uscare a fructelor. Chiar primăria a făcut un proiect mai recent de jumătate de milion de euro și partenerii europeni au văzut că noi foarte activ ne mișcăm înainte în cadrul proiectului „Primarii pentru dezvoltarea economică”, care au fost numai două proiecte - unul la noi și unul la Strășeni -, am deschis o hală, unde nu mai dăm numai pur și simplu terenul, dar vine agentul economic, na hala, numai îți pui aparatajul și lucrează.
Peste 60% din mere deja se prelucrează la Edineț...
Deci, trecem de pandemie și anunțăm concurs și aici. Deja avem vreo șase rezidenți. Ca să vă închipuiți, am luat bugetul cu 8 milioane și ceva, acum îi peste 60, aproape dublu în fiecare an. Și lumea apreciază. Da, sunt oameni de diferite tipuri care mai și critică, dar lumea apreciază deschiderea. Nu mai vorbesc de linia culturală, pe domeniul cultural avem foarte multe alte proiecte cu partenerii români. Noi avem foarte multe parteneriate cu Săcele, Brașov, Râmnicu Sărat, Buzău, Cugir Alba, cu Onești și Târgu Ocna, Bacău, cu Dorohoi, practic cu fiecare avem anumite proiecte implementate. De asemenea, avem multe proiecte cu partenerii polonezi, cu fondul „Solidarnost’”, asta poate și datorită cunoștinței mele cu ambasadorul actual al Poloniei, pentru că suntem buni prieteni cu el de când eram studenți. Iată acum am implementat vreo patru proiecte poloneze la grădiniță, la stadion, în Zona de revitalizare deplorabilă de la Edineț, acum mai vin vreo trei numai din partea poloneză. Multe proiecte avem pe filiera europeană (bine, ei tot sunt europeni), pe filiera europeană cu GIZ-ul. Acum avem un proiect în curs de realizare, a fost licitație zilele acestea, de 72 de milioane de lei, preconizăm pe 43 de străzi din Edineț reînnoim sistemul de apă și canalizare.”
Europa Liberă: Pe banii cui?
Constantin Cojocaru: „Ai europenilor. Ei ne dau vreo două milioane de euro. Iar restul sunt contribuții locale și ale cetățenilor. Deci, în total, 72 de milioane; vreo 40 de milioane ne dau ei, restul e al nostru. Adică atunci când am venit, vorbeam de proiecte de sute de mii, acum vorbim de proiecte de zeci de milioane, nu mai spun de proiecte pe filiera mobilității, deci proiecte transfrontaliere pe care le-am avut cu Cernăuții, Vinița, Suceava, Gura Humorului, Vatra Dornei, deci trilaterale, de exemplu, cu transport sănătos pentru viață, dacă ați văzut piste pentru bicicliști, nu știu dacă în Chișinău sunt mai bune, chiar ieșiți afară la primărie și o să vedeți piste pentru bicicliști. Cumpărăm biciclete și le dăm la fiecare școală, parcări pentru bicicliști, proiecte în grădina publică foarte multe. Sunt multe, să le socot ca număr ar fi imens de mult, dar toate investițiile ajung deja la un miliard...”
Europa Liberă: În mentalitatea cetățeanului, geopolitica vine de la ideologie, de la piața de desfacere, de unde vine?
Constantin Cojocaru: „Vine de la politicienii centrali, care în mare parte atunci când nu pot face ceva cad rapid în extrema geopolitică și exploatează masele. Atâta timp cât noi n-o să taxăm acest lucru, cetățeanul va rămâne în continuare îndobitocit cu această geopolitică.”
Toate investițiile ajung deja la un miliard...
Europa Liberă: Piața de desfacere pentru mărfurile de aici care e mai atractivă?
Constantin Cojocaru: „Bunăoară, ceea ce se produce la Edineț în mare parte merge pe piața externă. Sucul concentrat care se face la Edineț 99,6% se duce la export în Marea Britanie, Suedia, Germania, în Statele Unite ale Americii, practic, totul se duce încolo. Pe piața rusească se duc doar o parte din fructe, merele care sunt împachetate și ținute în frigidere. Merele, prunele și o parte de cireșe de aici se duc pe piața rusească, adică depinde de modul în care ne uităm. Eu nu tratez lucrurile geopolitic, piața de desfacere este un interes economic în mare parte și mi se pare că nicio țară din lume nu tratează lucrurile geopolitic, poate spațiile ex-sovietice, care deseori s-au bălăcit între Est și Vest și nu știau unde este mai bine, dar în mare parte chiar și Rusia ca mare jucător politic internațional, chiar și Europa prin Germania ca mare jucător se axează în mare parte pe economic, iar economicul acolo unde este profit și beneficiu pentru comunitate, acolo este interesul. De aceea, noi trebuie să privim tot timpul lucrurile din perspectiva economicului, din perspectiva culturalului, din perspectiva umanului și mai puțin din perspectiva geopoliticului.”
Europa Liberă: În general, ceea ce se întâmplă la vârful puterii vă afectează pe dvs., cei din teritoriu?
Constantin Cojocaru: „În general, mie mi se pare că noi trăim totuși în lumi paralele, periferiile și capitala trăim în lumi paralele. Chiar dacă eu ca primar, cel puțin nu sunt indiferent de acest lucru, încerc să reacționez, lumea deseori puțin reacționează la acest lucru, poate mai mult adevărații patrioți care urmăresc politica mare. Lumea își caută de treabă, lumea își face datoria, lumea seamănă, lumea prășește...”
Europa Liberă: Dar dacă se intră într-o criză politică, de exemplu, oricum o să fiți afectați și aici în teritoriu?
Constantin Cojocaru: „Intrarea într-o criză politică ne va duce în extrema posibilă de a nu plăti salariile de către puterea centrală. Și în astfel de situații sunt afectate câteva sectoare, mai ales învățământul. Pentru noi, administrația publică, deci, grădinița, educația în mare parte va fi afectată. Sesizăm că există o criză în țară, pentru că să primești un buget cu un deficit atât de mare, spuneau ei de șapte miliarde, dar ele sunt vreo 17 miliarde de deficit la buget și să mizezi în buget pe credite externe, asta este din cale afară. Lumea nu prea sesizează lucrurile acestea, dar atunci când se face un buget și te gândești că bugetul va fi completat pe credite - indiferent că vor veni din Est sau din Vest -, asta este foarte dur pentru populație. După mine, o putere trebuie să-și facă bugetul pe veniturile proprii inițial, dezvoltarea ulterioară poți s-o faci pe credite. Vorbim de 17 miliarde de deficit recent, dar cred că vor fi și mai multe post-pandemie, iar de aici se vorbește despre infrastructură, drumuri, bani, se publică în „Monitorul Oficial”. Lumea se întreabă: de unde oare? Adică, bani nu avem, dar de aici facem ceea și cealaltă? În an pandemic, mie mi se pare că trebuie să strângem cureaua și să ieșim cu toții împreună...”
Noi trăim totuși în lumi paralele, periferiile și capitala...
Europa Liberă: Dar e și un an electoral, probabil că se suprapune?
Constantin Cojocaru: „Așa e, așa e! Eu am făcut câteva trimiteri și către premierul Chicu, și către președintele Dodon, chiar am scris și câteva mesaje: să încercăm să punem în circulație fondurile de rezervă ale comunităților locale în situație pandemică. Cel mai mic raion are minimum un milion fond de rezervă, fiecare primărie are de la câteva sute de mii până la milioane cele de municipiu fond de rezervă. Să încercăm la local să activizăm aceste fonduri de rezervă. De ce este de rezervă? Ca să fie folosit în situații extreme, dar dacă noi nu-l folosim...”
Europa Liberă: Dar banii ăștia sunt la modul practic?
Constantin Cojocaru: „Banii ăștia sunt și la local, și la raion, și la primărie. Premierul încearcă să vorbească despre reforme, că se mănâncă prea mulți bani de către unele administrații, în special cele de nivelul doi, dar tocmai atunci când simte greutatea că este șubred el pe alocuri, dar inițial nu au văzut aceste lucruri. Sigur că unii pași ai puterii centrale îi salut, dar îi salut numai atunci când sunt în situații extreme, nu-i prea salut când ei sunt bine mersi și nu prea întreprind anumite lucruri. M-ați întrebat dacă noi putem rezista. La sigur că în mare parte noi vom putea rezista, mai ales vor putea rezista comunitățile mai mari, cel puțin de la 5.000 în sus, pentru că astfel de comunități au și venituri mai mari, și locuri de muncă mai multe. Mai greu va fi pentru comunitățile mici. Eu sunt părtașul ideii că comunitățile mici trebuie să se asocieze cu municipalități mai mari. Probabil, această reformă teritorial-administrativă pe care noi toți o așteptăm trebuie să aibă loc, noi nu putem să ținem comunități la care 95 la sută din venituri vin din bugetul centralizat de stat. Asta este din cale afară și nu ar fi logic. Noi trebuie să ne întreținem și cu veniturile noastre locale, dar mâinile nu sunt dezlegate legal și noi nu putem să ne permitem astăzi să ținem structuri administrative parazitare, precum este administrația publică locală de nivelul doi, între 10 și 12 miliarde de lei astăzi merg prin astfel de structuri, ceea ce nu este normal. Noi suntem o țară mică și nu ne putem permite acest lux. Luxul de a avea atâtea structuri administrative nu este pentru Republica Moldova. Cu atât mai mult că avem 2.000.000-2.200.000 de locuitori. Bine, au mai venit jumătate de milion poate de peste hotare, dar încă nu sunt trei milioane. Sunt sigur că nu sunt trei milioane. Noi nu ne putem permite luxul administrativ cu trei sisteme: unu, doi și central, ba mai avem și acesta regional, cu agențiile de dezvoltare regională.”
Suntem o țară mică și nu ne putem permite luxul de a avea atâtea structuri administrative...
Europa Liberă: Adică, Dvs. sugerați că raioanele ar trebui să fie lichidate?
Constantin Cojocaru: „Raioanele ar trebui revăzute sub o formulă regională și nu administrativă să fie, cât sub aspect de servicii – servicii regionale apă, servicii regionale drumuri și cam atât, dar nu administrativă, iar municipalitățile trebuie în esență comasate cel puțin de la 5-7 mii în sus, să se asocieze 5, 7, 8 sate împreună și să formeze un tot întreg. În caz contrar, ținem câte un primar, câte un contabil, secretar în fiecare localitate, unde practic noi nu avem nevoie ca să stea în fiecare primărie. Deci, asociem 7-8 localități, punem un primar, un secretar, o contabilă și, credeți-mă, și serviciile vor fi mai calitative, și nu va fi atât de departe de cetățean, în arie de 5, 7, 10 kilometri, asta este cu putință pentru Republica Moldova.”
